ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2675/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 20 iunie 2003, reclamanta J.S. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană

de Pensii Caraș Severin, solicitând anularea hotărârii nr. 1865 din 14

februarie 2003 emisă de pârâtă și obligarea acesteia de a-i acorda drepturile

prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.

În motivare, reclamanta arată că are

calitate de persoană strămutată, pentru că după decesul mamei sale, a fost

internată la orfelinatul din Oradea, în anul 1939 și după Dictatul de la Viena și ocuparea orașului Oradea de trupele maghiare, s-a refugiat cu rudele sale, în

localitatea Talpoș, din sudul județului Bihor, la bunicul său, în luna

octombrie 1940, unde a rămas până în luna august 1945.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 323 din 30

septembrie 2003, a admis acțiunea reclamantei J.S., a anulat hotărârea nr. 1865

din 14 februarie 2003 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să elibereze pe

seama reclamantei, o nouă decizie prin care să-i stabilească drepturile

prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată, pentru perioada

octombrie 1940 – 6 martie 1945.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii

Caraș Severin, susținând, în esență, că acțiunea este tardiv introdusă și

inadmisibilă și că reclamanta nu a prezentat documente oficiale, comisiei, din

care să rezulte calitatea de refugiat.

Recursul este nefondat.

Cât privește motivul de recurs referitor

la tardivitatea introducerii acțiunii, acesta urmează a nu fi primit, întrucât

din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că reclamanta la data de

21 martie 2003, a făcut contestație la Casa Județeană de Pensii Caraș Severin, împotriva hotărârii nr. 1865 din 14 februarie 2003,

la care a primit răspuns la 23 mai 2003 și a introdus acțiunea la 20 iunie 2003,

deci în termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

Acțiunea nu poate fi respinsă ca

inadmisibilă, întrucât din cuprinsul acesteia se constată că este fondată și se

admite, și se anulează hotărârea nr. 1865 din 14 februarie 2003, emisă de

pârâtă și o obligă să elibereze pe seama reclamantei, o nouă decizie prin care

să-i stabilească drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

modificată, pentru perioada octombrie 1940 – 6 martie 1945, pentru că:

Prin hotărârea nr. 1865 din 14

februarie 2003, pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș Severin a respins cererea

reclamantei, pentru acordarea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, modificată, pe motiv că din actele anexate cererii nu s-a făcut

dovada refugiului.

Din declarațiile autentificate ale

martorilor P.E. și P.C. rezultă că din motive etnice, reclamanta s-a refugiat

din orfelinatul de la Oradea, în localitatea Talpoș din județul Bihor, în

perioada octombrie 1940 – iulie 1945.

Prin dispozițiile Legii nr. 189/2000,

modificată, legiuitorul a reglementat acordarea de reparații materiale celor

refugiați, datorită unor persecuții pe motive etnice, urmare la regimurile

politice instaurate în România, în perioada octombrie 1940 – 6 martie 1945.

Cum reclamanta a făcut dovada

încadrării în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată,

acțiunea este fondată, astfel că se admite, așa cum s-a precizat anterior,

pentru perioada vizată de legea sus-menționată, deoarece dovada încadrării în

situațiile prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000, se

poate face în lipsa actelor oficiale eliberate de organele competente, prin

declarații cu martori, ceea ce la instanța de fond au fost depuse și analizate.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C.

proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Caraș Severin împotriva sentinței civile nr. 323 din 30

septembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

9 iunie 2004.