ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1071/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de C.N. împotriva deciziei nr.643 din 22 noiembrie 2001 a Secției Jurisdicționale a Curții de Conturi a României. La apelul nominal s-a prezentat intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Caraș Severin prin consilierul juridic F.I., lipsind recurentul C.N. intimata Curtea de Conturi a României și intimata SC „C.C.” SA. Procedura completă. Consilierul juridic F.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr.663/2001 pronunțată de Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi au fost respinse recursurile jurisdicționale formulate de procurorul financiar de pe lângă Curtrea de Conturi a județului Caraș Severin și C.N.

împotriva sentinței nr.18/2001 pronunțată de Colegiul Jurisdicțional Caraș Severin. Impotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C.N. In motivarea recursului recurentul pârât a susținut că în cauză nu sunt întrunite elementele cerute de art.998 Cod civil, deoarece nu există pagubă și că pentru suma de 20.939.663 lei sesizarea trebuia respinsă ca inadmisibilă, deoarece suma a fost achitată voluntar. Analizând recursul formulat în raport de dispozițiile art.304-304 1 Cod procedură civilă Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente: Contractul de executare și actul adițional având ca obiect reparațiile necesare la clădirile de folosință publică au avut ca beneficiar și investitor Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Caraș Severin devenită ulterior ITM Caraș Severin, la ambele unități recurentul-pârât îndeplinind funcția de director, calitate în care a confirmat executarea bunurilor efectuate.

Expertiza tehnică efectuată în cauză și necontestată de părți a stabilit că în mod cert s-au decontat lucrări neexecutate în valoare de 43.433.452 lei și că parțial constructorul a recunoscut valorile greșit decontate restituind suma de 20.939.914 lei. Așa fiind în mod corect, cele două instanțe au constatat recuperarea acestei sume, susținerea recurentului în sensul că acțiunea trebuia respinsă, fiind lipsită de suport probator. Tot altfel, în mod legal pe baza probelor administrate s-a reținut că paguba efectivă și reală este în sumă de 22.054.782 lei (8.033.652 diferență valorică dintre lucruri neexistente și cele executate suplimentar + 14.621.130 lei reprezentând necalcularea cotei cheltuieli generale la val minimă legală de 12,9%).

Este evident așadar că existența pagubei a fost dovedită și că răspunzător de producerea acesteia a fost recurentul, care în calitatea de director care o avea a confirmat executarea lucrărilor; Sub acest aspect Curtea reține că în mod corect atât Colegiul Jurisdicțional cât și Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi au reținut că în cauză sunt incidente condițiile cerute de art.998-999 Cod civil care reglementează răspunderea civilă delictuală. In consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de C.N. împotriva deciziei nr.643 din 22 noiembrie 2001 a Secției Jurisdicționale a Curții de Conturi a României, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.