ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1071/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1071/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de C.N. împotriva deciziei nr.643 din 22
noiembrie 2001 a Secției Jurisdicționale a Curții de Conturi a României.
La
apelul nominal s-a prezentat intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Caraș
Severin prin consilierul juridic F.I., lipsind recurentul C.N. intimata Curtea
de Conturi a României și intimata SC „C.C.” SA.
Procedura
completă.
Consilierul
juridic F.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de
judecată.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
decizia nr.663/2001 pronunțată de Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi au
fost respinse recursurile jurisdicționale formulate de procurorul financiar de
pe lângă Curtrea de Conturi a județului Caraș Severin și C.N. împotriva
sentinței nr.18/2001 pronunțată de Colegiul Jurisdicțional Caraș Severin.
Impotriva
acestei decizii a declarat recurs pârâtul C.N.
In
motivarea recursului recurentul pârât a susținut că în cauză nu sunt întrunite
elementele cerute de art.998 Cod civil, deoarece nu există pagubă și că pentru
suma de 20.939.663 lei sesizarea trebuia respinsă ca inadmisibilă, deoarece
suma a fost achitată voluntar.
Analizând
recursul formulat în raport de dispozițiile art.304-304
1
Cod
procedură civilă Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
Contractul
de executare și actul adițional având ca obiect reparațiile necesare la
clădirile de folosință publică au avut ca beneficiar și investitor Direcția
Generală de Muncă și Protecție Socială Caraș Severin devenită ulterior ITM
Caraș Severin, la ambele unități recurentul-pârât îndeplinind funcția de
director, calitate în care a confirmat executarea bunurilor efectuate.
Expertiza
tehnică efectuată în cauză și necontestată de părți a stabilit că în mod cert
s-au
decontat lucrări neexecutate în valoare de 43.433.452 lei și că parțial
constructorul a recunoscut valorile greșit decontate restituind suma de
20.939.914 lei.
Așa
fiind în mod corect, cele două instanțe au constatat recuperarea acestei sume,
susținerea recurentului în sensul că acțiunea trebuia respinsă, fiind lipsită
de suport probator.
Tot
altfel, în mod legal pe baza probelor administrate s-a reținut că paguba
efectivă și reală este în sumă de 22.054.782 lei (8.033.652 diferență valorică
dintre lucruri neexistente și cele executate suplimentar + 14.621.130 lei
reprezentând necalcularea cotei cheltuieli generale la val minimă legală de
12,9%).
Este
evident așadar că existența pagubei a fost dovedită și că răspunzător de
producerea acesteia a fost recurentul, care în calitatea de director care o
avea a confirmat executarea lucrărilor; Sub acest aspect Curtea reține că în
mod corect atât Colegiul Jurisdicțional cât și Secția Jurisdicțională a Curții
de Conturi au reținut că în cauză sunt incidente condițiile cerute de
art.998-999 Cod civil care reglementează răspunderea civilă delictuală.
In
consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art.312
Cod procedură civilă recursul va fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de C.N. împotriva deciziei nr.643 din 22 noiembrie 2001 a
Secției Jurisdicționale a Curții de Conturi a României, ca nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.