ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 674/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 69 din 24 octombrie 2002, Colegiul Jurisdicțional  Sibiu al Curții

de Conturi a admis contestațiile formulate de B.D., fost director economic al

Societății comerciale „H” SA   și I.D., fost director general al aceleiași

societăți și în consecință a anulat decizia de imputare nr .7 din 6 iulie 2002,

emisă în sarcina lor de către administratorul judiciar lichidator S.M. pentru

recuperarea prejudiciului în valoare totală de 53.372.829 lei.

Secția

Jurisdicțională a Curții de Conturi prin decizia nr. 59 din 31 ianuarie 2003 a

respins recursul jurisdicțional declarat în cauză de societatea comercială

menționată mai sus, ca tardiv.

Și

această ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs de către Societatea comercială

„H.” SA .

Recurenta

a cerut casarea ambelor hotărâri pronunțate de organele Curții de Conturi și în

fond, respingerea contestațiilor formulate de B.D. și I.D. ca neîntemeiate.

Recursul

este admisibil, dar nu pentru considerentele invocate de recurentă, ci pentru

motivele ce se vor expune în continuare.

Cum

deja s-a arătat, obiectul contestațiilor formulate de B.D., fost director

economic al Societății comerciale „H” SA   și respectiv I.D., fost director

general, îl constituie decizia de imputare nr. 7 din 6 iulie 2002, emisă în

sarcina acestora de către administratorul judiciar lichidator S.M. pentru

recuperarea unui prejudiciu în valoare totală de 53.372.829 lei, reprezentând

salarii și sporuri înscrise nelegal în statele de salarii și încasate

necuvenit.

Angajarea

răspunderii materiale a celor două contestatoare  s-a făcut în baza

prevederilor Codului muncii, ca urmare a unor verificări efectuate de organul

de control propriu și consemnate în actul menționat în preambulul deciziei.

Rezultă

așadar, că existența și întinderea prejudiciului produs în patrimoniul

societății comerciale nu a fost stabilită ca efect al unui control efectuat de

organele Curții de Conturi, în conformitate cu dispozițiile art. 18 din Legea

nr. 94/1992, în vigoare la acea dată.

Ca

atare, s-a apreciat în mod greșit că, Colegiul Jurisdicțional Sibiu este

competent să soluționeze, în primă instanță, contestațiile fostelor salariate B.D.

și I.D. potrivit art. 41 din aceeași lege.

La

rândul său, Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi a ignorat normele legale

privitoare la competența materială, atunci când prin decizia recurată s-a

pronunțat asupra recursului (cu o motivare ce contrazice flagrant dispozitivul)

și a menținut sentința nr.69 din 24 octombrie 2002.

Ținând

seama de aceste considerente, urmează a se admite recursul și a se dispune

casarea ambelor hotărâri pronunțate de organele Curții de Conturi, cu

trimiterea litigiului de muncă, spre competentă soluționare la Tribunalul

Sibiu, Secția conflicte și litigii de muncă.

Văzând

și prevederile art. 2 pct.1 lit. b

1

), art. 313  C. proc. civ., cu

referire la art. 70, 73 și următoarele din Legea nr.168/1999.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de S.C.”H.” SA, județul Sibiu, împotriva deciziei nr. 59 din

31 ianuarie 2003 a Curții de Conturi, secția Jurisdicțională.

Casează

Decizia Curții de Conturi nr. 59 din 31 ianuarie 2003 a Secției Jurisdicționale

și sentința nr. 69 din 24 octombrie 2002 a Colegiului Jurisdicțional Sibiu și

trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Sibiu, secția litigii și

conflicte de muncă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi  17 februarie 2004.