ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1277/2003

S-au

luat în examinare recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice

și Administrația Finanțelor Publice Sector 1 împotriva

sentinței nr.1677 din 10 decembrie 2001 a Curții de Apel

București – Secția de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Ministerul Finanțelor

Publice reprezentat de consilierul juridic B.E., Administrația

Finanțelor Publice sector 1 prin consilierul juridic D.B. și

intimata-reclamantă Societatea comercială “I”. CT&I  SA   prin

avocatul H.C.

Procedura

completă.

Consilierii

juridici B.E. și B.D., pe rând având cuvântul, solicită admiterea

recursurilor și casarea sentinței atacate cu trimitere spre

rejudecare la aceeași instanță, pentru soluționarea cauzei

în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice sector 1 a

cărui proces-verbal de solicită anularea.

Avocatul

H.C. a pus concluzii de respingere a recursurilor cu referire la întâmpinarea

depusă la dosar.

Reprezentanta

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus

concluzii de admitere a recursurilor și de casare, cu trimitere spre

rejudecare la aceeași instanță.

C

U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Societatea

comercială “I”. CT&I S.A. în contradictoriu cu Ministerul

Finanțelor, a solicitat anularea deciziei nr.835/2001 emisă de pârât

și în parte a procesului verbal nr.238705/2001, încheiat de

Administrația Finanțelor Publice Sector 1, ca nelegale.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma controlului

efectuat au fost reținute în sarcina sa obligații de plată în

sumă de 1.503.996.890 lei, compusă din: 170.081.489 lei – T.V.A;

12.928.896 lei impozit pe salarii; 19.880.042 lei majorări de întârziere

aferente impozitului pe salarii; 1.204.695.570 lei majorări de întârziere

aferente TVA; 24.052.208 lei majorări de întârziere TVA import servicii; 54.102.449

lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit; 1.206.163 lei

majorări de întârziere aferente impozitului pe venituri persoane

nerezidente; 17.050.073 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe

dividende.

În

procedura administrativă de contestare, soluția a fost de respingere,

nejustificată față de dispozițiile Ordonanței de

Urgență a Guvernului nr.13/2001.

Curtea

de Apel București – Secția contencios administrativ prin

sentința nr.1677 din 10 decembrie 2001, a admis în parte acțiunea

și a dispus anularea deciziei nr.835/2001 a Ministerului Finanțelor

Publice și în parte a procesului-verbal nr.2387/2001, încheiat de

Administrația Finanțelor Publice sector 1.

A

constatat că reclamanta datorează sumele de 3.705.550 lei cu titlu de

impozit pe veniturile persoanelor nerezidente și 20.142.000 lei cu titlu

de majorări de întârziere.

A

dat în debit reclamanta cu 15.000.000 lei onorariu expert majorat și a

obligat pe pârâte la 23.300.000 lei cheltuieli de judecată către

reclamantă.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a avut în vedere concluziile expertizei

efectuate în cauză.

Considerând

hotărârea netemeinică și nelegală, Ministerul

Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice

Sector 1, au declarat recurs, susținând că hotărârea a fost

dată și cu încălcarea legii (art.304 pct.9 Cod procedură

civilă) fiind dată cu încălcarea art.304 pct.5 Cod

procedură civilă.

Se

arată că instanța s-a pronunțat și asupra

procesului-verbal de control încheiat de Administrația Financiară

sector 1 încălcând principiul contradictorialității, respectiv

nu a introdus în cauză și organul constatator al creanței.

Deși

în practicaua hotărârii se reține ca părți numai Ministerul

Finanțelor Publice și societatea reclamantă, în dispozitivul

hotărârii apare și acest organ.

Nefiind

citată nu a avut posibilitatea formulării apărării.

Nici

pe fondul cauzei soluția nu se justifică, actele de control fiind

legale.

Recursurile

sunt fondate.

În

cauză se solicită și anularea procesului-verbal nr.238705/

26.03.2001 încheiat de organele de control din cadrul Administrației

Finanțelor Publice Sector 1.

Din

încheierea de amânare de pronunțare (fila 88) cât și din practicaua

hotărârii, rezultă că au figurat ca părți societatea

reclamantă și Ministerul Finanțelor or, în dispozitivul

hotărârii, apare ca parte și Administrația Financiară

Sector 1.

Dat

fiind neconcordanța arătată și cum din actele dosarului a

rezultat că acest din urmă organ nu a fost citat niciodată în

cauză, se reține că instanța s-a pronunțat asupra

valabilității unui act administrativ încălcând principiul

contradictorialității prin neintroducerea în cauză a organului

emitent, pentru a-i da posibilitatea a-și formula apărări,

astfel că, în baza art.312 alin.5 și art.313 Cod procedură

civilă, se vor admite recursurile și se va casa sentința cu

trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

Criticile

de fond din recursuri vor fi avute în vedere de instanță ca

apărări ale părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și de

Administrația Finanțelor Publice sectorului 1 București

împotriva sentinței nr.1677 din 10 decembrie 2001 a Curții de Apel

București – Secția de contencios administrativ.

Casează

sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 martie 2003.