ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1745/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3

ianuarie 2002 la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

sub nr. 45, reclamanta SC R.E.I. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul

Finanțelor pentru ca, în contradictoriu cu acesta, să se dispună anularea deciziei

nr. 1906 din 26 noiembrie 2001, ca nelegală.

În motivarea acțiunii s-a precizat

de către reclamantă că a formulat contestație împotriva procesului verbal nr.

307193 din 7 martie 2001, conform O.G. nr. 13/2001, aceasta fiind semnată de

avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 580179 din 17 aprilie 2001 și că

pârâtul a respins-o ca inadmisibilă, reținând că societatea nu a avut

reprezentare legală.

Pe acest ultim aspect, reclamanta a

arătat că împuternicirea avocațială a fost emisă în baza contractului de

asistență juridică nr. 200677 din 17 aprilie 2001, la o dată anterioară

introducerii contestației în care s-a menționat actul administrativ ce urmează

să fie contestat la Judecătoria sectorului 2.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 367 pronunțată la 9 aprilie

2002, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat decizia nr. 1906 din

26 noiembrie 2001 a Ministerului Finanțelor – Direcția Generală de Soluționare

a Contestațiilor, ca nelegală. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că prin actul atacat s-a reținut ca inadmisibilă contestația formulată

de reclamantă, împotriva procesului-verbal nr. 307193/2001, cât și împotriva

notei de constatare nr. 310635 din 2 aprilie 2001, susținându-se de către

Ministerul Finanțelor că nu au fost respectate dispozițiile art. 3 alin. (2)

din O.U.G. nr. 13/2001, cu privire la reprezentarea societății, în sensul că nu

s-a depus împuternicirea avocațială în original.

Legat de acest aspect, instanța de

fond și-a argumentat soluția de admitere a acțiunii prin aceea că

împuternicirea existentă la dosar este legală, ca fiind încheiată în baza

contractului de asistență juridică nr. 200.677 din 17 aprilie 2001, între

reclamantă și av. L.P. și că pârâtul a dat o interpretare eronată și excesiv de

formală legată de menținerea pe delegație - „pentru judecătoria sectorului 2”.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a declarat recurs

pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, invocând aplicarea greșită a legii. În

motivarea recursului s-a reiterat argumentarea că reprezentarea societății nu a

fost legală împuternicirea avocațială, referindu-se la Judecătoria sectorului

2.

Recursul este nefondat.

Curtea urmează să constate, că

împuternicirea avocațială a fost dată în baza contractului de asistență

juridică care s-a referit la contestarea actelor de control financiar.

Împrejurarea că în delegația de

reprezentare a apărătorului s-a menționat judecătoria și nu Ministerul Finanțelor

,nu poate înlătura calitatea de reprezentant al societății.

O asemenea abordare, așa cum a

reținut și instanța de fond, este excesivă și formală cu atât mai mult, cu cât

organul de control putea să solicite intimatului depunerea unei delegații conforme

cu situația existentă pentru ca nulitatea, relativ, să fie acoperită.

Față de aceste considerente, Curtea

urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 367 din 9 aprilie

2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Obligă recurenta la 5.000.000 lei

cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 mai 2003.