ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2329/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta H.B.. a chemat în judecată pe pârâta SC R.D. SA și pe distribuitorii săi SC T.G.I. SA și SC E.D.

SA , pentru a se constata că pârâtele au încălcat și îi încalcă sistematic dreptul de folosire exclusivă asupra mărcilor „ Heineker” prin acte și fapte de comerț având drept obiect produsul bere „Burger” în ambalajul actual sau în orice altă prezentare, care îi aduce atingere drepturilor sale exclusive; să se constate că pârâtele săvârșesc acte de concurență neloială prin aceste practici; să fie obligate pârâtele să înceteze producerea și comercializarea în orice modalitate, precum și activitățile promoționale (prin orice mijloace) ale produsului bere „Burger”, sub sancțiunea de daune cominatorii de 100.000.000 lei / zi de întârziere în executarea voluntară a hotărârilor judecătorești, să fie obligate să își retragă de îndată de pe piață toate produsele bere „Burger” – sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100.000.000 lei/zi de întârziere.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 4289 din 27 iunie 2000 a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâta SC R.D. SA și, de asemenea, și acțiunea. Cu privire la excepție, s-a reținut că nu este vorba de o acțiune în constatare, întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., ci, în realizare, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 84/1998, privind mărcile și indicațiile geografice și Legii nr. 11/1991 privind concurența neloială. Cu privire la fondul litigiului, s-a reținut că pârâta SC R.D.

SA a fabricat produsul bere purtând eticheta „Burger” în cutii metalice de 330 ml, având, însă, un drept recunoscut în baza certificatului de înregistrare a desenului și modelului industrial nr. 006003 acordat potrivit Legii nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale, înregistrarea desenului având prioritate de la 8 octombrie 1997, iar desenul industrial nr. 006003, reprezentând chiar eticheta „Burger” aplicată de pârâtă pe cutiile de bere de 330 ml. S-a mai reținut că certificatul de înregistrare a desenului industrial a fost reînnoit pe perioada 8 octombrie 1999 – 8 octombrie 2004, așa cum rezultă din adresa O.S.I.M. 409793/1999, certificat care nu a fost anulat, întrucât, prin sentința 341/2000, pronunțată de Tribunalul București, acțiunea reclamantei cu un astfel de obiect, a fost respinsă.

Referitor la eticheta „Burger” pentru care O.S.I.M. a refuzat înregistrarea, s-a motivat că reclamantul nu a făcut dovada că pârâtele au fabricat, distribuit și comercializat produsul bere în ambalaje purtând această etichetă. Conchizând că pârâtele nu au încălcat dreptul reclamantei de folosință asupra mărcii „Heineker” și nu au făcut acte de concurență neloială, de natura acelor prevăzute de Legea nr. 11/1991, a fost respinsă acțiunea. Apelul declarat de reclamantă a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 790 din 22 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, care a motivat că, deși atât la instanța de fond, cât și de apel (la cererea instanțelor), reclamanta nu a făcut precizări privind obiectul acțiunii, nu a reușit prin claritatea celor arătate să arate concret în ce constă acesta, creând dubii, astfel că nu se poate aduce o critică sentinței că a stabilit eronat obiectul cererii, mai ales că nu instanța face acest lucru, ci reclamanta.

În consecință, s-a apreciat că instanța de fond a analizat corect obiectul, incluzând atât ambalajul înregistrat sub nr. 006003, cât și cel respins de O.S.I.M. Cu privire la comercializarea și distribuirea produsului bere Burger, în ambalaje cu eticheta „Burger”, s-a arătat că reclamanta nu a făcut nici o probă din care să rezulte cele susținute în acest capăt de cerere, iar din coroborarea datei procesului verbal nr. 1057/1999 cu data înregistrării acțiunii de către reclamantă, nu se poate reține că pârâtele au făcut acte de concurență neloială cu bere „Burger” în ambalajul ce a format obiectul cererii de înregistrare nr. 1997/1294, respinsă de O.S.I.M. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.B., care, invocând motivele de casare, prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., a susținut următoarele: 1. Contrar constatării instanței de apel că eticheta Burger produce confuzie cu marca Heineker, datorită asemănărilor de culoare și formă grafică, s-a respins totuși acțiunea pentru lipsa dovezilor că pârâtele ar fi săvârșit acte de concurență neloială, consecința unei asemenea soluții fiind aceea că, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, pârâtele vor relua producția și comercializarea produsului în ambalajul incriminat, vătămându-se drepturile recurentei asupra mărcii Heineker.

Pe acest aspect se relevă că, anterior acțiunii de față, prin admiterea cererii de ordonanță președințială introdusă de recurentă, Tribunalul București a reținut posibilitatea confuziei între cele două semne (hotărârea în ordonanță președințială nefiind definitivă), situație constatată și în acțiunea de față, unde s-a judecat fondul procesului, dar cu finalitate contrară celor două contracte, fără să se aibă în vedere că pârâtele au făcut acte de concurență neloială, încetând producția și comercializarea berii Burger numai după introducerea acestei acțiuni, iar în lipsa unei interdicții judecătorești, putând să le reia oricând. Se subliniază încălcarea legii de către instanța de apel prin determinarea și aplicarea eronată a ordonanței președințiale și a hotărârii pronunțată pe procedura de drept comun, ignorându-se că abținerea pârâtelor la acte de concurență se datora interdicției temporare din ordonanța președințială.

2. Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra răspunsurilor la interogatorii ale intimatelor, deși prin acestea se recunoștea că au produs și comercializat bere Burger, activitate ce a încetat doar în urma pronunțării hotărârii judecătorești și nici asupra notificării din 10 noiembrie 1997, prin care reclamanta solicita pârâtelor să înceteze actele de concurență neloială și să semneze un „Angajament” în acest sens. Se apreciază că, în aceste condiții, nu se putea reține lipsa dovezilor și acțiunea trebuia admisă. Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii cu privire la desenul ce a făcut obiectul cererii de înregistrare la O.S.I.M. nr. 1997/1294. Recursul este nefondat.

1. Pentru înțelegerea clară a problemelor care se discută în cadrul procesului de față și eliminarea oricăror confuzii, trebuie precizat că pârâta SC R.D. SA a depus la O.S.I.M. două cereri de obținere a înregistrării unor modele de desen industrial pentru produsul bere Burger la cutie, și anume, modelul cu cererea înregistrată sub nr. 1294/1997, care nu a fost aprobat, și modelul cu cererea nr. 1334/1997 pentru care O.S.I.M. a aprobat înregistrarea și pentru care pârâta a obținut Certificatul de înregistrare a desenului industrial nr. 006003. În raport cu aceste precizări, se constată că acțiunea formulată, în sensul interzicerii actelor de concurență neloială din partea pârâtelor, este neclară, ea nu concretizează obiectul (în sensul care dintre cererile depuse la O.S.I.M.

a stat la baza actelor de concurență neloială), ceea ce a determinat instanțele să solicite clarificarea acestuia, nereușindu-se, în final, o stabilire exactă a acestuia. Precizarea obiectului acțiunii de față era cu atât mai necesară cu cât, separat reclamanta a mai sesizat instanța cu acțiune în anularea certificatului de înregistrare nr. 006003, care a avut la bază modelul depus prin cererea nr. 1334/1997, în temeiul căruia, anterior acțiunii de față și până la soluționarea definitivă a acelui proces, pârâtele puteau produce și comercializa bere Burger în ambalajele incriminate , fără ca prin aceasta să comită acte de concurență neloială. Pentru a se justifica temeinicia prezentei acțiuni, reclamanta trebuia să dovedească că pârâtele au produs și comercializat bere Burger în ambalaje de model pentru care cererea cu nr. 1294/1997 a fost respinsă de O.S.I.M., numai în acest caz putându-se analiza dacă s-au comis acte de concurență neloială.

Or, tocmai acest lucru nu a fost demonstrat de reclamantă, care s-a limitat la afirmații, ceea ce, corect, a justificat concluzia instanței de apel că, deși există confuzie între marca Heineker și eticheta Burger la ambalajele respinse de O.S.I.M., acțiunea nu poate fi admisă, neexistând pentru aceste modele de ambalaje, acte de comercializare. De menționat că, pe parcursul judecării recursului, s-a făcut dovada de către pârâte că, prin decizia 7574 din 11 decembrie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, hotărâre prin care s-a respins cererea reclamantei de anulare a certificatului de înregistrare O.S.I.M. nr. 006003 (la bază fiind modelul cu cererea 1334/1997), astfel că, în temeiul acestuia, pârâtele pot comercializa bere Burger, fără să încalce legea.

În raport de cele arătate, nu există nici o contradicție între considerentele deciziei din apel și concluzia din dispozitiv, în sensul respingerii acțiunii, și nici pericolul de comercializare a berii în ambalajul respins la înregistrare de O.S.I.M., din moment ce, niciodată, pârâtele nu s-au folosit de acesta, ci de cel înregistrat de O.S.I.M., așa cum au recunoscut la interogatoriu. Invocarea, în cadrul acestui motiv de recurs, a ordonanței președințiale nr. 4119/1999, pronunțată de Tribunalul București, care nici acum nu este definitivă, cauza aflându-se pe rol în urma casării cu trimitere, nu are nici o relevanță juridică și nu conduce obligatoriu la aceeași soluție și în acțiunea formulată pe dreptul comun, singura în cadrul căreia se analizează litigiul pe fond.

Pentru că repetat în cadrul acestui motiv de recurs se revine asupra actelor de concurență neloială comise de pârâți și stagnate ca urmare a acțiunii de față, din nou subliniem că ceea ce trebuia să probeze reclamanta și nu a făcut-o, era folosirea modelului la ambalajele de bere pentru care cererea nr. 1294/1997 nu a fost înregistrată. Restul problemelor invocate excede procesului și nu duc la rezolvarea lui. Motivarea din decizia recurată, pentru înlăturarea susținerilor din acțiune, completată cu motivarea din prezenta decizie, nu este cu nimic greșită, iar procesul verbal invocat, nu demonstrează, în cadrul executării unei ordonanțe președințiale, că ceea ce au comercializat o perioadă de timp pârâtele reprezintă modelul de ambalaje respins la O.S.I.M., dovadă că, în cadrul acțiunii de drept comun, singura cale procedurală în care se poate antama fondul litigiului prin administrare de probe, s-a dovedit inexistența actelor de concurență neloială.

Concluzia pentru acest motiv de casare că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 2. Faptul că, în considerentele deciziei, nu s-a făcut referire la răspunsurile pârâtelor la interogatoriu sau la notificarea și angajamentul trimise acestora, nu fac aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., deoarece nu sunt hotărâtoare pentru soluționarea cauzei, altele fiind argumentele (arătate în cadrul primului motiv de recurs) pentru care acțiunea era neîntemeiată. Față de cele arătate, urmează a se respinge recursul. Deși s-au cerut de intimate cheltuieli de judecată, potrivit art. 274 C. proc.

civ., iar recursul a fost respins, cererea urmează, la rândul său, să fie respinsă, întrucât, la dosar, s-au depus copii de pe ordinul de plată pentru asistență juridică, fără să rezulte însă, dacă privesc cauza de față (între părți fiind și alte litigii) iar sumele sunt consemnate anterior împuternicirii avocațiale date apărătorului care s-a prezentat în fața Curții Supreme de Justiție și pe numele altui cabinet de avocatură, astfel că nu rezultă cu certitudine temeinicia cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta H.B. cu sediul ales în București, împotriva deciziei nr. 790 din 22 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Respinge cererea de cheltuieli de judecată a intimatelor. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2003.