ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2329/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta H.B.. a chemat în judecată pe pârâta SC

R.D. SA și pe distribuitorii săi SC T.G.I. SA și SC E.D. SA , pentru a se

constata că pârâtele au încălcat și îi încalcă sistematic dreptul de folosire

exclusivă asupra mărcilor „ Heineker” prin acte și fapte de comerț având drept

obiect produsul bere „Burger” în ambalajul actual sau în orice altă prezentare,

care îi aduce atingere drepturilor sale exclusive; să se constate că pârâtele

săvârșesc acte de concurență neloială prin aceste practici; să fie obligate

pârâtele să înceteze producerea și comercializarea în orice modalitate, precum

și activitățile promoționale (prin orice mijloace) ale produsului bere

„Burger”, sub sancțiunea de daune cominatorii de 100.000.000 lei / zi de

întârziere în executarea voluntară a hotărârilor judecătorești, să fie obligate

să își retragă de îndată de pe piață toate produsele bere „Burger” – sub

sancțiunea daunelor cominatorii de 100.000.000 lei/zi de întârziere.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 4289

din 27 iunie 2000 a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de

pârâta SC R.D. SA și, de asemenea, și acțiunea.

Cu privire la excepție, s-a reținut că nu este vorba

de o acțiune în constatare, întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., ci, în

realizare, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 84/1998, privind mărcile și

indicațiile geografice și Legii nr. 11/1991 privind concurența neloială.

Cu privire la fondul litigiului, s-a reținut că

pârâta SC R.D. SA a fabricat produsul bere purtând eticheta „Burger” în cutii

metalice de 330 ml, având, însă, un drept recunoscut în baza certificatului de

înregistrare a desenului și modelului industrial nr. 006003 acordat potrivit

Legii nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale,

înregistrarea desenului având prioritate de la 8 octombrie 1997, iar desenul

industrial nr. 006003, reprezentând chiar eticheta „Burger” aplicată de pârâtă

pe cutiile de bere de 330 ml.

S-a mai reținut că certificatul de înregistrare a

desenului industrial a fost reînnoit pe perioada 8 octombrie 1999 – 8 octombrie

2004, așa cum rezultă din adresa O.S.I.M. 409793/1999, certificat care nu a

fost anulat, întrucât, prin sentința 341/2000, pronunțată de Tribunalul

București, acțiunea reclamantei cu un astfel de obiect, a fost respinsă.

Referitor la eticheta „Burger” pentru care O.S.I.M. a

refuzat înregistrarea, s-a motivat că reclamantul nu a făcut dovada că pârâtele

au fabricat, distribuit și comercializat produsul bere în ambalaje purtând

această etichetă.

Conchizând că pârâtele nu au încălcat dreptul reclamantei

de folosință asupra mărcii „Heineker” și nu au făcut acte de concurență

neloială, de natura acelor prevăzute de Legea nr. 11/1991, a fost respinsă

acțiunea.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins, ca

nefondat, prin decizia civilă nr. 790 din 22 mai 2001, pronunțată de Curtea de

Apel București, care a motivat că, deși atât la instanța de fond, cât și de

apel (la cererea instanțelor), reclamanta nu a făcut precizări privind obiectul

acțiunii, nu a reușit prin claritatea celor arătate să arate concret în ce

constă acesta, creând dubii, astfel că nu se poate aduce o critică sentinței că

a stabilit eronat obiectul cererii, mai ales că nu instanța face acest lucru,

ci reclamanta.

În consecință, s-a apreciat că instanța de fond a

analizat corect obiectul, incluzând atât ambalajul înregistrat sub nr. 006003,

cât și cel respins de O.S.I.M.

Cu privire la comercializarea și distribuirea

produsului bere Burger, în ambalaje cu eticheta „Burger”, s-a arătat că

reclamanta nu a făcut nici o probă din care să rezulte cele susținute în acest

capăt de cerere, iar din coroborarea datei procesului verbal nr. 1057/1999 cu

data înregistrării acțiunii de către reclamantă, nu se poate reține că pârâtele

au făcut acte de concurență neloială cu bere „Burger” în ambalajul ce a format

obiectul cererii de înregistrare nr. 1997/1294, respinsă de O.S.I.M.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamanta S.B., care, invocând motivele de casare, prevăzute de art. 304 pct.

9 și 10 C. proc. civ., a susținut următoarele:

Burger produce confuzie cu marca Heineker, datorită asemănărilor de culoare și

formă grafică, s-a respins totuși acțiunea pentru lipsa dovezilor că pârâtele

ar fi săvârșit acte de concurență neloială, consecința unei asemenea soluții

fiind aceea că, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, pârâtele vor relua

producția și comercializarea produsului în ambalajul incriminat, vătămându-se

drepturile recurentei asupra mărcii Heineker.

Pe acest aspect se relevă că, anterior acțiunii de

față, prin admiterea cererii de ordonanță președințială introdusă de recurentă,

Tribunalul București a reținut posibilitatea confuziei între cele două semne

(hotărârea în ordonanță președințială nefiind definitivă), situație constatată

și în acțiunea de față, unde s-a judecat fondul procesului, dar cu finalitate

contrară celor două contracte, fără să se aibă în vedere că pârâtele au făcut

acte de concurență neloială, încetând producția și comercializarea berii Burger

numai după introducerea acestei acțiuni, iar în lipsa unei interdicții

judecătorești, putând să le reia oricând.

Se subliniază încălcarea legii de către instanța de

apel prin determinarea și aplicarea eronată a ordonanței președințiale și a

hotărârii pronunțată pe procedura de drept comun, ignorându-se că abținerea

pârâtelor la acte de concurență se datora interdicției temporare din ordonanța

președințială.

răspunsurilor la interogatorii ale intimatelor, deși prin acestea se recunoștea

că au produs și comercializat bere Burger, activitate ce a încetat doar în urma

pronunțării hotărârii judecătorești și nici asupra notificării din 10 noiembrie

1997, prin care reclamanta solicita pârâtelor să înceteze actele de concurență

neloială și să semneze un „Angajament” în acest sens. Se apreciază că, în

aceste condiții, nu se putea reține lipsa dovezilor și acțiunea trebuia admisă.

Se solicită admiterea recursului, modificarea

sentinței și admiterea acțiunii cu privire la desenul ce a făcut obiectul

cererii de înregistrare la O.S.I.M. nr. 1997/1294.

Recursul este nefondat.

discută în cadrul procesului de față și eliminarea oricăror confuzii, trebuie

precizat că pârâta SC R.D. SA a depus la O.S.I.M. două cereri de obținere a

înregistrării unor modele de desen industrial pentru produsul bere Burger la

cutie, și anume, modelul cu cererea înregistrată sub nr. 1294/1997, care nu a

fost aprobat, și modelul cu cererea nr. 1334/1997 pentru care O.S.I.M. a aprobat

înregistrarea și pentru care pârâta a obținut Certificatul de înregistrare a

desenului industrial nr. 006003.

În raport cu aceste precizări, se constată că

acțiunea formulată, în sensul interzicerii actelor de concurență neloială din

partea pârâtelor, este neclară, ea nu concretizează obiectul (în sensul care

dintre cererile depuse la O.S.I.M. a stat la baza actelor de concurență

neloială), ceea ce a determinat instanțele să solicite clarificarea acestuia,

nereușindu-se, în final, o stabilire exactă a acestuia.

Precizarea obiectului acțiunii de față era cu atât

mai necesară cu cât, separat reclamanta a mai sesizat instanța cu acțiune în

anularea certificatului de înregistrare nr. 006003, care a avut la bază modelul

depus prin cererea nr. 1334/1997, în temeiul căruia, anterior acțiunii de față

și până la soluționarea definitivă a acelui proces, pârâtele puteau produce și

comercializa bere Burger în ambalajele incriminate , fără ca prin aceasta să

comită acte de concurență neloială.

Pentru a se justifica temeinicia prezentei acțiuni,

reclamanta trebuia să dovedească că pârâtele au produs și comercializat bere

Burger în ambalaje de model pentru care cererea cu nr. 1294/1997 a fost

respinsă de O.S.I.M., numai în acest caz putându-se analiza dacă s-au comis

acte de concurență neloială.

Or, tocmai acest lucru nu a fost demonstrat de

reclamantă, care s-a limitat la afirmații, ceea ce, corect, a justificat

concluzia instanței de apel că, deși există confuzie între marca Heineker și

eticheta Burger la ambalajele respinse de O.S.I.M., acțiunea nu poate fi

admisă, neexistând pentru aceste modele de ambalaje, acte de comercializare.

De menționat că, pe parcursul judecării recursului,

s-a făcut dovada de către pârâte că, prin decizia 7574 din 11 decembrie 2002,

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, hotărâre prin care s-a respins

cererea reclamantei de anulare a certificatului de înregistrare O.S.I.M. nr.

006003 (la bază fiind modelul cu cererea 1334/1997), astfel că, în temeiul

acestuia, pârâtele pot comercializa bere Burger, fără să încalce legea.

În raport de cele arătate, nu există nici o

contradicție între considerentele deciziei din apel și concluzia din

dispozitiv, în sensul respingerii acțiunii, și nici pericolul de comercializare

a berii în ambalajul respins la înregistrare de O.S.I.M., din moment ce,

niciodată, pârâtele nu s-au folosit de acesta, ci de cel înregistrat de

O.S.I.M., așa cum au recunoscut la interogatoriu.

Invocarea, în cadrul acestui motiv de recurs, a

ordonanței președințiale nr. 4119/1999, pronunțată de Tribunalul București,

care nici acum nu este definitivă, cauza aflându-se pe rol în urma casării cu

trimitere, nu are nici o relevanță juridică și nu conduce obligatoriu la

aceeași soluție și în acțiunea formulată pe dreptul comun, singura în cadrul

căreia se analizează litigiul pe fond.

Pentru că repetat în cadrul acestui motiv de recurs

se revine asupra actelor de concurență neloială comise de pârâți și stagnate ca

urmare a acțiunii de față, din nou subliniem că ceea ce trebuia să probeze reclamanta

și nu a făcut-o, era folosirea modelului la ambalajele de bere pentru care

cererea nr. 1294/1997 nu a fost înregistrată. Restul problemelor invocate

excede procesului și nu duc la rezolvarea lui.

Motivarea din decizia recurată, pentru înlăturarea susținerilor

din acțiune, completată cu motivarea din prezenta decizie, nu este cu nimic

greșită, iar procesul verbal invocat, nu demonstrează, în cadrul executării

unei ordonanțe președințiale, că ceea ce au comercializat o perioadă de timp

pârâtele reprezintă modelul de ambalaje respins la O.S.I.M., dovadă că, în

cadrul acțiunii de drept comun, singura cale procedurală în care se poate

antama fondul litigiului prin administrare de probe, s-a dovedit inexistența

actelor de concurență neloială.

Concluzia pentru acest motiv de casare că nu sunt

incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

făcut referire la răspunsurile pârâtelor la interogatoriu sau la notificarea și

angajamentul trimise acestora, nu fac aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 10

C. proc. civ., deoarece nu sunt hotărâtoare pentru soluționarea cauzei, altele

fiind argumentele (arătate în cadrul primului motiv de recurs) pentru care

acțiunea era neîntemeiată.

Față de cele arătate, urmează a se respinge recursul.

Deși s-au cerut de intimate cheltuieli de judecată,

potrivit art. 274 C. proc. civ., iar recursul a fost respins, cererea urmează,

la rândul său, să fie respinsă, întrucât, la dosar, s-au depus copii de pe

ordinul de plată pentru asistență juridică, fără să rezulte însă, dacă privesc

cauza de față (între părți fiind și alte litigii) iar sumele sunt consemnate

anterior împuternicirii avocațiale date apărătorului care s-a prezentat în fața

Curții Supreme de Justiție și pe numele altui cabinet de avocatură, astfel că

nu rezultă cu certitudine temeinicia cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta H.B. cu sediul ales în București, împotriva deciziei nr. 790 din 22

mai 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Respinge cererea de cheltuieli de judecată a

intimatelor.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie

2003.