ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5200/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea

de Apel Constanța la data de 6 martie 2003 A.I. a solicitat în contradictoriu

cu S.C. R. S.A. aplicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și

imobile ale pârâtei, în temeiul deciziei nr. 226 din 20 martie 1990 a

Tribunalului Constanța, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1039 din 29

mai 1992 a Curții Supreme de Justiție.

Prin sentința civilă nr. 20 din 24

martie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, s-a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a

avut în vedere prevederile art. 17 C. proc. civ., potrivit căruia cererile

accesorii și incidente sunt în căderea instanței competente să judece cererea

principală, precum și prevederile art. 2 pct. 1  lit. b

1

C. proc.

civ.

Împotriva acestei hotărâri, A.I. a

declarat recursul de față, susținând că în mod greșit Curtea de Apel Constanța

și-a declinat competența, fără a ține seama că drepturile părții vătămate

depășesc valoarea de 10 miliarde lei și de faptul că de 14 ani de zile

Tribunalul Constanța își declină competența în favoarea Judecătoriei Constanța,

hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

Examinând actele și lucrările

dosarului se constată că instanța investită inițial a făcut o corectă aplicare

a prevederilor art. 17 C. proc. civ., potrivit căruia cererile accesorii și

incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.

Contestatorul solicită aplicarea

sechestrului asigurator asupra bunurilor debitorului său, invocând hotărâri

judecătorești, ce nu cuprind dispoziții de obligare a societății comerciale

chemate în judecată de o valoare foarte mare, care să depășească 10 miliarde

lei.

În această situație, rezultă că

instanța a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 2 pct. 1 lit. c) C.

proc. civ., potrivit căruia tribunalele judecă în primă instanță procesele și

cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de până la 10

miliarde lei inclusiv, precum și procesele și cererile în această materie al

căror obiect este neevaluabil în bani.

Prin urmare, în materia litigiilor

de muncă, tribunalul are rol de primă instanță, în condițiile textului redat.

De aceea, se constată, că este

legală și temeinică hotărârea de declinare a competenței de soluționare a

pricinii de față în favoarea tribunalului, astfel că recursul de față urmează a

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de A.I. împotriva sentinței nr. 20 din 24 martie

2003 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2003.