ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2680/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul Ș.I., la data de 24 iunie 2002, a formulat acțiune înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, prin care a chemat în judecată U.A.R., ca pârâtă și a solicitat obligarea acesteia să emită o decizie privind soluționarea cererii sale de primire în avocatură și în subsidiar să se dispusă înscrierea sa în tabelul avocaților definitivi din Baroul Satu Mare. A mai solicitat reclamantul daune materiale la care să fie obligată pârâta, la câte 20.000.000 lei lună, începând cu data de 1 ianuarie 2002 și până la recunoașterea dreptului reclamat. Reclamantul a precizat prin răspunsurile depuse la dosar, că înțelege să cheme în judecată numai U.A.R., că obiectul acțiunii îl reprezintă neemiterea actului de aprobare sau de respingere a cererii de primire în avocatură.

A susținut reclamantul, în acțiune și în notele depuse, că decizia nr. 8524 din 15 decembrie 2001 emisă de Consiliul U.A.R., se referă la respingerea contestației sale, la refuzul de a fi primit în avocatură cu scutire de examen, că nu este răspunsul de rezolvare a cererii sale. Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., în ședința din 16 septembrie 2002, a pus în discuție și s-a pronunțat asupra excepției invocate de pârâtă, anume tardivitatea acțiunii și prin sentința nr. 443/CA din 16 septembrie 2002, a admis excepția, respingând ca tardiv formulată acțiunea reclamantului. A reținut instanța de fond că cererea reclamantului pentru a fi primit în avocatură, a fost soluționată prin decizia nr. 1224 din 13 octombrie 2001 emisă de U.A.R., fiind respinsă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr. 8524 din 15 decembrie 2001, comunicată la 14 ianuarie 2002, că astfel termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 29/1990, a fost depășit. Împotriva sentinței nr. 943/CA din 16 septembrie 2002, a formulat recurs reclamantul, criticând soluția ca netemeinică și nelegală, susținând că a modificat obiectul acțiunii care era corect determinat, anume refuzul nejustificat de a se răspunde din partea pârâtei la o cerere privind dreptul său, că a fost în eroare privind renunțarea făcută cu referire la calitatea procesuală a Baroului Satu Mare, iar respingerea ca tardivă a acțiunii nu este legală, el fiind în termen, raportat la obiectul soluționării, făcută prin decizia nr. 1224/2001 și nr. 8524/2001.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în conformitate cu considerentele ce se vor expune. În mod corect, instanța de fond, cu respectarea prevederilor art. 129 C. proc. civ., a lămurit obiectul pricinii, a administrat probele pentru stabilirea adevărului, în considerentele sentinței fiind lămurite toate susținerile reclamantului. Respectând dispozițiile art. 137 C. proc. civ., a pus în discuția părților excepția privind tardivitatea acțiunii și a pronunțat o soluție temeinică și legală. Analizând judicios actele cauzei, se demonstrează că în raport de data comunicării deciziei nr. 8524/2001 din 18 ianuarie 2002 sau 19 ianuarie 2002, cum a precizat chiar reclamantul și data depunerii acțiunii la instanță, 24 iunie 2002, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990 este depășit, astfel că soluția de respingere a acțiunii ca tardiv formulată, este legală.

Față de această constatare, celelalte motive de recurs, confuz exprimate de recurent, nu se vor mai analiza, excepția fiind legal soluționată de instanța de fond. În consecință, recursul este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ș.I. împotriva sentinței nr. 443/CA/2002 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2003.