ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 880/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin actul de sesizare nr.

9234/35/D/2001, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a județului

Mureș a dispus sesizarea Colegiului jurisdicțional Mureș, pentru pct. 1 și 3

din procesul-verbal de control și clasare pentru pct. 2 din actul de sesizare.

Împotriva soluției de clasare a

formulat cerere de reexaminare, Direcția de Control Financiar a județului

Mureș, cu motivarea că deficiențele constatate în situația de lucrări executate

de constructor și care au dus la efectuarea unor plăți necuvenite, au rezultat

prin aplicarea eronată a coeficienților de corecție asupra unei baze de calcul,

contrar prevederilor de la pct. 10.3 ultimul aliniat din Ordinul comun al

Ministerului Finanțelor și M.L.P.A.T. nr. 784/34N din 29 iunie 1998, și anume,

asupra valorii lucrărilor executate cu prețurile din ofertă, și nu asupra

valorii actualizate.

Astfel, în ultimul aliniat de la

pct. 10.3 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul comun al Ministerului

Finanțelor și M.L.P.A.T. nr. 784/34N din 29 iunie 1998, s-a stipulat că

valoarea de decontare a situațiilor de plată se determină ca diferență între

valoarea rezultată după coeficientul de actualizare și această valoare,

înmulțită cu coeficientul de corecție, enunțul actului normativ la punctul și

aliniatul menționat fiind clar și nepresupunând nevoia de interpretare.

Curtea de Conturi, secția

jurisdicțională, prin decizia nr. 7, pronunțată la 20 martie 2002, a admis

cererea de reexaminare formulată împotriva soluției Procurorului general

financiar, de respingere a plângerii introduse împotriva actului de clasare al

procurorului financiar, pe care l-a desființat.

A sesizat Colegiul jurisdicțional

Mureș, cu soluționarea faptelor și persoanelor menționate la pct. II din actul

de control.

Pentru a decide astfel, secția

jurisdicțională a reținut că procurorul financiar nu are abilitatea de a

dispune clasarea, numai completul de judecată poate hotărî, în urma

soluționării cauzei și a analizării prejudiciului.

De asemenea, a mai reținut că

situația din această cauză nu se încadrează în prevederile art. 97 alin. (2)

din Legea nr. 94/1992, care stabilește limitativ cazurile în care procurorul

financiar poate clasa un act de sesizare.

Împotriva deciziei Curții de

Conturi, secția jurisdicțională, a declarat recurs Procurorul general financiar,

invocând nelegalitatea și netemeinicia deciziei secției jurisdicționale a

Curții de Conturi.

În motivarea recursului s-a susținut

că potrivit art. 97 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, astfel cum a

fost modificate prin Legea nr. 77/2002, în cazul în care procurorul financiar

constată inexistența condițiilor răspunderii, clasează motivat actul de

control.

În acest sens s-a arătat că în cauză

este de necontestat că Direcția Apelor Mureș a acționat în conformitate cu cele

prevăzute în avizul comunicat Regiei Apelor Române, de M.L.P.A.T. – Direcția

Licitație Agenți Economici și Piața Construcțiilor. cu adresa nr. 1386/DLC din

10 august 1998, dat în aplicarea art. 10.3 din Normelemetodologice, aprobate

prin Ordinul Ministerului Finanțelor și M.L.P.A.T. nr. 784/34/N din 24 iunie

1998, acest aviz fiind transmis la 24 august 1998, tuturor filialelor, sub

semnătura directorului general al acesteia și că aceste condiții nefiind

îndeplinite, procurorul financiar nu a avut temeiuri să învestească Colegiul

jurisdicțional, astfel că a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.

97alin. (2) din Legea nr. 94/1992.

S-a mai susținut că și în ipoteza în

care Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Mureș ar stabili, eventual,

certitudinea și exigibilitatea pretinsului prejudiciu, în sumă de 330.305.176

lei, cum i s-a cerut, nu avea totuși temei să facă aplicarea dispozițiilor art.

71 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, față de persoanele prevăzute

în procesul- verbal de constatare, care nu răspund, întrucât s-au conformat

dispozițiilor primite de la unitatea ierarhic superioară.

Împotriva aceleiași decizii au

declarat recurs, și Direcția Apelor Mureș, U.M., P.M., M.N. și K.A., care au

formulat în esență aceleași critici, susținând că infirmarea soluției de

clasare a pct. II din actul de control, dată de Procurorul financiar al Camerei

de Conturi Mureș, menținute și de Procurorul financiar general, este incorectă,

întrucât îi lezează prin stabilirea unui prejudiciu care nu le poate fi

imputabil.

Curtea, analizând recursurile

formulate care vizează aceleași aspecte de nelegalitate și netemeinicie,

urmează să le admită, considerându-le fondate, având în vedere următoarele

considerente.

În urma controlului efectuat la

Direcția Apelor Mureș, privind situația existentă și modul de administrare a

patrimoniului public și privat al statului, în perioada 1 ianuarie 1998 - 31

decembrie, 2000 s-a constatat producerea unui prejudiciu în sumă de 330.305.176

lei, care fost plătit nedatorat de SC S. SA Târgu Mureș, pentru lucrările de

investiții la obiectivul „Amenajări în bazinul hidrografic al rîului Ning”,

pentru care au fost calculate foloase nerealizate, în sumă de 281.447.714 lei

și T.V.A., în sumă de 59.563.228 lei, cu majorări în sumă de 113.269.722 lei, răspunzători

făcându-se conducătorul acelei direcții și alte 3 persoane, respectiv

recurenții de față.

Prin actul de sesizare din 3

octombrie 2001 al procurorului financiar, procesul-verbal de constatare a fost

clasat în partea care se referă la aceste sume, cu motivarea că plata sumei de

330.305.176 lei s-a făcut în baza avizelor date de M.L.P.A.T. și Ministerul

Finanțelor, în aplicarea Ordinului Ministerului Finanțelor și M.L.P.A.T. nr.

784/34/N din 24 iunie 1998, neexistând un prejudiciu.

Împotriva acestei soluții, Direcția

de Control Financiar a Camerei de Conturi Mureș a formulat plângere, care a

fost respinsă la 14 noiembrie 2001 de procurorul general financiar, iar

împotriva acestei soluții aceiași direcție a formulat cerere de reexaminare

care prin decizia 27 din 20 martie 2002 a Curții de Conturi, a fost admisă,

hotărându-se desființarea rezoluției de clasare.

- criticile formulat de recurenți

sunt întemeiate față de dispozițiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 94/1992,

republicată, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 77/2002, în sensul că

procurorul financiar, în cazul în care constată inexistența condițiilor

răspunderii, are atribuția de a clasa motivat actul de control.

- este de necontestat că Direcția

Apelor Mureș a acționat în conformitate cu dispozițiile prevăzute în avizul

comunicat Regiei Apelor Române, de M.L.P.A.T. - Direcția Licitații, dat în

aplicarea art. 10.3 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministerului

Finanțelor și M.L.P.A.T. nr. 784/1998, aviz ce a fost transmis tuturor

filialelor regie, situație în care procurorul financiar nu avea temeiuri pentru

a învesti Colegiul jurisdicțional.

- chiar dacă în urma judecării

cauzei, instanța învestită, respectiv Colegiul Jurisdicțional al Camerei de

Conturi Mureș, ar stabili certitudinea și exigibilitatea pretinsului

prejudiciu, cum i s-a cerut, aceasta nu avea temei să facă aplicarea

dispozițiilor art. 71 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, față de

recurenții care nu răspund doar pentru faptul că s-au conformat dispozițiilor

primite de la unitatea ierarhic superioară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarat de

Direcția Apelor Mureș, U.M., P.M., M.N., K.A. și de Procurorul general

financiar, împotriva deciziei nr. 7 din 20 martie a Curții de Conturi, secția

jurisdicțională.

Casează decizia atacată și respinge

cererea de reexaminare formulată de Direcția de Control Financiar Mureș,

împotriva soluției de respingere a plângerii privind soluția de atașare a pct.

II din procesul-verbal de constatare nr. 3649/2001.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 martie 2003.