ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 85/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 18 aprilie 2001, reclamanta SC A. SA Târgu Mureș a solicitat anularea

deciziei nr. 15 din 29 martie 2001, emisă de Direcția Generală a Finanțelor

Publice și Controlului Financiar de Stat a județului Mureș, precum și a procesului-verbal

nr. 3419/2001, prin care a fost obligată la plata sumei de 142.551.428 lei,

reprezentând impozit pe profit suplimentar și la majorări de întârziere, de

89.583.734 lei.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că nu datorează sumele mai sus menționate, întrucât diferențele

nefavorabile de curs valutar, în raport cu care-i au fost stabilite

obligațiile, nu reprezintă venituri, ci cheltuieli deductibile din punct de

vedere fiscal, conform art. 4 pct. 1 din O.G. nr. 18/1994, Regulamentului

Băncii Naționale a României nr. 3/1997, privind efectuarea operațiunilor

valutare și Ordinului nr. 1670/1997, pentru aprobarea precizărilor privind

reflectarea în contabilitate a unor operațiuni în valută, a diferențelor de

curs valutar și a altor operațiuni.

Totodată, reclamanta a arătat că

împotriva actului de control a exercitat calea de atac a contestației, organul

administrativ jurisdicțional dispunând admiterea acesteia, anularea

procesului-verbal și reanalizarea cauzei de către organele de specialitate ale Direcției

Controlului Financiar Fiscal.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 192 din 11

septembrie 2001, a admis acțiunea, a anulat ca nelegale, decizia organului

administrativ jurisdicțional și procesul-verbal de control și a exonerat pe

reclamantă de plata impozitului pe profit suplimentar și a majorărilor de

întârziere aferente.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că societatea comercială reclamantă a respectat atât

clauzele contractului de comisionar, cât și dispozițiile normelor fiscale

referitoare la diferențele nefavorabile de curs valutar, încât obligațiile

bugetare stabilite prin actele administrative atacate, nu au suport legal.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice - fosta Direcție Generală a

Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat - a județului Mureș,

invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În acest sens, recurenta susține că

prima instanță, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a hotărât

anularea unui act administrativ care fusese deja desființat de către organul

administrativ-jurisdicțional, în exercitarea atribuțiilor conferite de art. 9

alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 13/2001, privind soluționarea contestațiilor

împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere, întocmite

de organele Ministerului Finanțelor Publice.

Al doilea motiv de recurs vizează

nerespectarea prevederilor art. 13 din O.G. nr. 70/1997, privind controlul

fiscal, recurenta susținând că instanța a luat în considerare o serie de

documente prezentate de reclamantă ulterior controlului, deși legea interzice

aceasta

Recursul este întemeiat pentru

considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Într-adevăr, prin O.U.G. nr.

13/2000, aprobată și modificată prin Legea nr. 506/2001, s-au stabilit

termenele și procedura administrativ-jurisdicțională de soluționare a

contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere,

întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, procedură finalizată

prin emiterea unor decizii de către direcțiile generale ale finanțelor publice

și controlului financiar de stat județene sau a municipiului București, după

caz sau de către Ministerul Finanțelor Publice, atunci când sumele contestate,

depășesc un anumit cuantum determinat prin lege.

Potrivit art. 12 din ordonanță,

coroborat cu art. 4 din Legea nr. 29/1990, numai astfel de decizii, prin care

se epuizează procedura în fața organului administrativ jurisdicțional, pot fi

atacate la instanța de contencios administrativ, competentă.

În cauză, reclamanta a contestat

măsurile dispuse de organele de control (comisari ai Gărzii Financiare), la

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș care, prin decizia nr.

15 din 29 martie 2001, i-a admis contestația și în consecință, a desființat

procesul-verbal atacat, dispunând ca organele de specialitate ale Direcției

Controlului Fiscal să reanalizeze cauza și să întocmească un nou act, conform

prevederilor legale.

În atare situație, cu caracter

intermediar, art. 9 alin. (4) din O.U.G. nr. 13/2001, stabilește că „urmează să

se încheie un nou act de control sau de impunere, ce va viza strict aceeași

perioadă și aceeași bază impozabilă care au făcut obiectul contestației, act

împotriva căruia se poate exercita calea administrativă de atac prevăzută de

prezenta ordonanță”.

Or, în raport cu aceste dispoziții

legale, Curtea constată că în cauză nu a fost epuizată procedura

administrativ-jurisdicțională, care să dea posibilitatea reclamantei ca în

temeiul art. 12 din O.U.G. nr. 13/2001 și art. 4 din Legea nr. 29/1990, să se

adreseze curții de apel.

Epuizarea procedurii prealabile

obligatorii presupune, în sensul prevederilor legale menționate, ca autoritatea

administrativă competentă potrivit normei speciale, să-și exprime poziția, și

cu privire la fondul cauzei, căci instanța judecătorească, exercitând controlul

de legalitate, nu se poate substitui acesteia.

Prin urmare, atunci când în cauză este

prevăzută o anumită procedură de contestare, cel care se consideră vătămat

printr-un act adminitrativ, trebuie să folosească mai întâi căile de atac

administrativ-jurisdicționale și, după epuizarea acestora, se poate adresa

instanței competente care va cerceta fondul, numai dacă și autoritatea

administrativă l-a cercetat la rândul său.

Așa fiind, în raport cu cele

anterior prezentate, Curtea constată că sentința atacată este nelegală și

netemeinică, iar recursul, fondat.

În consecință, va fi casată sentința

și în fond, va fi respinsă acțiunea, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Diecția

Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș, împotriva sentinței civile nr.

192 din 11 septembrie 2001 a Curții de Apel Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond,

respinge acțiunea, ca inadmisibilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 ianuarie 2003.