ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 85/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 18 aprilie 2001, reclamanta SC A. SA Târgu Mureș a solicitat anularea deciziei nr. 15 din 29 martie 2001, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a județului Mureș, precum și a procesului-verbal nr. 3419/2001, prin care a fost obligată la plata sumei de 142.551.428 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar și la majorări de întârziere, de 89.583.734 lei. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că nu datorează sumele mai sus menționate, întrucât diferențele nefavorabile de curs valutar, în raport cu care-i au fost stabilite obligațiile, nu reprezintă venituri, ci cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal, conform art. 4 pct. 1 din O.G.

nr. 18/1994, Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 3/1997, privind efectuarea operațiunilor valutare și Ordinului nr. 1670/1997, pentru aprobarea precizărilor privind reflectarea în contabilitate a unor operațiuni în valută, a diferențelor de curs valutar și a altor operațiuni. Totodată, reclamanta a arătat că împotriva actului de control a exercitat calea de atac a contestației, organul administrativ jurisdicțional dispunând admiterea acesteia, anularea procesului-verbal și reanalizarea cauzei de către organele de specialitate ale Direcției Controlului Financiar Fiscal. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 192 din 11 septembrie 2001, a admis acțiunea, a anulat ca nelegale, decizia organului administrativ jurisdicțional și procesul-verbal de control și a exonerat pe reclamantă de plata impozitului pe profit suplimentar și a majorărilor de întârziere aferente.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că societatea comercială reclamantă a respectat atât clauzele contractului de comisionar, cât și dispozițiile normelor fiscale referitoare la diferențele nefavorabile de curs valutar, încât obligațiile bugetare stabilite prin actele administrative atacate, nu au suport legal. Împotriva acestei soluții a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice - fosta Direcție Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat - a județului Mureș, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În acest sens, recurenta susține că prima instanță, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a hotărât anularea unui act administrativ care fusese deja desființat de către organul administrativ-jurisdicțional, în exercitarea atribuțiilor conferite de art. 9 alin. (3) și (4) din O.U.G.

nr. 13/2001, privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere, întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice. Al doilea motiv de recurs vizează nerespectarea prevederilor art. 13 din O.G. nr. 70/1997, privind controlul fiscal, recurenta susținând că instanța a luat în considerare o serie de documente prezentate de reclamantă ulterior controlului, deși legea interzice aceasta Recursul este întemeiat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Într-adevăr, prin O.U.G.

nr. 13/2000, aprobată și modificată prin Legea nr. 506/2001, s-au stabilit termenele și procedura administrativ-jurisdicțională de soluționare a contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere, întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, procedură finalizată prin emiterea unor decizii de către direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene sau a municipiului București, după caz sau de către Ministerul Finanțelor Publice, atunci când sumele contestate, depășesc un anumit cuantum determinat prin lege. Potrivit art. 12 din ordonanță, coroborat cu art. 4 din Legea nr. 29/1990, numai astfel de decizii, prin care se epuizează procedura în fața organului administrativ jurisdicțional, pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, competentă.

În cauză, reclamanta a contestat măsurile dispuse de organele de control (comisari ai Gărzii Financiare), la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș care, prin decizia nr. 15 din 29 martie 2001, i-a admis contestația și în consecință, a desființat procesul-verbal atacat, dispunând ca organele de specialitate ale Direcției Controlului Fiscal să reanalizeze cauza și să întocmească un nou act, conform prevederilor legale. În atare situație, cu caracter intermediar, art. 9 alin. (4) din O.U.G. nr. 13/2001, stabilește că „urmează să se încheie un nou act de control sau de impunere, ce va viza strict aceeași perioadă și aceeași bază impozabilă care au făcut obiectul contestației, act împotriva căruia se poate exercita calea administrativă de atac prevăzută de prezenta ordonanță”.

Or, în raport cu aceste dispoziții legale, Curtea constată că în cauză nu a fost epuizată procedura administrativ-jurisdicțională, care să dea posibilitatea reclamantei ca în temeiul art. 12 din O.U.G. nr. 13/2001 și art. 4 din Legea nr. 29/1990, să se adreseze curții de apel. Epuizarea procedurii prealabile obligatorii presupune, în sensul prevederilor legale menționate, ca autoritatea administrativă competentă potrivit normei speciale, să-și exprime poziția, și cu privire la fondul cauzei, căci instanța judecătorească, exercitând controlul de legalitate, nu se poate substitui acesteia. Prin urmare, atunci când în cauză este prevăzută o anumită procedură de contestare, cel care se consideră vătămat printr-un act adminitrativ, trebuie să folosească mai întâi căile de atac administrativ-jurisdicționale și, după epuizarea acestora, se poate adresa instanței competente care va cerceta fondul, numai dacă și autoritatea administrativă l-a cercetat la rândul său.

Așa fiind, în raport cu cele anterior prezentate, Curtea constată că sentința atacată este nelegală și netemeinică, iar recursul, fondat. În consecință, va fi casată sentința și în fond, va fi respinsă acțiunea, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Diecția Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș, împotriva sentinței civile nr. 192 din 11 septembrie 2001 a Curții de Apel Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea, ca inadmisibilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2003.