ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1142/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1142/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19
martie 2001 sub nr. 496, la Curtea de Apel București, secția de contencios
administrativ, reclamanta SC C.M. SRL București a solicitat în contradictoriu
cu pârâții Primarul General al municipiului București și Primăria Generală a municipiului
București să se constate refuzul nejustificat de a-i răspunde la petiția
înregistrată sub nr. 7000/2001 prin care a solicitat eliberarea certificatelor
de urbanism și autorizația de construire pentru panouri publicitare.
S-a solicitat totodată ca
autoritățile administrative pârâte să fie obligate să elibereze efectiv aceste
acte.
În motivarea acțiunii s-a precizat
de către reclamantă că a făcut demersuri în acest sens și că pârâții au refuzat
să-i răspundă la cererea depusă încă din martie 2001, cu toate că au fost
anexate actele necesare eliberării certificatelor de urbanism și autorizația
aferentă.
S-a mai susținut că în perioada 1998
– 2000 a mai primit 145 de autorizații pentru locații de amplasare a panourilor
publicitare pe raza capitalei.
Curtea de Apel București, secția de
contencios administrativ prin sentința civilă nr. 1558 pronunțată de reclamanta
SC C.M. SRL București în contradictoriu cu pârâții Primarul General al
municipiului București și Primăria Generală a municipiului București, a
constatat refuzul nejustificat al pârâților de a răspunde reclamantului la
cererea înregistrată sub nr. 7000 din 5 martie 2001 și a obligat pe pârâtă să
elibereze certificate de urbanism și autorizații de construire pentru panouri
publicitare în folosul societății conform cererii nr. 7000/2001.
Pentru a hotărî astfel instanța de
fond a reținut că reclamanta, în perioada februarie 1998 – noiembrie 2000 a
depus la registratura Primăriei capitalei un nr. 667 cereri de eliberare a
certificatului de urbanism pentru același număr de locații pentru panouri
publicitare, cereri ce au fost însoțite de documentația necesară potrivit Legii
nr. 50/1991, republicată.
Autoritățile administrative aveau
obligația ca în termen de 30 de zile de la depunerea cererii să soluționeze
pricina, iar în măsura în care documentația ar fi fost incompletă aveau
obligația de-a o restitui potrivit art. 6 din Legea nr. 51/1991 în termen de 10
zile de la data înregistrării, lucru care nu s-a întâmplat.
Considerând hotărârea netemeinică și
nelegală Primăria municipiului București și Primarul General au declarat
recurs. În motivarea recursului s-a susținut că instanța de fond trebuia să se
pronunțe numai cu privire la refuzul de a-i răspunde la cereri și nu să se
pronunțe pe fondul cauzei.
De asemenea s-a mai arătat că
instanța de fond, nefăcând nici o cenzură a documentației depuse în vederea
eliberării autorizațiilor a dispus pe acest aspect, în mod neîntemeiat.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a
susținut că recursul este nemotivat solicitând a se constata nulitatea
acestuia.
De asemenea s-a mai ridicat și
excepția lipsei calității procesuale a recurentului - Primarul General -
întrucât la dosar nu există delegații de reprezentare dată directorului general
al Direcției juridice contencios și legislație – R.D.
Curtea, analizând excepțiile,
urmează să constate că sunt nefondate, recursul fiind motivat astfel că nu se
poate face în cauză aplicarea art. 303 C. proc. civ., iar în legătură cu
celălalt aspect se reține că recurentul – Primarul General, având calitate
procesuală pasivă în dosarul de fond, recursul acestuia este absorbit de cel al
Primăriei.
În ce privesc criticile formulate,
Curtea urmează să constate temeinicia recursului în sensul că instanța nu se
putea substitui unei autorități în eliberarea certificatelor de urbanism și
autorizației de construire pentru panouri publicitare, Primăria fiind abilitată
să aprecieze dacă documentația depusă poate determina o soluționare favorabilă.
Numai în măsura în care refuzul era
concretizat într-un act motivat instanța putea cenzura, astfel că sub acest
aspect, Curtea urmează, să înlăture dispoziția privind obligarea eliberării
certificatelor de urbanism și a autorizației de construire.
În legătură cu primul capăt al acțiunii, Curtea
apreciază că refuzul pârâților a fost nejustificat în raport de cererea
înregistrată la 5 martie 2001 de către reclamantă și că instanța a soluționat
corect acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Primăria
municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1558 din 19 noiembrie
2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată în parte în
sensul că obligă recurenta-pârâtă să răspundă la cererea nr. 7000 din 5 martie
2001.
Înlătură cealaltă dispoziție privind
eliberarea certificatelor de urbanism și autorizațiilor de construire pentru
panouri publicitare.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 21 martie 2003.