ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 699/2004

Asupra

recursului în anulare  de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.1329 din 12 octombrie 2001  a Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ, a fost admisă în parte acțiunea precizată

formulată de reclamantul B.V. în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului

București și B.A. și a fost anulat certificatul de urbanism nr. 34 B/559/5975

din 9 martie 2001 emis de această autoritate publică.

Totodată,

Primăria Municipiului București, prin primarul general, a fost obligată să

elibereze certificat de urbanism cu un regim tehnic având C.U.T. = 4,  pentru

terenul situat în București, sectorul 1, pârâții fiind obligați în solidar la

plata sumei de 293.000 USD și a fost respins capătul de cerere privind daunele

morale.

În

considerentele hotărârii s-a reținut că prin eliberarea certificatului de

urbanism a  fost vătămat dreptul de proprietate al reclamantului prin aceea că,

din moment ce planul urbanistic zonal (P.U.Z.) pentru zona respectivă prevede

un procentaj de ocupare a terenului de 80% și un coeficient de utilizare a

terenului (C.U.T.) de 4, stabilirea prin certificatul de urbanism a unui C.U.T.

de numai 2,8, aceasta reprezintă o afectare a dreptului de proprietate.

Prin

decizia nr.138 din 21 ianuarie 2003 Curtea Supremă de Justiție, secția de

contencios administrativ a respins ca tardiv recursul declarat de pârâtul B.A.

împotriva sentinței civile nr. 3129 din 12 octombrie 2001 a  Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

La cererea

Ministrului Justiției, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, la 12 decembrie 2002, a declarat recurs în anulare

împotriva sentinței civile nr. 1329 din 12 octombrie 2001 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ pentru motivul prevăzut de art. 330

pct. 2 C. proc. civ.,  susținând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

esențială a legii.

A

susținut, în esență, că instanța de fond a dispus în mod nelegal anularea

certificatului de urbanism, care nu este un act administrativ, aplicând în mod

greșit prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul

administrativ.

A

argumentat că certificatul de urbanism este un act pregătitor, necesar

eliberării autorizației de construire, care este actul administrativ, împreună

cu care poate fi atacat și certificatul de urbanism, iar nu separat, ca în

cauza de față.

La data

de 23 decembrie 2003, cu adresa nr. 31556 procurorul general al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție   și-a retras recursul în anulare,

în condițiile art. 330

4

C. proc. civ. , motivând  că, în realitate,

certificatul de urbanism dă naștere unui raport juridic de drept administrativ,

între autoritatea administrativă emitentă și cel căruia îi este adresat, putând

fi, deci, atacat în mod separat în condițiile art. 1 din Legea nr.29/1990

privind contenciosul administrativ.

Prin

cererea depusă la 10 februarie 2004 la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ, intimatul-reclamant B.V. a precizat că nu cere

continuarea judecății, solicitând să se ia act de retragerea recursului în

anulare.

Intimatul-pârât

B.A. a cerut, prin avocatul său, continuarea procesului în condițiile art.330

4

din Codul de procedură civilă.

Față de

cele de mai sus urmează a se lua act de retragerea recursului în anulare, iar

cererea de  continuare a judecății formulate de intimatul-pârât Bold Adrian va

fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

cererea de continuare a judecății formulată de intimatul-pârât B.A.

Ia

act de retragerea recursului în anulare declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței nr.1329

din 12 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 februarie 2004.