ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 198/2003

Decizia nr. 198 Dosar nr. 3187/2002 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 15 aprilie 2002, Parohia Ortodoxă Română Ardud a chemat în judecată pe G.V. și G.C., pentru a se dispune evacuarea lor din casa parohială ortodoxă din Ardud, imobil înscris în CF 1029 Ardud. Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Ardud a intervenit în proces, în interes propriu și în interesul pârâților, cerând respingerea acțiunii. Judecătoria Satu-Mare, prin sentința civilă nr. 830 din 18 februarie 1999, a admis acțiunea, așa cum a fost formulată. A respins cererea de intervenție. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 659 din 13 martie 2001, a respins apelurile pârâtului și intervenientei.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, sesizată cu judecarea recursurilor pârâților și intervenientei, prin încheierea din 30 aprilie 2002, a admis cererea recurenților și, în temeiul art. 300 alin. (2) C. proc. civ., după depunerea unei cauțiuni de 10 milioane lei, a dispus suspendarea executării hotărârii recurate. A reținut, în motivarea acestei măsuri, că dezlegarea pricinii atârnă în totul de starea proprietății asupra bunului din litigiu, referitor la care există dosarul nr. 2357/2001 al Tribunalului Brașov, aflat în curs de soluționare, că pe acest temei (art. 244 pct. 1 C. proc. civ.)a fost suspendată judecata recursului și, corelativ, se impune suspendarea executării hotărârii recurate.

Împotriva încheierii de suspendare a executării hotărârii recurate, reclamanta a declarat recurs bazat pe dispozițiile art. 300 alin. (3), [art. 403 alin. (3) C. proc. civ.)] și pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că măsura suspendării și executării a fost luată cu încălcarea legii, cât timp dosarul nr. 2357/2000 al Tribunalului Brașov este fără legătură cu pricina de față, iar suspendarea putea fi dispusă, exclusiv, într-o contestație la executare. Recursul este nefondat. Potrivit art. 300 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la cerere, instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat și condiționat de depunerea unei cauțiuni, suspendarea executării hotărârii recurate și în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1) al textului.

Rezultă că, în accepțiunea textului, deși suspendarea executării este facultativă, ea trebuie dispusă atunci când se justifică, condiționat însă de o motivare convingătoare și depunerea unei cauțiuni, ca o garanție împotriva eventualelor acte de rea-credință. Or, în speță, chestiunea existenței sau neexistenței dreptului de proprietate a reclamantei dezbătută în dosarul nr. 2357/2001 al Tribunalului Brașov (aflat în curs de soluționare) este prejudicială evacuării. Ea trebuie rezolvată, în prealabil și definitiv, urmând a fi invocată cu putere de lucru judecat în procesul de evacuare. De aceea, instanța de recurs a dispus suspendarea judecății și, corelativ, a executării evacuării, fiind indubitabil preocupată să prevină pagubele ce s-ar produce prin executare, dacă, prin ipoteză, dreptul reclamantei nu există.

În contextul arătat, existând și dovada depunerii cauțiunii care a fost stabilită de instanță, rezultă că măsura suspendării executării a fost luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 300 alin. (2) și (3) C. proc. civ., situație care relevă netemeinicia recursului. În consecință, recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Parohia Ortodoxă Română Ardud împotriva încheierii din 30 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2003.