ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 198/2003

Decizia nr. 198

Dosar nr. 3187/2002

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

La data de 15 aprilie 2002, Parohia Ortodoxă

Română Ardud a chemat în judecată pe G.V. și G.C., pentru a se dispune

evacuarea lor din casa parohială ortodoxă din Ardud, imobil înscris în CF 1029

Ardud.

Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică

Ardud a intervenit în proces, în interes propriu și în interesul pârâților,

cerând respingerea acțiunii.

Judecătoria Satu-Mare, prin sentința civilă nr. 830

din 18 februarie 1999, a admis acțiunea, așa cum a fost formulată. A respins

cererea de intervenție.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin

decizia nr. 659 din 13 martie 2001, a respins apelurile pârâtului și

intervenientei.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, sesizată

cu judecarea recursurilor pârâților și intervenientei, prin încheierea din 30

aprilie 2002, a admis cererea recurenților și, în temeiul art. 300 alin. (2) C.

proc. civ., după depunerea unei cauțiuni de 10 milioane lei, a dispus

suspendarea executării hotărârii recurate. A reținut, în motivarea acestei

măsuri, că dezlegarea pricinii atârnă în totul de starea proprietății asupra

bunului din litigiu, referitor la care există dosarul nr. 2357/2001 al

Tribunalului Brașov, aflat în curs de soluționare, că pe acest temei (art. 244

pct. 1 C. proc. civ.)a fost suspendată judecata recursului și, corelativ, se

impune suspendarea executării hotărârii recurate.

Împotriva încheierii de suspendare a executării

hotărârii recurate, reclamanta a declarat recurs bazat pe dispozițiile art. 300

alin. (3), [art. 403 alin. (3) C. proc. civ.)] și pe motivul de casare prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că

măsura suspendării și executării a fost luată cu încălcarea legii, cât timp

dosarul nr. 2357/2000 al Tribunalului Brașov este fără legătură cu pricina de

față, iar suspendarea putea fi dispusă, exclusiv, într-o contestație la

executare.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 300 alin. (2) și (3)

C. proc. civ., la cerere, instanța sesizată cu judecarea recursului poate

dispune, motivat și condiționat de depunerea unei cauțiuni, suspendarea

executării hotărârii recurate și în alte cazuri decât cele la care se referă

alin. (1) al textului.

Rezultă că, în accepțiunea textului, deși

suspendarea executării este facultativă, ea trebuie dispusă atunci când se

justifică, condiționat însă de o motivare convingătoare și depunerea unei cauțiuni,

ca o garanție împotriva eventualelor acte de rea-credință.

Or, în speță, chestiunea existenței sau

neexistenței dreptului de proprietate a reclamantei dezbătută în dosarul nr. 2357/2001

al Tribunalului Brașov (aflat în curs de soluționare) este prejudicială evacuării.

Ea trebuie rezolvată, în prealabil și definitiv, urmând a fi invocată cu putere

de lucru judecat în procesul de evacuare. De aceea, instanța de recurs a dispus

suspendarea judecății și, corelativ, a executării evacuării, fiind indubitabil

preocupată să prevină pagubele ce s-ar produce prin executare, dacă, prin ipoteză,

dreptul reclamantei nu există.

În contextul arătat, existând și dovada

depunerii cauțiunii care a fost stabilită de instanță, rezultă că măsura

suspendării executării a fost luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor

art. 300 alin. (2) și (3) C. proc. civ., situație care relevă netemeinicia

recursului.

În consecință, recursul va fi respins, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

Parohia Ortodoxă Română Ardud împotriva încheierii din 30 aprilie 2002 a Curții

de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24

ianuarie 2003.