ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 664/2003

La ordine pronunțarea asupra recursului declarat de

contestatorul N.F. împotriva deciziei civile nr. 63 din 10 mai 2002 a Curții de

Apel Cluj – Secția Civilă.

Dezbaterile au

fost consemnate în încheierea cu data de 29 ianuarie 2003 care face parte

integrantă din prezenta, iar pronunțarea s-a amânat la 13 februarie 2003 și

apoi la 20 februarie 2003.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 22

noiembrie 2001 N.F., în calitate de moștenitor al defunctului său tată N.F.a

chemat în judecată p e Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca și pe

Primarul Municipiului Cluj-Napoca solicitând anularea dispoziției nr. 2675/2001

din 18 octombrie emisă de primar și obligarea pârâților la restituirea în

natură a apartamentului nr. 2 și a terenului în suprafață de 377 m.p. situate

în Cluj-Napoca, strada Mărășești nr. 2, înscris în CF 28129 individuală și CF

28127 colectivă, nr.top. 5447/2/II.

Invocând în

drept prevederile art. 12 și 24 din Legea nr. 10/2001 reclamantul a arătat, că

a trimis notificare Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca și a cerut

restituirea imobilului (teren și construcție), trecut în proprietatea statului

în baza unei hotărâri penale, prin care tatăl său a fost condamnat pentru

infracțiunea de speculă la 4 ani închisoare aplicându-i-se și pedeapsa

complimentară a confiscării totale a averii mobile și imobile. Deși imobilul

(teren și construcție), este liber, nefiind vândut chiriașilor, arată în

continuare reclamantul, prin dispoziția a cărei anulare a solicitat-o, Primarul

municipiului Cluj-Napoca I-a respins cererea de restituire în natură, cu

încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 12 și 7 din lege.

Sesizat cu

soluționarea cauzei, Tribunalul Cluj – Secția Civilă, prin sentința nr. 32/7

februarie 2002 a respins acțiunea, considerând-o nefondată față de pârâtul

Primarul municipiului Cluj-Napoca. Față de Consiliul local al municipiului

Cluj-Napoca acțiunea s-a respins pe baza excepției lipsei calității procesuale

pasive, acesta neavând atribuții în domeniul acordării măsurilor reparatorii

prevăzute de Legea 10/2001.

A reținut în

esență instanța, că dispoziția atacată de reclamant, a fost emisă cu

respectarea prevederilor art. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, imobilul în litigiu

nefăcând obiectul art. 2 lit. b din lege întrucât antecesorul acestuia a fost

condamnat pentru speculă, și nu pentru infracțiuni de natură politică prevăzute

de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul

totalitar comunist. S-a mai motivat de instanța de fond, că normele cuprinse în

art.12 pct. 1 și art. 27 din Legea nr.10/2001 nu conțin prevederi de excepție

față de dispozițiile art. 2 alin. 1 din lege, care stabilesc ce se înțelege

prin imobile preluate în mod abuziv.

Apelul

formulat de petiționar împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a

fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 63/2002 pronunțată de Curtea de Apel

Cluj – Secția Civilă la data de 10 mai 2002, menținându-se sentința atacată.

Împotriva

acestei decizii N.F. a declarat recurs, prin notele scrise prevăzând temeiul de

drept ce constă în art. 304 pct. 9 și 10 Cod procedură civilă.

Recurentul a

criticat instanța de apel imputându-I că a respins apelul cu motivarea sumară

privind neîncadrarea în prevederile art. 2 lit. b din Legea nr. 10/2001 fără să

analizeze apărarea potrivit căreia imobilul ar fi fost preluat cu titlu, așa

cum a fost invocată în motivele de apel, respectiv, încadrarea perfectă în

dispozițiile art. 12 și art. 27 din lege, care reglementează în mod expres

situația imobilelor preluate cu titlu valabil și a modalității de restituire.

Recursul este

nefondat.

În sentința

primei instanțe menținută în apel, au fost amplu analizate aspectele invocate

de recurent.

Astfel, s-a

reținut în mod corect că imobilul în litigiu (teren și construcție) nu se

încadrează nici în celelalte situații prevăzute în art. 2 la alin. 1 lit. a și

c – h din lege, care fac trimitere la imobilele preluate de către stat cu sau

fără titlu valabil, respectiv, cu respectarea sau încălcarea actelor normative

în vigoare la data trecerii în proprietatea statului, în baza unor legi expres

prevăzute, ori a unor acte de dispoziție ale organelor puterii sau

administrației de stat emise la rândul lor, în baza unor acte normative

edictate în perioada de referință. S-a conchis în final că normele cuprinse în

art. 12 pct. 1 și art. 27 din lege nu conțin prevederi de excepție față de

dispozițiile art. 2 alin. 1 care stabilesc ce se înțelege prin imobile preluate

în mod abuziv.

Într-adevăr

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, prevede

obligația restituirii, de regulă în natură a imobilelor preluate în mod abuziv

de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în

perioada respectivă.

Legea prevede

în mod expres, la art. 2 alin. (1) ce se înțelege prin imobile preluate în mod

abuziv, lit. b enumerând imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare

a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură

politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției

față de sistemul totalitar comunist, ceea ce nu este cazul în speță.

Coroborând

textele citate, se constată și reține, că soluția pronunțată de instanța de

apel este legală și temeinică.

În consecință

recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de N.F. împotriva

deciziei nr. 63 din 10 mai 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 februarie 2003.