ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 664/2003

La ordine pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul N.F. împotriva deciziei civile nr. 63 din 10 mai 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția Civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 29 ianuarie 2003 care face parte integrantă din prezenta, iar pronunțarea s-a amânat la 13 februarie 2003 și apoi la 20 februarie 2003. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 22 noiembrie 2001 N.F., în calitate de moștenitor al defunctului său tată N.F.a chemat în judecată p e Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca și pe Primarul Municipiului Cluj-Napoca solicitând anularea dispoziției nr. 2675/2001 din 18 octombrie emisă de primar și obligarea pârâților la restituirea în natură a apartamentului nr. 2 și a terenului în suprafață de 377 m.p.

situate în Cluj-Napoca, strada Mărășești nr. 2, înscris în CF 28129 individuală și CF 28127 colectivă, nr.top. 5447/2/II. Invocând în drept prevederile art. 12 și 24 din Legea nr. 10/2001 reclamantul a arătat, că a trimis notificare Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca și a cerut restituirea imobilului (teren și construcție), trecut în proprietatea statului în baza unei hotărâri penale, prin care tatăl său a fost condamnat pentru infracțiunea de speculă la 4 ani închisoare aplicându-i-se și pedeapsa complimentară a confiscării totale a averii mobile și imobile. Deși imobilul (teren și construcție), este liber, nefiind vândut chiriașilor, arată în continuare reclamantul, prin dispoziția a cărei anulare a solicitat-o, Primarul municipiului Cluj-Napoca I-a respins cererea de restituire în natură, cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 12 și 7 din lege.

Sesizat cu soluționarea cauzei, Tribunalul Cluj – Secția Civilă, prin sentința nr. 32/7 februarie 2002 a respins acțiunea, considerând-o nefondată față de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca. Față de Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca acțiunea s-a respins pe baza excepției lipsei calității procesuale pasive, acesta neavând atribuții în domeniul acordării măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001. A reținut în esență instanța, că dispoziția atacată de reclamant, a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, imobilul în litigiu nefăcând obiectul art. 2 lit. b din lege întrucât antecesorul acestuia a fost condamnat pentru speculă, și nu pentru infracțiuni de natură politică prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist.

S-a mai motivat de instanța de fond, că normele cuprinse în art.12 pct. 1 și art. 27 din Legea nr.10/2001 nu conțin prevederi de excepție față de dispozițiile art. 2 alin. 1 din lege, care stabilesc ce se înțelege prin imobile preluate în mod abuziv. Apelul formulat de petiționar împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 63/2002 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – Secția Civilă la data de 10 mai 2002, menținându-se sentința atacată. Împotriva acestei decizii N.F. a declarat recurs, prin notele scrise prevăzând temeiul de drept ce constă în art. 304 pct. 9 și 10 Cod procedură civilă.

Recurentul a criticat instanța de apel imputându-I că a respins apelul cu motivarea sumară privind neîncadrarea în prevederile art. 2 lit. b din Legea nr. 10/2001 fără să analizeze apărarea potrivit căreia imobilul ar fi fost preluat cu titlu, așa cum a fost invocată în motivele de apel, respectiv, încadrarea perfectă în dispozițiile art. 12 și art. 27 din lege, care reglementează în mod expres situația imobilelor preluate cu titlu valabil și a modalității de restituire. Recursul este nefondat. În sentința primei instanțe menținută în apel, au fost amplu analizate aspectele invocate de recurent.

Astfel, s-a reținut în mod corect că imobilul în litigiu (teren și construcție) nu se încadrează nici în celelalte situații prevăzute în art. 2 la alin. 1 lit. a și c – h din lege, care fac trimitere la imobilele preluate de către stat cu sau fără titlu valabil, respectiv, cu respectarea sau încălcarea actelor normative în vigoare la data trecerii în proprietatea statului, în baza unor legi expres prevăzute, ori a unor acte de dispoziție ale organelor puterii sau administrației de stat emise la rândul lor, în baza unor acte normative edictate în perioada de referință. S-a conchis în final că normele cuprinse în art. 12 pct. 1 și art. 27 din lege nu conțin prevederi de excepție față de dispozițiile art. 2 alin. 1 care stabilesc ce se înțelege prin imobile preluate în mod abuziv.

Într-adevăr art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, prevede obligația restituirii, de regulă în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada respectivă. Legea prevede în mod expres, la art. 2 alin. (1) ce se înțelege prin imobile preluate în mod abuziv, lit. b enumerând imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist, ceea ce nu este cazul în speță.

Coroborând textele citate, se constată și reține, că soluția pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică. În consecință recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de N.F. împotriva deciziei nr. 63 din 10 mai 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția Civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2003.