ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3188/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.E. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea deciziei nr. 1947 din 30 noiembrie 2001 emisă de pârât, prin care a fost respinsă contestația formulată de aceasta, cu privire la taxa judiciară de timbru, în sumă de 2.763.080 lei, dispusă de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, în dosarul nr. R/652/2001. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că nu datorează taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit, întrucât în dosarul civil nr. R/652/2001 are calitatea de pârâtă care a formulat o cerere, prin care se opune anulării contractului de vânzare-cumpărare a unui imobil, având drept consecință reîntoarcerea bunului vândut fostului său soț, la masa partajabilă, cerere pe care o consideră neevaluabilă în bani și ca urmare, netaxabilă la valoare.

Mai susține reclamanta că decizia Ministerului de Finanțe, prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva modului de calcul al taxei judiciare de timbru, este nelegală, făcând trimitere la texte de lege inaplicabile cererii sale. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 11/F/C din 4 februarie 2002, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că obiectul recursului declarat de C.E. împotriva sentinței pronunțată în dosarul nr. 722/2000 al Tribunalului Vâlcea, îl constituie un drept patrimonial, evaluabil în bani, respectiv scoaterea de la masa partajabilă a unui imobil compus din casă cu 6 camere și beci, bun pe care reclamanta susține că nu trebuia împărțit între toți moștenitorii, numai fostul său soț având drept de proprietate asupra imobilului respectiv.

Întrucât bunul care face obiectul cererii recurentei pârâte, este evaluabil în bani și taxabil la valoare, în mod legal, intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a respins contestația la timbraj. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, recurenta critică soluția instanței de fond sub aspectul calificării juridice, eronate, a cererii sale, susținând prin motive scrise că în dosarul nr. R/652/2001 al Curții de Apel Pitești, are calitatea de pârâtă numai cu privire la capătul de cerere referitor la nulitatea actului de vânzare-cumpărare, împotriva căreia a formulat întâmpinare, prin care s-a opus la constatarea nulității actului, prin care se tinde a se aduce bunul la masa partajabilă.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta C.E., prin încheierea de ședință din data de 15 februarie 2001, pronunțată în dosarul nr. R/652/2001 al Curții de Apel Pitești, secția civilă, a fost obligată să completeze taxa judiciară de timbru cu 2.763.080 lei. Prin decizia civilă nr. 2420 din 24 octombrie 2000, pronunțată în dosarul nr. 722/2000, Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a introdus în masa partajabilă și o casă cu 6 camere, pe care autorul defunct o vânduse fiului său, R.I. (fostul soț al reclamantei). Împotriva acestei decizii, pe lângă alte părți, a declarat recurs și C.. susținând că în mod greșit, instanța a dispus ca imobilul respectiv să fie partajabil între toți moștenitorii, fiind bun comun al ei și al fostului ei soț.

În final, a solicitat scoaterea acestui imobil din masa partajabilă, opunându-se anulării contractului de vânzare-cumpărare. Cererea formulată de recurenta-reclamantă în dosarul nr. R/652/2001 al Curții de Apel Pitești, a fost corect calificată juridic de către instanță, ca având caracter patrimonial, evaluabil în bani, vizând scoaterea din masa succesorală a unui bun în valoare de 84.686.000 lei, taxa judiciară de timbru datorându-se de către titularul cererii la valoarea contestată. În atare situație, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1) teza I din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora „cererile pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani”.

În raport cu cele ce preced, recursul se vădește nefondat și urmează a fi respins, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.E. împotriva sentinței civile nr. 11/F/C din 4 februarie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2003.