ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3188/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul C.E. a chemat în

judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea deciziei

nr. 1947 din 30 noiembrie 2001 emisă de pârât, prin care a fost respinsă

contestația formulată de aceasta, cu privire la taxa judiciară de timbru, în sumă

de 2.763.080 lei, dispusă de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, în dosarul

nr. R/652/2001.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că nu datorează taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit, întrucât

în dosarul civil nr. R/652/2001 are calitatea de pârâtă care a formulat o

cerere, prin care se opune anulării contractului de vânzare-cumpărare a unui

imobil, având drept consecință reîntoarcerea bunului vândut fostului său soț,

la masa partajabilă, cerere pe care o consideră neevaluabilă în bani și ca

urmare, netaxabilă la valoare.

Mai susține reclamanta că decizia

Ministerului de Finanțe, prin care i-a fost respinsă contestația formulată

împotriva modului de calcul al taxei judiciare de timbru, este nelegală, făcând

trimitere la texte de lege inaplicabile cererii sale.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 11/F/C din 4

februarie 2002, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că obiectul recursului declarat de C.E. împotriva sentinței

pronunțată în dosarul nr. 722/2000 al Tribunalului Vâlcea, îl constituie un

drept patrimonial, evaluabil în bani, respectiv scoaterea de la masa

partajabilă a unui imobil compus din casă cu 6 camere și beci, bun pe care

reclamanta susține că nu trebuia împărțit între toți moștenitorii, numai fostul

său soț având drept de proprietate asupra imobilului respectiv.

Întrucât bunul care face obiectul

cererii recurentei pârâte, este evaluabil în bani și taxabil la valoare, în mod

legal, intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a respins contestația la

timbraj.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta C.E., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În esență, recurenta critică soluția

instanței de fond sub aspectul calificării juridice, eronate, a cererii sale,

susținând prin motive scrise că în dosarul nr. R/652/2001 al Curții de Apel

Pitești, are calitatea de pârâtă numai cu privire la capătul de cerere

referitor la nulitatea actului de vânzare-cumpărare, împotriva căreia a

formulat întâmpinare, prin care s-a opus la constatarea nulității actului, prin

care se tinde a se aduce bunul la masa partajabilă.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că reclamanta C.E., prin încheierea de ședință din data de 15 februarie

2001, pronunțată în dosarul nr. R/652/2001 al Curții de Apel Pitești, secția

civilă, a fost obligată să completeze taxa judiciară de timbru cu 2.763.080

lei.

Prin decizia civilă nr. 2420 din 24

octombrie 2000, pronunțată în dosarul nr. 722/2000, Tribunalul Vâlcea, secția

civilă, a introdus în masa partajabilă și o casă cu 6 camere, pe care autorul

defunct o vânduse fiului său, R.I. (fostul soț al reclamantei).

Împotriva acestei decizii, pe lângă

alte părți, a declarat recurs și C.. susținând că în mod greșit, instanța a

dispus ca imobilul respectiv să fie partajabil între toți moștenitorii, fiind

bun comun al ei și al fostului ei soț. În final, a solicitat scoaterea acestui

imobil din masa partajabilă, opunându-se anulării contractului de

vânzare-cumpărare.

Cererea formulată de

recurenta-reclamantă în dosarul nr. R/652/2001 al Curții de Apel Pitești, a

fost corect calificată juridic de către instanță, ca având caracter patrimonial,

evaluabil în bani, vizând scoaterea din masa succesorală a unui bun în valoare

de 84.686.000 lei, taxa judiciară de timbru datorându-se de către titularul

cererii la valoarea contestată.

În atare situație, îi sunt

aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1) teza I din Legea nr. 146/1997 privind

taxele judiciare de timbru, potrivit cărora „cererile pentru exercitarea căilor

de atac împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată

la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani”.

În raport cu cele ce preced, recursul se vădește

nefondat și urmează a fi respins, sentința instanței de fond fiind legală și

temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.E.

împotriva sentinței civile nr. 11/F/C din 4 februarie 2002 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 octombrie 2003.