ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2804/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul București sub nr. 1020/CA din 19 iunie 2002, reclamantul I.G. a

chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al municipiului București, prin

Primarul General al municipiului București, pentru ca, prin hotărârea ce se va

pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la: executarea prevederilor

deciziei nr. 1031/2001 a Curții Supreme de Justiție, respectiv, la restituirea

urgentă a taxelor locale de salubrizare încasate ilegal, la valoarea

reactualizată; soluționarea petițiilor înregistrate sub nr. 15.186 din 19

martie 2002 și nr.19.682 din 9 aprilie 2001; plata de daune materiale și

morale, la aprecierea instanței, dar nu mai puțin de 10.000.000 lei; aplicarea

sancțiunii administrative prevăzută de lege.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că pârâtul a refuzat nejustificat să restituie sumele de bani încasate

cu titlu de taxe de salubrizare, astfel cum s-a stabilit prin decizia nr. 1031

din 20 aprilie 2001 a Curții Supreme de Justiție și, totodată, a încălcat prevederile

O.G. nr. 27/2002.

În drept, reclamantul a invocat

prevederile art. 16 alin. (1), (5), (6) și (10) din Legea nr. 29/1990 și a

precizat că acțiunea sa este scutită de plata taxei de timbru, în conformitate

cu prevederile art. 16 alin. (2) din aceeași lege.

Ulterior, reclamantul și-a completat

acțiunea, în sensul că a solicitat obligarea pârâtului la plata de daune

cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere, pentru refuzul nejustificat

de aplicare a deciziei nr. 1031 din 30 aprilie 2001 a Curții Supreme de

Justiție și pentru refuzul nejustificat de a răspunde la cererile nr. 15.186

din 19 martie 2002 și nr. 19.682 din 9 aprilie 2002.

Tribunalul București, secția a V-a

civilă și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 598/F din 23

iulie 2002, a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

reținut că:

-reclamantul nu a depus decizia nr.

1031 din 30 aprilie 2001 a Curții Supreme de Justiție, cu privire la care

solicită executarea;

-reclamantul a invocat ca temei

legal al cererii sale de restituire a unor taxe locale de salubrizare, art. 16

din Legea nr. 29/1990, însă prevederile acestui articol sunt incidente în

situațiile în care autoritatea administrativă pârâtă a fost obligată să

înlocuiască sau să modifice actul administrativ atacat, precum și să elibereze

un certificat, o adeverință sau orice alt înscris;

-capătul de cerere privind obligarea

pârâtului la soluționarea celor două petiții este nejustificat, întrucât nu

există o hotărâre judecătorească în acest sens;

-capetele de cerere privind

obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii și la plata unei amenzi

administrative sunt nefondate și nici nu poate fi reținută incidența

prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990;

-reclamantul nu a precizat în ce

constă prejudiciul suferit și nici nu a făcut dovada acestuia, astfel că

cererea privind obligarea la plata de daune materiale și morale, este

nejustificată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Instanța de recurs, Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 635 din

12 decembrie 2002, a respins recursul ca nefondat, reținând următoarele:

-pârâta, prin adresa nr. 714/1 din 7

mai 2002 a făcut dovada că, după invalidarea de către Curtea Supremă de

Justiție (decizia nr. 1031 din 30 aprilie 2001), a hotărârii nr. 81 din 16

martie 2000 a Consiliului General al municipiului București, a rămas în vigoare

hotărârea nr. 5 și nr. 164/1999 a aceluiași consiliu, care specifică nivelul

taxei speciale de igienizare și salubritate;

-reclamantul, nefiind parte în

procesul în care s-a pronunțat decizia Curții Supreme de Justiție, nu poate

cere executarea acestei hotărâri pe calea art. 16 din Legea nr. 29/1990 și nici

sancționarea conducătorului autorității publice pârâte, care nu a respectat

termenul de executare.

Împotriva acestei decizii,

recurentul-reclamant a formulat contestație în anulare, invocând motivul

prevăzut la art. 318 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 134 din 24

februarie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

respins contestația în anulare, ca inadmisibilă, instanța reținând că prin

contestația formulată, contestatorul nu a arătat eventuala greșeală materială care

să fi determinat o soluție eronată și nici motivul de recurs care să fi fost

omis de instanță de a fi cercetat.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs contestatorul I.G., invocând motivele de recurs prevăzute la art. 304

pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, recurentul

a arătat că instanța care a pronunțat hotărârea recurată, a interpretat greșit

actul juridic dedus judecății, în sensul că aceasta nu a avut în vedere faptul

că acțiunea adresată instanței de contencios administrativ vizează neexecutarea

de către pârât a unei hotărâri definitive și irevocabile, hotărâre ce se află

în posesia exclusivă a pârâtului.

Examinând decizia atacată în raport

cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale

incidente cauzei, această instanță constată că recursul este fondat.

În mod greșit, instanța a procedat

la respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă.

Pentru pronunțarea unei hotărâri

legale și temeinice, instanța avea obligația să judece contestația pe fond, în

raport cu motivele invocate de contestator și cu reglementarea în materie din

Codul de procedură civilă.

Pentru considerentele arătate,

recursul declarat va fi admis, decizia atacată va fi casată și în conformitate

cu dispozițiile art. 313 C. proc. civ., cauza va fi trimisă spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de I.G.

împotriva deciziei civile nr. 134 din 24 februarie 2003 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința/decizia atacată și

trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 septembrie 2003.