ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2804/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București sub nr. 1020/CA din 19 iunie 2002, reclamantul I.G. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al municipiului București, prin Primarul General al municipiului București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la: executarea prevederilor deciziei nr. 1031/2001 a Curții Supreme de Justiție, respectiv, la restituirea urgentă a taxelor locale de salubrizare încasate ilegal, la valoarea reactualizată; soluționarea petițiilor înregistrate sub nr. 15.186 din 19 martie 2002 și nr.19.682 din 9 aprilie 2001; plata de daune materiale și morale, la aprecierea instanței, dar nu mai puțin de 10.000.000 lei; aplicarea sancțiunii administrative prevăzută de lege.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a refuzat nejustificat să restituie sumele de bani încasate cu titlu de taxe de salubrizare, astfel cum s-a stabilit prin decizia nr. 1031 din 20 aprilie 2001 a Curții Supreme de Justiție și, totodată, a încălcat prevederile O.G. nr. 27/2002. În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 16 alin. (1), (5), (6) și (10) din Legea nr. 29/1990 și a precizat că acțiunea sa este scutită de plata taxei de timbru, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) din aceeași lege.

Ulterior, reclamantul și-a completat acțiunea, în sensul că a solicitat obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere, pentru refuzul nejustificat de aplicare a deciziei nr. 1031 din 30 aprilie 2001 a Curții Supreme de Justiție și pentru refuzul nejustificat de a răspunde la cererile nr. 15.186 din 19 martie 2002 și nr. 19.682 din 9 aprilie 2002. Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 598/F din 23 iulie 2002, a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că: -reclamantul nu a depus decizia nr. 1031 din 30 aprilie 2001 a Curții Supreme de Justiție, cu privire la care solicită executarea; -reclamantul a invocat ca temei legal al cererii sale de restituire a unor taxe locale de salubrizare, art. 16 din Legea nr. 29/1990, însă prevederile acestui articol sunt incidente în situațiile în care autoritatea administrativă pârâtă a fost obligată să înlocuiască sau să modifice actul administrativ atacat, precum și să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris; -capătul de cerere privind obligarea pârâtului la soluționarea celor două petiții este nejustificat, întrucât nu există o hotărâre judecătorească în acest sens; -capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii și la plata unei amenzi administrative sunt nefondate și nici nu poate fi reținută incidența prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990; -reclamantul nu a precizat în ce constă prejudiciul suferit și nici nu a făcut dovada acestuia, astfel că cererea privind obligarea la plata de daune materiale și morale, este nejustificată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală. Instanța de recurs, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 635 din 12 decembrie 2002, a respins recursul ca nefondat, reținând următoarele: -pârâta, prin adresa nr. 714/1 din 7 mai 2002 a făcut dovada că, după invalidarea de către Curtea Supremă de Justiție (decizia nr. 1031 din 30 aprilie 2001), a hotărârii nr. 81 din 16 martie 2000 a Consiliului General al municipiului București, a rămas în vigoare hotărârea nr. 5 și nr. 164/1999 a aceluiași consiliu, care specifică nivelul taxei speciale de igienizare și salubritate; -reclamantul, nefiind parte în procesul în care s-a pronunțat decizia Curții Supreme de Justiție, nu poate cere executarea acestei hotărâri pe calea art. 16 din Legea nr. 29/1990 și nici sancționarea conducătorului autorității publice pârâte, care nu a respectat termenul de executare.

Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant a formulat contestație în anulare, invocând motivul prevăzut la art. 318 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 134 din 24 februarie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins contestația în anulare, ca inadmisibilă, instanța reținând că prin contestația formulată, contestatorul nu a arătat eventuala greșeală materială care să fi determinat o soluție eronată și nici motivul de recurs care să fi fost omis de instanță de a fi cercetat. Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul I.G., invocând motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, recurentul a arătat că instanța care a pronunțat hotărârea recurată, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, în sensul că aceasta nu a avut în vedere faptul că acțiunea adresată instanței de contencios administrativ vizează neexecutarea de către pârât a unei hotărâri definitive și irevocabile, hotărâre ce se află în posesia exclusivă a pârâtului. Examinând decizia atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale incidente cauzei, această instanță constată că recursul este fondat. În mod greșit, instanța a procedat la respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă. Pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, instanța avea obligația să judece contestația pe fond, în raport cu motivele invocate de contestator și cu reglementarea în materie din Codul de procedură civilă.

Pentru considerentele arătate, recursul declarat va fi admis, decizia atacată va fi casată și în conformitate cu dispozițiile art. 313 C. proc. civ., cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de I.G. împotriva deciziei civile nr. 134 din 24 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința/decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2003.