ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2107/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2107/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție
împotriva deciziei nr. 1460/R din 25 octombrie 2001 a Tribunalului București
– Secția a V – a și a sentinței civile nr.7483 din 30 iulie 2001 a
Judecătoriei Sectorului 2 București .
La apelul
nominal s-a prezentat intimatul-reclamant V.D., lipsind intimatul-pârât
Ministerul Justiției – Direcția Generală a Penitenciarelor.
Procedura
completă.
Curtea, luând
act că nu mai sunt cereri prealabile a acordat cuvântul părților în dezbaterea
recursului în anulare.
Reprezentanta
Ministerului Public a susținut recursul în anulare și a solicitat admiterea
acestuia.
V.D. a
solicitat respingerea recursului în anulare susținând că a beneficiat de
ajutoare neimpozabile și nu de plăți compensatorii.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9
februarie 2001, V.D. a chemat în judecată Ministerul Justiției – Direcția
Generală a Penitenciarelor – pentru a fi obligat să-i restituie impozitul
reținut din ajutorul primit la trecerea în rezervă, în baza art.31 din Legea
nr. 138 din 20 iulie 1999. Totodată, a cerut indexarea sumelor ce-i sunt
datorate, prin aplicarea dobânzii legale, precum și restituirea cheltuielilor
de judecată.
Judecătoria
Sectorului 2 București, prin sentința civilă nr. 7483 din 30 iulie 2001, a
admis în parte acțiunea pentru suma de 26.010.085 lei cu titlu de impozit
nedatorat și reținut nelegal.
Tribunalul
București, secția a II – a civilă și de contencios administrativ, prin decizia
nr. 1460 din 25 octombrie 2001 a respins, ca nefondat, recursul pârâtului cu
motivarea că drepturile bănești prevăzute de art. 31 din Legea nr. 138/1999
sunt neimpozabile.
La data de 23
octombrie 2002, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de
Justiție a declarat recurs în anulare împotriva celor două hotărâri
judecătorești, în baza art. 330 pct. 2 C.proc.civ., arătând că ele sunt
esențial nelegale și vădit netemeinice, întrucât încalcă prevederile art. 6
lit. f din O.G.nr. 73/1999, în raport de care, ajutoarele prevăzute de art. 31
din Legea nr. 138/1999 sunt venituri impozabile și ca atare nu sunt scutite de
impozit.
Recursul în
anulare este întemeiat.
Potrivit art.
31 din Legea nr. 138/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, partea
I, nr. 347 din 22 iulie 1999, ajutoarele instituite în favoarea cadrelor
militare, la trecerea lor în rezervă, se stabilesc “în raport cu solda lunară
brută avută în luna schimbării poziției de activitate” (alin.1).
Art. 6 lit. f
din O.G.nr. 73/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.
419 din 31 august 1999, prevede că sunt scutite de impozit pe venit “ajutoarele
stabilite în raport cu solda lunară netă”.
Per a
contrario, rezultă că ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară brută nu
sunt scutite de impozit pe venit.
Cum, în speță,
ajutorul cuvenit reclamantului a fost determinat în raport cu solda lunară
brută, se constată că în regim de reținere la sursă, cu temei, pârâtul a
apreciat că este datorat impozitul pe venit și, în consecință, l-a perceput,
prin reținere din ajutorul menționat.
Așa fiind, se
impune admiterea recursului în anulare și reformarea hotărârilor judecătorești
atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General
al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile
nr. 1460 R din 25 octombrie 2001 a Tribunalului București – Secția a V – a
precum și sentința civilă nr. 7483 din 30 iulie 2001 a Judecătoriei Sectorului
2 București, pe care le casează și respinge acțiunea reclamantului ca
neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2003.