ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2107/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 1460/R din 25 octombrie 2001 a Tribunalului București – Secția a V – a și a sentinței civile nr.7483 din 30 iulie 2001 a Judecătoriei Sectorului 2 București . La apelul nominal s-a prezentat intimatul-reclamant V.D., lipsind intimatul-pârât Ministerul Justiției – Direcția Generală a Penitenciarelor. Procedura completă. Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile a acordat cuvântul părților în dezbaterea recursului în anulare. Reprezentanta Ministerului Public a susținut recursul în anulare și a solicitat admiterea acestuia. V.D. a solicitat respingerea recursului în anulare susținând că a beneficiat de ajutoare neimpozabile și nu de plăți compensatorii.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 9 februarie 2001, V.D. a chemat în judecată Ministerul Justiției – Direcția Generală a Penitenciarelor – pentru a fi obligat să-i restituie impozitul reținut din ajutorul primit la trecerea în rezervă, în baza art.31 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999. Totodată, a cerut indexarea sumelor ce-i sunt datorate, prin aplicarea dobânzii legale, precum și restituirea cheltuielilor de judecată. Judecătoria Sectorului 2 București, prin sentința civilă nr. 7483 din 30 iulie 2001, a admis în parte acțiunea pentru suma de 26.010.085 lei cu titlu de impozit nedatorat și reținut nelegal. Tribunalul București, secția a II – a civilă și de contencios administrativ, prin decizia nr. 1460 din 25 octombrie 2001 a respins, ca nefondat, recursul pârâtului cu motivarea că drepturile bănești prevăzute de art. 31 din Legea nr. 138/1999 sunt neimpozabile.

La data de 23 octombrie 2002, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva celor două hotărâri judecătorești, în baza art. 330 pct. 2 C.proc.civ., arătând că ele sunt esențial nelegale și vădit netemeinice, întrucât încalcă prevederile art. 6 lit. f din O.G.nr. 73/1999, în raport de care, ajutoarele prevăzute de art. 31 din Legea nr. 138/1999 sunt venituri impozabile și ca atare nu sunt scutite de impozit. Recursul în anulare este întemeiat. Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999, ajutoarele instituite în favoarea cadrelor militare, la trecerea lor în rezervă, se stabilesc “în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziției de activitate” (alin.1).

Art. 6 lit. f din O.G.nr. 73/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 419 din 31 august 1999, prevede că sunt scutite de impozit pe venit “ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă”. Per a contrario, rezultă că ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară brută nu sunt scutite de impozit pe venit. Cum, în speță, ajutorul cuvenit reclamantului a fost determinat în raport cu solda lunară brută, se constată că în regim de reținere la sursă, cu temei, pârâtul a apreciat că este datorat impozitul pe venit și, în consecință, l-a perceput, prin reținere din ajutorul menționat. Așa fiind, se impune admiterea recursului în anulare și reformarea hotărârilor judecătorești atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 1460 R din 25 octombrie 2001 a Tribunalului București – Secția a V – a precum și sentința civilă nr. 7483 din 30 iulie 2001 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pe care le casează și respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2003.