ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4277/2003

Ședința publică de la 28 octombrie 2003 Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Reclamantul B.G.P. a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Iași și Ministerul de Interne, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați să-i plătească ajutorul bănesc neimpozabil, cuvenit cu ocazia trecerii în rezervă, cu drept de pensie de serviciu. Prin sentința civilă nr. 14.867 din 17 iulie 2002, pronunțată de Judecătoria Iași, a fost respinsă acțiunea, ca nefondată.

Recursul declarat de reclamant a fost admis, prin decizia civilă nr. 5273 din 18 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Iași, a fost modificată, în tot, sentința judecătoriei, în sensul că a fost admisă acțiunea, în parte, au fost obligați pârâții să-i plătească reclamantului suma de 26.956.265 lei, reprezentând impozit reținut nelegal, au fost respinse cererile privind actualizarea sumei datorate, plata de daune pentru plata eșalonată a ajutorului bănesc și au fost obligați pârâții la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli de judecată. Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, întemeindu-l pe prevederile art. 330 pct. 2 din C. proc.

civ.și susținând, în esență, că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, deoarece dispozițiile legale aplicate de instanța de recurs erau abrogate, iar ajutoarele calculate în raport cu solda brută nu sunt exceptate de la impozitare. Recursul în anulare este fondat, pentru conssiderentele ce vor urma. Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999, la trecerea în rezervă, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, dar acest text trebuie raportat la dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 73/1999 și H.G. nr. 1066/1999, care, deși confirmă neimpozitarea veniturilor, provenite din ajutoare, precizează ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidență că și veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă cu titlul de ajutoare, în condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariați și, prin urmare, sunt supuse impozitării, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 73/1999. Că este așa, o confirmă și Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999, privind impozitul pe venit, aprobate prin H.G. nr. 1066/1999, care, referindu-se la art. 5 din ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.

Din enumerarea făcută în acest text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială, cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac stagiul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate, ajutorul de înmormântare și altele. Textul menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare, în raport cu solda lunară brută. Prin urmare, aceste ajutoare, fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută sunt supuse impozitării, ca orice venit brut. În consecință, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 330 3 alin. (1) și art. 314 din C. proc.

civ., a fi casată decizia tribunalului și a fi respins recursul declarat de reclamant împotriva sentinței judecătoriei, care va fi păstrată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 5273 din 18 noiembrie 2002 a Tribunalului Iași, pe care o casează și respinge recursul declarat de reclamantul B.G.P. împotriva sentinței civile nr. 14867 din 17 iulie 2002 a Judecătoriei Iași, pe care o păstrează. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2003.