ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4277/2003

Ședința publică de

la 28 octombrie 2003

Asupra

recursului în anulare de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Reclamantul

B.G.P. a  chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului

Iași și Ministerul de Interne, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să

fie obligați să-i plătească ajutorul bănesc neimpozabil, cuvenit cu ocazia

trecerii în rezervă, cu drept de pensie de serviciu.

Prin

sentința civilă nr. 14.867 din 17 iulie 2002, pronunțată de Judecătoria Iași, a

fost respinsă acțiunea, ca nefondată.

Recursul

declarat de reclamant a  fost admis, prin decizia civilă nr. 5273 din 18

noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Iași, a fost modificată, în tot,

sentința judecătoriei, în sensul că a fost admisă acțiunea, în parte, au fost

obligați pârâții să-i plătească reclamantului suma de 26.956.265 lei,

reprezentând impozit reținut  nelegal, au fost respinse cererile privind

actualizarea sumei datorate, plata de daune pentru plata eșalonată a ajutorului

bănesc și au fost obligați pârâții la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli

de judecată.

Împotriva

deciziei tribunalului a declarat recurs în anulare Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, întemeindu-l pe prevederile

art. 330 pct. 2 din C. proc. civ.și susținând, în esență, că hotărârea atacată

a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a  determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond, deoarece dispozițiile legale aplicate de

instanța de recurs erau abrogate, iar ajutoarele calculate în raport cu solda

brută nu sunt exceptate de la impozitare.

Recursul

în anulare este fondat, pentru conssiderentele ce vor urma.

Potrivit

art. 31 din Legea nr. 138/1999, la trecerea în rezervă, cadrele militare

beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută,

dar acest text trebuie raportat la dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 73/1999 și

H.G. nr. 1066/1999, care, deși confirmă neimpozitarea veniturilor, provenite

din ajutoare, precizează ce venituri fac parte dintr-o atare categorie,

excluzându-le pe cele de natură salarială.

Or,

față de împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea

personalului militar și la drepturile derivate acestuia din calitatea de

salariat, apare cu evidență că și veniturile acordate militarilor la trecerea

în rezervă cu titlul de  ajutoare, în condițiile art. 31 din lege decurg din

statutul lor de salariați și, prin urmare, sunt supuse impozitării, în

conformitate cu prevederile O.G. nr. 73/1999.

Că este

așa, o confirmă și Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999,

privind impozitul pe venit, aprobate prin H.G. nr. 1066/1999, care,

referindu-se la art. 5 din  ordonanță, individualizează categoriile de venituri

ce nu sunt impozabile.

Din

enumerarea făcută în acest text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează

exclusiv forme de  sprijin cu destinație specială, cum ar  fi ajutoarele ce se

acordă soțiilor celor care satisfac  stagiul militar obligatoriu, ajutorul

social acordat potrivit legii, ajutorul de urgență acordat de guvern și de

primari în situații de necesitate, ajutorul de  înmormântare și altele.

Textul

menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă

acordate cadrelor militare, în raport cu solda lunară brută.

Prin

urmare, aceste ajutoare, fiind de natură salarială și având ca bază de calcul

solda brută sunt supuse impozitării, ca orice venit brut.

În

consecință, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 330

3

alin. (1) și art. 314 din C. proc. civ., a fi casată decizia tribunalului și a

fi respins recursul declarat de reclamant împotriva sentinței judecătoriei,

care va fi păstrată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile nr. 5273 din  18 noiembrie 2002 a Tribunalului Iași,

pe care o casează și respinge recursul declarat de  reclamantul B.G.P.

împotriva sentinței civile nr. 14867 din 17 iulie 2002 a Judecătoriei Iași, pe

care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  28 octombrie 2003.