ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 974/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 974/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8990 din 8 mai 2002, pronunțată de Judecătoria
Iași a fost respinsă acțiunea prin care reclamantul A.M. a solicitat obligarea
pârâților Inspectoratul de Poliție al județului Iași și Ministerul de Interne
la plata ajutorului bănesc neimpozitat, cuvenit la data trecerii în rezervă.
Totodată a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului
Finanțelor Publice, formulată de pârâtul Ministerul de Interne, ca fiind rămasă
fără obiect.
Recursul declarat de reclamant a fost admis, prin decizia civilă nr. 2
din 6 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul Iași și a fost modificată parțial
sentința judecătoriei, în sensul că a fost admisă acțiunea, au fost obligați
pârâții să-i plătească reclamantului suma de 50.283.339 lei reprezentând
impozit nelegal reținut și a fost menținută dispoziția privitoare la
respingerea cererii de chemare în garanție.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în anulare
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. susținând, în esență, că a
fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o
soluționare greșită a cauzei pe fond, deoarece, ajutoarele prevăzute în art. 31
alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport cu solda lunară
brută, iar nu netă, deși, conform art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999, acestea
nu sunt scutite de impozit pe venit.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999, la trecerea în rezervă, cadrele
militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda
lunară brută, dar acest text trebuie coroborat cu dispozițiile art. 5 din O.G.
nr. 73/1999 și H.G. nr. 1066/1999, care, deși confirmă neimpozitarea veniturilor
provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare
categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.
Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1999 se referă la
salarizarea personalului militar și la drepturile derivate acesteia din
calitatea de salariat apare cu evidență că și veniturile acordate militarilor
la trecerea în rezervă, cu titlul de ajutoare în condițiile art. 31 din lege
decurg din statutul lor de salariați și, prin urmare, sunt supuse impozitării,
în conformitate cu prevederile O.G. nr. 73/1999.
Că este așa, o confirmă și Normele metodologice pentru aplicarea O.G.
nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, aprobate prin H.G. nr. 1066/1999, care,
referindu-se la art. 5 din ordonanță, individualizează categoriile de venituri
ce nu sunt impozitate.
Din enumerarea făcută în acest text rezultă că ajutoarele neimpozabile
vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială, cum ar fi ajutoarele
ce se acordă soțiilor celor care satisfac stagiul militar obligatoriu, ajutorul
social acordat potrivit legii, ajutorul de urgență acordat de guvern și de
primari în situații de necesitate, ajutorul de înmormântare și altele.
Textul menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea
în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.
Prin urmare, aceste ajutoare, fiind de natură salarială și având ca bază
de calcul solda brută sunt supuse impozitării, ca orice venit brut.
În consecință, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 330
3
alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., a fi casată decizia tribunalului și
a fi respins recursul declarat de reclamant împotriva sentinței judecătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare
declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 2 din 6 ianuarie 2003 a
Tribunalului Iași pe care o casează și respinge recursul declarat de reclamant
împotriva sentinței civile nr. 8990 din 8 mai 2002 a Judecătoriei Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie
2005.