ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 974/2005

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 8990 din 8 mai 2002, pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă acțiunea prin care reclamantul A.M. a solicitat obligarea pârâților Inspectoratul de Poliție al județului Iași și Ministerul de Interne la plata ajutorului bănesc neimpozitat, cuvenit la data trecerii în rezervă. Totodată a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de pârâtul Ministerul de Interne, ca fiind rămasă fără obiect.

Recursul declarat de reclamant a fost admis, prin decizia civilă nr. 2 din 6 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul Iași și a fost modificată parțial sentința judecătoriei, în sensul că a fost admisă acțiunea, au fost obligați pârâții să-i plătească reclamantului suma de 50.283.339 lei reprezentând impozit nelegal reținut și a fost menținută dispoziția privitoare la respingerea cererii de chemare în garanție. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. susținând, în esență, că a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, deoarece, ajutoarele prevăzute în art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport cu solda lunară brută, iar nu netă, deși, conform art. 6 lit. f) din O.G.

nr. 73/1999, acestea nu sunt scutite de impozit pe venit. Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999, la trecerea în rezervă, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, dar acest text trebuie coroborat cu dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 73/1999 și H.G. nr. 1066/1999, care, deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială. Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate acesteia din calitatea de salariat apare cu evidență că și veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă, cu titlul de ajutoare în condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariați și, prin urmare, sunt supuse impozitării, în conformitate cu prevederile O.G.

nr. 73/1999. Că este așa, o confirmă și Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, aprobate prin H.G. nr. 1066/1999, care, referindu-se la art. 5 din ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozitate. Din enumerarea făcută în acest text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială, cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac stagiul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate, ajutorul de înmormântare și altele. Textul menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.

Prin urmare, aceste ajutoare, fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută sunt supuse impozitării, ca orice venit brut. În consecință, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 330 3 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., a fi casată decizia tribunalului și a fi respins recursul declarat de reclamant împotriva sentinței judecătoriei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 2 din 6 ianuarie 2003 a Tribunalului Iași pe care o casează și respinge recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 8990 din 8 mai 2002 a Judecătoriei Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2005.