ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1511/2004

Asupra recursului

în anulare

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 12 ianuarie 2001

reclamantul N.C. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul de Interne și

Inspectoratul de Poliție al județului Iași pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța să fie obligați la plata sumei de 54.128.886 lei reprezentând impozit

reținut ilegal.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că începând cu data de 1 aprilie 1972 a funcționat efectiv ca militar,

fără întrerupere, în cadrul Ministerului de Interne urcând ierarhia gradelor

militare la gradul de maior, până la data de 29 februarie 2000, când prin ordin

al Ministerul de Interne a fost trecut în rezervă cu drept de pensie de

serviciu, după o vechime ca militar de 28 de ani. Susține reclamantul că la

data trecerii în rezervă cu drept de pensie era îndreptățit să beneficieze de

un ajutor neimpozabil în raport de solda lunară brută [art. 31 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 138/1999] iar pârâții nu și-au îndeplinit această obligație.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul

de Interne a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că

impozitarea drepturilor bănești cuvenite reclamantului la trecerea în rezervă

s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv O.G. nr.

73/1999, H.G. nr. 1066/1999 și Ordinele Ministerului Finanțelor Publice, iar

dispozițiile art. 31 din Legea nr. 138/1999 privitoare la scutirea de impozit

au fost abrogate prin art. 86 din O.G. nr. 73/1999.

Pârâtul Ministerul de Interne a

chemat în garanție pe Ministerul Finanțelor Publice cu motivarea că sumele

reținute din soldele reclamantului au fost virate la bugetul de stat.

Prin sentința civilă nr. 3492 din 18

februarie 2002 Judecătoria Iași a respins atât acțiunea reclamantului N.C., cât

și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul de Interne.

Recursul declarat împotriva acestei

sentințe de reclamantul N.C. a fost admis de Tribunalul Iași, care, prin

decizia nr. 2682 din 3 iunie 2002 a modificat hotărârea recurată, a admis

acțiunea reclamantului și a obligat pe pârâții Ministerul de Interne și

Inspectoratul de Poliție al județului Iași să-i plătească reclamantului suma de

52.448.596 lei, actualizată la data executării.

A fost menținută soluția dată

cererii de chemare în garanție.

Împotriva deciziei dată de

Tribunalul Iași, la data de 30 mai 3003, Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C.

proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138 din 2 octombrie

2000 și nr. 59 din 27 aprilie 2001, recurs în anulare susținând că decizia a

fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond și că, totodată, este vădit netemeinică.

În motivarea recursului în anulare

s-a arătat că la data trecerii în rezervă a reclamantului, pentru limită de

vârstă, prevederile art. 7 din O.G. nr. 7/1998, precum și cele ale art. 31 din

Legea nr. 138/199 erau abrogate de art. 86 din O.G. nr. 73/1999, astfel că

pârâtul Ministerul de Interne în mod corect a aplicat baremul de impozitare

stabilit conform dispozițiilor art. 8 din O.G. nr. 73/1999 plăților pentru

ajutoarele acordate reclamantului.

Recursul în anulare este fondat.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că reclamantul N.C., ofițer activ în Ministerul de Interne, a fost

trecut în rezervă prin Ordinul Ministrului de Interne nr. II/01676 din 29

februarie 2000 și că la data trecerii în rezervă reclamantul a beneficiat de un

ajutor stabilit în raport de solda lunară brută cu o vechime efectivă de

militar de 28 de ani.

Reclamantul N.C. nu a contestat

modul de calcul al sumelor încasate, ci faptul că acestea au fost supuse

impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit și a H.G.

nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.G. nr.

73/1999, iar instanța de recurs a apreciat că reclamantul nu datorează vreo

sumă de bani cu titlu de impozit.

O atare soluție este, însă, greșită.

Astfel, deși este real că potrivit

art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale

personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept

de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în

raport cu solda brută lunară, acest text trebuie raportat la dispozițiile art.

5 din O.G. nr. 73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit și respectiv H.G.

nr. 1066 din 24 decembrie 1999, care, deși confirmă neimpozitarea veniturilor

provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare

categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși

Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la

drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare cu evidență că

veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere

cu titlu de ajutoare în condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de

salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999

privind impozitul pe venit.

Că este așa o confirmă și Normele

metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit

aprobate prin H.G. nr. 1066 din 24 decembrie 1999, care, referindu-se la

prevederile art. 5 din Ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce

nu sunt impozabile.

Din enumerarea făcută de text rezultă

că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație

specială cum ar fi ajutoarele acordate soțiilor celor care satisfac serviciul

militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii; ajutorul de

urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate; ajutorul de

înmormântare și altele.

Textul menționat nu face nici o

referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în

raport cu solda lunară brută și prin urmare aceste ajutoare fiind de natură

salarială și având ca bază de calcul solda brută, se impozitează ca orice alt

venit brut.

De altfel, art. 86 din O.G. nr.

73/1999 cuprinde expres dispoziția conform căreia se abrogă orice prevederi

contrare menționatei ordonanțe, ceea ce confirmă odată în plus intenția

legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.

Față de cele ce preced, recursul în

anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, va fi casată decizia

dată de Tribunalul Iași și va fi respins ca nefondat recursul declarat de

reclamant împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Iași, hotărâre care va

fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

deciziei nr. 2682 din 3 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Iași, secția civilă.

Casează decizia recurată și respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamantul N.C. împotriva sentinței civile

nr. 3492 din 18 februarie 2002 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2004.