ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2328/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 16 februarie 2001, reclamantul C.G. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul de Interne, Grupul Pompierilor M.G.S. și Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, pentru a fi obligați să-i plătească suma de 39.897.035 lei, actualizată până la achitarea integrală, cu titlu de drepturi bănești cuvenite reprezentând diferența dintre ajutoarele brute datorate în baza art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999 și ajutoarele nete efectiv achitate la data trecerii sale în rezervă cu drept de pensie.

Prin întâmpinare, Ministerul de Interne a cerut respingerea acțiunii, susținând, în esență, că ajutorul bănesc cuvenit reclamantului, conform art. 31 alin. (1) și (2) din Legea 138/1999, la trecerea în rezervă, 30 aprilie 2000, este de natură salarială, astfel că, în mod corect a fost impozitat, potrivit art. 4 (1) lit. b) din O.G. nr. 73/1999 și H.G. nr. 1066/1999 prin care s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a acestei ordonanțe. Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 5173 din 11 martie 2002, a respins acțiunea, reținând că, în mod legal s-a procedat la impozitarea soldelor lunare brute acordate reclamantului la data trecerii în rezervă.

Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 2683 din 3 iunie 2002, a admis recursul reclamantului, a modificat în tot sentința judecătoriei și, pe fond, a admis acțiunea și a obligat pe pârâți să plătească părții reclamante suma de 39.897.035 lei, reactualizată, până în momentul executării, cu titlu de impozit reținut nejustificat pentru ajutorul primit la trecerea în rezervă. Instanța de recurs a reținut, în esență, că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 73/1999, ci prevederile art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999 potrivit cărora, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie, cadrele militare beneficiau de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută.

Împotriva deciziei tribunalului, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, la data de 21 octombrie 2003, a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ., solicitând casarea acesteia și respingerea recursului reclamantului, deci confirmarea sentinței primei instanțe. În motivarea recursului în anulare, se susține că dispozițiile art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999 pe care și-a întemeiat tribunalul soluția pronunțată au fost abrogate prin O.G. nr. 73/1999, care asimilează ajutoarele acordate cadrelor militare disponibilizate salariilor și le impozitează. Recursul în anulare este întemeiat. Potrivit art. 31 (1) și (2) din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, în vigoare de la 22 iulie 1999, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept la pensie, cadrele militare beneficiau de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută.

Dispozițiile citate au fost, însă, abrogate prin art. 86 alineatul final din O.G. nr. 73 din 26 august 1999 privind impozitul pe venit care supune impozitării veniturile din salarii [(art. 4 lit. b) ] și asimilează salariilor „în vederea impunerii”, drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, prime, primele, sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii [(art. 23 lit. b)]. Aceeași ordonanță prevede (art. 70) că dispozițiile sale intră în vigoare la 1 ianuarie 2000 „și se aplică veniturilor începând cu această dată”. Cum reclamantul a fost trecut în rezervă, cu drept de pensie, la data de 30 aprilie 2000, ajutorul cuvenit acestuia se constituie în venit asimilat salariului realizat după data intrării în vigoare a O.G.

nr. 73/1999, ale cărei dispoziții sunt, astfel, incidente în cauză. În sfârșit, pentru rigoare, se impune precizarea că, ajutorul cuvenit cadrelor militare la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie a primit o nouă reglementare prin O.U.G. nr. 136/2000, care l-a trecut în categoria veniturilor scutite de impozit prevăzute de art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999. Această din urmă ordonanță nu este însă incidentă în speță, întrucât a intrat în vigoare la 22 septembrie 2000. În consecință, recursul în anulare declarat în cauză, vădindu-se întemeiat, urmează să fie admis astfel cum a fost formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia civilă nr. 2683 din 3 iunie 2002 a Tribunalului Iași și respinge recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva sentinței civile nr. 5173 din 11 martie 2002 a Judecătoriei Iași, pe care o păstrează. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2004.