ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2376/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 16584 din 3 octombrie 2001 Judecătoria Iași a respins acțiunea formulată de reclamantul M.V.N. în contradictoriu cu pârâții Ministerul de Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul de Interne împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, ca rămasă fără obiect. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că la data de 31 martie 2000 reclamantul, cadru militar, a fost trecut în rezervă, cu drept de pensie de serviciu. Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 acestuia i se cuvine un ajutor calculat în raport de „solda integrală”.

Însă, la momentul achitării acestui drept bănesc s-a calculat și reținut, în mod legal, impozitul pe venit conform O.G. nr. 73/1999. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul susținând că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile H.G. nr. 1066 din 29 decembrie 1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 care precizează că ajutorul acordat militarilor la trecerea în rezervă nu este impozabil. Prin decizia civilă 282 din 23 ianuarie 2002 Tribunalul Iași admite recursul, modifică în parte sentința atacată, iar după rejudecarea cauzei admite acțiunea formulată de reclamantul M.V.N. și obligă pârâții să-i plătească reclamantului suma de 46.301.950 lei reprezentând contravaloarea impozitului reținut nejustificat.

Considerând că decizia Tribunalului Iași a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, totodată fiind și netemeinică, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recursul în anulare de față, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. solicitând casarea ei și menținerea hotărârii instanței de fond. Recursul în anulare este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente.

Art. 31 din Legea 138/199 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în vigoare de la 1 august 1999, stabilește, într-adevăr, că la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar sau ca salariat civil (…) beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda brută avută în luna schimbării poziției de activitate. La 31 august 1999 a intrat în vigoare O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit care în art. 5 lit. a) enumeră veniturile neimpozabile: ajutoarele, indemnizațiile, ș.a.

În explicitarea acestui text, Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1066/1999 enumeră ce tipuri de venituri și ajutoare au fost avute în vedere de emitentul O.G. nr. 73/1999: alocații de stat pentru copii, ajutor de șomaj, alocație de sprijin, ajutoare pentru refugiați, indemnizație pentru veteranii de război etc. Deși enumerarea nu pare a fi limitativă, ea nu include și veniturile de natura celui în speță. Acest gen de venituri beneficiază de o reglementare specială în art. 5 lit. f) din ordonanță, potrivit căruia sunt scutite de impozit sumele reprezentând plăți compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere și de restructurare, precum și ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordată acestora la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau pentru cele ce nu îndeplinesc condițiile de pensie.

Art. 86 din O.G. nr. 73/1999 prevede că la data intrării sale în vigoare se abrogă orice dispoziții contrare. Ca atare, dispozițiile art. 31 al Legii nr. 138/1999, care făceau trimitere la solda lunară brută au fost abrogate prin art. 5 lit. f) din O.G. nr. 73/1999, ulterioară, care se referă la solda lunară netă ca bază de calcul a drepturilor cuvenite cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere și de restructurare. Astfel fiind, recursul în anulare va fi admis, cu consecința casării, deciziei atacate, în sensul respingerii recursului reclamantului împotriva sentinței de fond care va fi menținută ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 282 din 23 ianuarie 2002 a Tribunalului Iași pe care o casează și respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.N.V. împotriva sentinței civile nr. 6584 din 3 octombrie 2001 a Judecătoriei Iași, pe care o păstrează. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2004.