ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5045/2003

Asupra recursului

în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 8 ianuarie 2003 s-a

înregistrat pe rolul Curții Supreme de Justiție recursul în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 87 din 10 ianuarie 2002 pronunțată de Tribunalul Iași, secția civilă.  Se susține că  hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea esențială a

legii, ceea ce a determinat o soluționare  greșită a cauzei pe fond, fiind și

vădit netemeinică, în sensul art. 330 pct. 2 din C. proc. civ.

Analizând recursul în anulare precum și dosarele

cauzei, atașate, Curtea reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24 ianuarie 2001

pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanta P.M. a chemat în judecată Ministerul de

Interne pentru Inspectoratul de Poliție al județului Iași, solicitând

restituirea sumei de 33.391.940 lei, actualizată, reținută cu titlul de impozit

cu ocazia pensionării reclamantei și a acordării ajutoarelor pentru trecerea în

rezervă.

In motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a fost cadru militar până la 31 ianuarie 2000, când a fost trecut în

rezervă cu drept de pensie ca urmare a pierderii capacității de muncă, având

dreptul, conform art. 31 din Legea nr. 138/1999, la un ajutor egal cu 27 solde

în cuantum de 140.477.760 lei, din care nelegal i s-a reținut impozitul de

33.391.940 lei. Ministerul Apărării Naționale a formulat cerere de chemare în

garanție a Ministerului Finanțelor Publice, cu motivarea că sumele reținute cu

titlul de impozit potrivit precizărilor primite de la chematul în garanție au

fost virate în conturile acestuia din urmă. Totodată a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că în noțiunea de

„ajutoare” nu sunt incluse și ajutorul de trecere în rezervă. Pe de altă parte,

fiind vorba de rețineri care au avut o bază legală, se consideră că în nici un

caz nu este justificată cererea de actualizare a sumei sau de acordare a

dobânzii legale.

Prin sentința civilă nr. 16579 din 3

octombrie 2001, Judecătoria Iași a respins acțiunea și cererea de chemare în

garanție. In motivarea acestei soluții, instanța a reținut în esență că art. 6

lit. f) din O.G. nr. 73/1999 stabilește scutirea de impozit numai a ajutoarelor

calculate pe baza soldei lunare nete, iar din  ajutorul calculat reclamantei la

solda brută corect s-a dedus impozitul, rezultând astfel solda netă.

Recursul reclamantei a fost admis

prin dec. civ. nr. 87 din 10 ianuarie a Tribunalului Iași, care rejudecând a

admis acțiunea, a obligat pe pârâtele Ministerul de Interne și Inspectoratul de

poliție al județului Iași să achite reclamantei suma de 46.601.500 lei,

reprezentând impozit datorat, nelegal reținut. A fost respinsă cererea de

chemare în garanție. A motivat instanța de recurs decizia adoptată, prin

invocarea art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999, care instituie

dreptul cadrelor militare la trecerea în rezervă la plata unui număr de solde

brute, care au natura unor ajutoare de sprijin cu destinație specială, scutite

de impozit, potrivit art. 5 pct. 1 din O.G. nr. 73/1999. S-a mai observat că

Legea nr. 138/1999 nu figurează printre cele abrogate prin O.G. nr. 73/1999,

reglementarea fiind modificată abia prin O.G. nr. 136/2000, publicată în M.Of. nr.

462 din 22 septembrie 2000. Cu privire la cererea de chemare în garanție, aceasta

a fost respinsă, cu motivarea că obiectul procesului este un litigiu de muncă.

Împotriva acestei din urmă  hotărâri

judecătorești s-a declarat prezentul recurs în anulare, în urma memoriului

depus de Ministerul de Interne. Se susține în esență că art. 6 lit. f) din O.G.

nr. 73/1999, care stabilește scutirea de impozit a plăților compensatorii

acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere

și restructurare, nu este aplicabil în speță, atâta timp cât ajutoarele

stabilite conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost fixate în

raport cu solda lunară brută, iar nu cea netă. Cu privire la noțiunea de

„ajutoare”, s-a susținut că cele acordate militarilor sunt asimilate

salariilor, supuse ca atare impozitării.

Prin notele scrise depuse,

intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului în anulare.

Recursul în anulare este fondat,

urmând a fi admis, pentru următoarele considerente.

Art. 31 din Legea nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile

publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională , în

vigoare de la 1 august 1999, stabilește, într-adevăr, că la trecerea în rezervă

sau direct în retragere, cu drept la pensie, cadrele militare, pentru activitatea

depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar și ca salariat civil (...)

beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută

avută în luna schimbării poziției de activitate (...).

La 31 august 1999 a intrat însă în

vigoare O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit care în art. 5  lit. a)

enumeră veniturile neimpozabile: ajutoarele, indemnizațiile ș.a. In

explicitarea acestui text, Normele metodologice, aprobate prin H.G. nr. 1066/1999

enumeră ce tipuri de venituri și ajutoare au fost avute în vedere de emitentul

O.G. nr. 73/1999: alocații de stat pentru copii, ajutor de șomaj, alocație de

sprijin, ajutoare pentru refugiați, indemnizații pentru veteranii de război

etc. Deși enumerarea nu pare a fi limitativă, ea nu include și veniturile de

natura celui din speță. Acest gen de venituri beneficiază de o reglementare

specială în art. 5 lit. f) din ordonanță, potrivit căruia sunt scutite de

impozit sumele reprezentând plăți compensatorii, calculate pe baza soldelor

lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor

de reducere și de restructurare, precum și ajutoarele stabilite în raport cu

solda lunară netă, acordate acestora la trecerea în rezervă sau direct în

retragere cu drept de pensie sau pentru cele ce nu îndeplinesc condițiile de

pensie.

Art. 86 din O.G. nr. 73/1999 prevede

că la data intrării sale în vigoare se  abrogă orice alte dispoziții contrare.

Ca atare, dispozițiile din art. 31 al Legii nr. 138/1999, care făceau trimitere

la solda lunară brută, au fost abrogate prin art. 5 lit. f) din O.G. nr. 73/1999,

ulterioară, care se referă la solda lunară netă ca bază de calcul a drepturilor

cuvenite cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere

și de restructurare.

Astfel fiind, recursul în anulare va

fi admis, cu consecința modificării deciziei atacate, în sensul respingerii

apelului reclamantei împotriva sentinței de fond, care va fi menținută, ca

fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile nr. 87/10 ianuarie 2002 a Tribunalului Iași, pe care

o modifică, în sensul că respinge recursul declarat de contestatoarea P.M.

împotriva sentinței civile nr. 16579/3 octombrie 2001 a Judecătoriei Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi   28 noiembrie 2003.