ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3476/2003

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 24 septembrie 2002 s-a înregistrat pe rolul Curții Supreme de Justiție recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. împotriva deciziei nr. 477/4 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. S-a susținut că prin decizia pronunțată, instanța a încălcat esențial legea, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Analizând recursul în anulare și dosarele atașate, Curtea constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 14 iunie 2001 pe rolul Tribunalul Sibiu, reclamantul M.I.

a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 73.697.225 lei cu dobânda legală, reprezentând impozit reținut nelegal asupra sumelor acordate cu titlul de plăți compensatorii în urma pensionării. A arătat reclamantul că până la 31 martie 2000 a fost încadrat ca militar (maior), după care, la cererea sa, a fost trecut în rezervă, având dreptul potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, la echivalentul a 29 solde lunare brute din ultima lună de activitate. Prin reținerea impozitului, a primit doar suma de 112.844.318 lei, iar nu 186.541.543 lei, cum consideră că i se cuvenea, dacă nu i se reținea impozit.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, precum și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în conturile căruia impozitele reținute au fost virate. Prin sentința civilă nr. 648/25 octombrie 2001 Tribunalul Sibiu, secția civilă, a respins acțiunea și cererea de chemare în garanție. Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut în esență că dispozițiile legale invocate în susținerea acțiunii (art. 7 din O.G. nr. 7/1998 și art. 31 din Legea nr. 138/1999) nu mai erau aplicabile la data pensionării reclamantului, când era în vigoare O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit și care scutește de impozit numai plățile compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete.

Recursul reclamantului împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de apel Alba Iulia, secția civilă, care prin decizia nr. 977/2002 a admis în parte acțiunea și cererea de chemare în garanție, a obligat pârâtul la plata sumei de 38.348.740 lei și la dobânzi legale către reclamant, iar pe chematul în garanție la plata aceleiași sume către pârât. În motivarea deciziei, instanța a reținut mai întâi că reclamantului i se cuvin plăți compensatorii conform art. 7 din O.G. nr. 7/1998, iar nu în temeiul art. 31 alin. (2) din Legea nr. 138/1999. Pe fond însă, a considerat că norma specială din Legea nr. 138/1999 nu fusese abrogată expres de la 1 ianuarie 2000 prin O.G. nr. 73/1999, care reprezintă dreptul comun în materia impozitării.

Această din urmă decizie a fost atacată prin prezentul recurs în anulare, în care se susține, în esență, că au fost încălcate dispozițiile art. 4, art. 6, art. 23 și art. 86 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, ajutoarele acordate militarilor trecuți în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere și restructurare precum și acelora care trec direct în retragere cu drept de pensie, fiind asimilate veniturilor salariale și ca atare, supuse impozitării. Prin întâmpinare, reclamantul-intimat a solicitat respingerea recursului în anulare și menținerea deciziei pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia. Recursul în anulare este întemeiat. În mod necontestat, reclamantul a fost trecut în rezervă conform art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, începând cu data de 31 martie 2000. La acel moment i s-au acordat plăți compensatorii în temeiul art. 7 din O.U.G.

nr.7/1998, reținându-se impozitul aferent. Potrivit dispozițiilor art. 4 lit. b) și art. 23 lit. b) din O.U.G. nr. 73/1999, în vigoare de la 1 ianuarie 2000 și aplicabilă, conform art. 70, veniturilor realizate începând cu acea dată, sunt asimilate salariilor în vederea impunerii, drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile, sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii. Cum drepturile bănești acordate cadrelor militare la trecerea în rezervă sunt de natură salarială, ele urmează a se impozita conform legii. În acest context, dispozițiile privind neimpozitarea sumelor acordate conform art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999, la care a făcut trimitere instanța de recurs, au devenit inaplicabile de la 1 ianuarie 2000, data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 73/1999. Pe de altă parte, scutirea de impozit pe venit era prevăzută de art. 6 lit. f) din același act normativ pentru sumele reprezentând plăți compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă, precum și ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordată la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie. Cum ajutoarele acordate reclamantului-intimat au fost calculate în raport cu solda lunară netă, soluția corectă era aceea la care s-a oprit instanța de fond și anume, de respingere a acțiunii. Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 330 3 combinat cu art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., recursul în anulare se va admite, va fi modificată decizia pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în sensul respingerii recursului reclamantului împotriva sentinței de fond, care se va menține ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 477 din 4 martie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia. Modifică decizia atacată în sensul respingerii recursului declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 648 din 25 octombrie 2001 a Tribunalului Sibiu, secția civilă, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2003.