ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9919/2005

Asupra recursului în anulare de față constată:

Prin

cererea înregistrată la 9 septembrie 2002 astfel cum a fost precizată

reclamantul H.V. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul de Interne și

Inspectoratul Județean al poliției de Frontieră Iași cerând să fie obligați la

plata sumei de 69.710.560 lei, reactualizată în raport cu indicele de inflație,

reprezentând impozit reținut dar nedatorat.

În

motivarea cererii reclamantul arată că a fost trecut în rezervă, cu drept la

pensie la data de 31 mai 2000, dată la care era îndreptățit să primească „un

ajutor neimpozabil” stabilit în raport cu solda brută lunară, în sumă de

214.673.679 lei, pentru care în mod nelegal” s-a calculat și reținut un impozit

în sumă de 23.753.520 lei.

Prin

sentința civilă nr. 23707 din 2 decembrie 2002 Judecătoria Iași a respins

reclamantului precum și, cererea de chemare în garanție a Ministerului

Finanțelor Publice, formulată de pârâtul Ministerul de Interne.

În

motivarea sentinței s-a reținut că ajutoarele și plățile compensatorii

prevăzute de Legea nr. 138/1999, în categoria cărora se încadrează și sumele de

bani încasate de reclamant nu sunt scutite de impozit pe venit, neîncadrându-se

în art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999.

Prin

decizia civilă nr. 754 din 19 mai 2003 Tribunalul Iași a admis recursul

declarat de reclamant, și a modificat în parte sentința judecătoriei în sensul

că a admis acțiunea și a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de

69.710.560 lei, reactualizată în funcție de inflație la data executării, sumă

ce reprezintă impozit reținut nelegal, menținând celelalte dispoziții.

Pentru

a hotărî astfel tribunalul a reținut că drepturile acordate cadrelor militare

conform art. 31 din Legea nr. 1/1999 sunt ajutoare de sprijin cu destinație

specială și ca atare, sunt scutite de impozit conform art. 5 pct. 1 din O.G.

nr. 73/1999.

Împotriva

acestor hotărâri a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, invocând incidența art. 330 pct. 2 C.

proc. civ.

În

dezvoltarea recursului se arată că plățile compensatorii la care era

îndreptățit reclamantul conform art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind

salarizarea militarilor cădeau sub incidența art. 86 din O.U.G. nr. 73/1999

privind impozitul pe venit, act normativ care abroga orice altă dispoziție

contrară și potrivit căruia astfel de plăți nu erau exceptate de la impozitare.

Analizând

recursul în anulare Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru

următoarele considerente.

În

drept, una din regulile de interpretare logică a normelor de drept civil este

aceea conform căreia textele de excepție trebuie să-și găsească aplicație numai

în ipotezele la care se referă, neputând fi extinse și la alte cazuri.

Astfel,

în materia impozitului pe venit, reglementată prin O.U.G. nr. 73/1999, regula

este aceea că orice sume de bani dobândite cu titlu de venituri sunt supuse

impozitării iar excepția este dată de anumite categorii de venituri care nu

sunt supuse impozitării.

Or,

sumele de bani acordate militarilor cu titlu de plăți compensatorii conform

art. 31 din Legea nr. 138/1999 nu sunt exceptate nici prin acest act normativ

și nici prin dispozițiile O.U.G. nr. 73/1999 de la calcularea impozitului pe

venit.

Așa

fiind, în mod greșit instanța de recurs, folosind argumentul de analogie, a

asimilat această categorie de venituri cu altele, care sunt scutite de la plata

impozitului, deși acestea din urmă sunt reglementate prin excepție de la regula

generală care este impozitarea și, pe cale de consecință, sunt limitativ

prevăzute de actele normative.

Ca

atare, cum hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a

dispozițiilor O.U.G. nr. 138/1999, fapt ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei în fond, Înalta Curte urmează a admite recursul în anulare, a casa

hotărârea dată în recurs și rejudecând, pentru considerentele arătate va

respinge recursul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei nr. 754 din 19 mai 2003 a Tribunalului Iași pe care

o casează și respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva sentinței

civile nr. 2707 din 2 decembrie 2002 a Judecătoriei Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2005.