ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2686/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 39 din 2 octombrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 52/2001, secția jurisdicțională a Curții de Conturi, soluționând după casare, a admis recursul în anulare jurisdicțional formulat de Procurorul General Financiar și a modificat decizia nr. 522 din 13 iulie 1999 a aceleiași secții, în sensul admiterii recursului jurisdicțional declarat de Procurorul Financiar de pe lângă Camera de Conturi Buzău. Pe cale de consecință, a admis în parte actul de sesizare al Procurorului Financiar și a obligat, în solidar, pe persoanele răspunzătoare M.D., M.N. și C.G., la plata sumei de 22.945.000 lei și dobânda aferentă de 25,6% pe an, începând cu data de 29 noiembrie 1996, către D.G.A.I.A.

Buzău. Pentru a pronunța această ultimă soluție, secția jurisdicțională a reținut următoarele: Prin pct. 2 al actului de sesizare din 16 noiembrie 1998, Procurorul Financiar de pe lângă Camera de Conturi Buzău a cerut obligarea pârâților: - M.D., director general al D.G.A.I.A. Buzău; - M.N., director strategii și reforme și - C.G., contabil-șef la aceiași direcție generală, la plata sumei de 22.945.000 lei reprezentând plăți nedatorate, aprobate și efectuate în favoarea Societății Agricole B.A.N. Ziduri, pentru calamitarea unei culturi de ceapă de sămânță de pe o suprafață de 5 ha.

Colegiul jurisdicțional Buzău, prin sentința nr. 16 din 16 martie 1999, a respins actul de sesizare în întregime, inclusiv pentru pct. 2. Recursul jurisdicțional declarat de Procurorul Financiar a fost respins prin decizia nr. 522 din 13 iulie 1999, a secției jurisdicționale, împotriva căreia a formulat recurs în anulare jurisdicțional Procurorul General Financiar, care a fost admis de secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, prin decizia nr. 3317 din 16 noiembrie 2000, cauza fiind trimisă secției jurisdicționale pentru rejudecare. Rejudecând cauza, secția jurisdicțională a reținut că suma de 22.945.000 lei a fost plătită, în mod nelegal, în favoarea Societății Agricole B.A.N.

Ziduri, cu titlu de despăgubiri pentru o cultură de 5 ha ceapă pentru sămânță care, în realitate, nu a existat. Împotriva acestei ultime soluții au formulat recursul de față, recurenții M.N., M.D. și C.G., susținând, în esență, că instanța jurisdicțională: - a încălcat prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., ignorând probatoriile administrate în cauză, din care rezultă că despăgubirile de 22.945.000 lei trebuiau acordate pentru calamitarea suprafeței de 5 ha ceapă de sămânță, fiind de notoritate publică confuzia dintre Societatea Agricolă B.A.N. Ziduri și A.F. Primăvara, ambele fiind înființate și conduse de aceeași persoană, B.N.; - a încălcat prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului dedus judecății, fiind greșită concluzia că acea cultură nu a existat în realitate; - încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, în cauză neexistând un prejudiciu, din moment ce suma respectivă a ajuns în final la aceiași persoană: ing. B.N. Recursul este nefondat. Este necontestat că Societatea Agricolă B.A.N. Ziduri a primit de la D.G.A.I.A. Buzău, în baza prevederilor Legii nr. 116/1996, suma de 22.945.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru calamități la cultura de ceapă pentru sămânță, pe o suprafață de 5 ha, în anul 1996. De asemenea, din adresa nr. 169 din 21 mai 1998 emisă de Inspectoratul Calității Semințelor și Materialului Săditor Buzău, rezultă, în mod indubitabil, că Societatea Agricolă B.A.N. Ziduri a figurat în anul 1996, cu un lot semincer de 2 ha arpagic.

Susținerea făcută de D.G.A.I.A. Buzău și de cei trei recurenți, potrivit căreia cultura respectivă de 5 ha ceapă de sămânță ar fi fost înființată de către A.F. Primăvara din comuna Ziduri și că, din eroare, în actul de constatare a calamității din 10 iulie 1996, această suprafață ar fi fost înscrisă la Societatea Agricolă B.A.N. comuna Ziduri, ambele aparținând ing. B.N., nu poate justifica, din punct de vedere legal, plata acelor despăgubiri. În mod judicios, secția jurisdicțională a înlăturat această susținere, astfel că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, instanța jurisdicțională pronunțându-se asupra dovezilor administrate în cauză, interpretând corect actul dedus judecății și aplicând corect prevederile legale incidente în cauză.

Astfel fiind, constatând că decizia atacată este legală și temeinică, recursul de față va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.N., M.D. și C.G. împotriva deciziei nr. 39 din 2 octombrie 2002 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2003.