ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2686/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 39 din 2 octombrie

2002, pronunțată în dosarul nr. 52/2001, secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, soluționând după casare, a admis recursul în anulare jurisdicțional

formulat de Procurorul General Financiar și a modificat decizia nr. 522 din 13

iulie 1999 a aceleiași secții, în sensul admiterii recursului jurisdicțional

declarat de Procurorul Financiar de pe lângă Camera de Conturi Buzău.

Pe cale de consecință, a admis în

parte actul de sesizare al Procurorului Financiar și a obligat, în solidar, pe

persoanele răspunzătoare M.D., M.N. și C.G., la plata sumei de 22.945.000 lei

și dobânda aferentă de 25,6% pe an, începând cu data de 29 noiembrie 1996,

către D.G.A.I.A. Buzău.

Pentru a pronunța această ultimă

soluție, secția jurisdicțională a reținut următoarele:

Prin pct. 2 al actului de sesizare

din 16 noiembrie 1998, Procurorul Financiar de pe lângă Camera de Conturi Buzău

a cerut obligarea pârâților:

- M.D., director general al

D.G.A.I.A. Buzău;

- M.N., director strategii și

reforme și

- C.G., contabil-șef la aceiași

direcție generală, la plata sumei de 22.945.000 lei reprezentând plăți

nedatorate, aprobate și efectuate în favoarea Societății Agricole B.A.N.

Ziduri, pentru calamitarea unei culturi de ceapă de sămânță de pe o suprafață

de 5 ha.

Colegiul jurisdicțional Buzău, prin

sentința nr. 16 din 16 martie 1999, a respins actul de sesizare în întregime,

inclusiv pentru pct. 2.

Recursul jurisdicțional declarat de

Procurorul Financiar a fost respins prin decizia nr. 522 din 13 iulie 1999, a

secției jurisdicționale, împotriva căreia a formulat recurs în anulare

jurisdicțional Procurorul General Financiar, care a fost admis de secția de

contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, prin decizia nr. 3317

din 16 noiembrie 2000, cauza fiind trimisă secției jurisdicționale pentru

rejudecare.

Rejudecând cauza, secția

jurisdicțională a reținut că suma de 22.945.000 lei a fost plătită, în mod

nelegal, în favoarea Societății Agricole B.A.N. Ziduri, cu titlu de despăgubiri

pentru o cultură de 5 ha ceapă pentru sămânță care, în realitate, nu a existat.

Împotriva acestei ultime soluții au

formulat recursul de față, recurenții M.N., M.D. și C.G., susținând, în esență,

că instanța jurisdicțională:

- a încălcat prevederile art. 304

pct. 10 C. proc. civ., ignorând probatoriile administrate în cauză, din care

rezultă că despăgubirile de 22.945.000 lei trebuiau acordate pentru calamitarea

suprafeței de 5 ha ceapă de sămânță, fiind de notoritate publică confuzia

dintre Societatea Agricolă B.A.N. Ziduri și A.F. Primăvara, ambele fiind

înființate și conduse de aceeași persoană, B.N.;

- a încălcat prevederile art. 304

pct. 8 C. proc. civ., schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al

actului dedus judecății, fiind greșită concluzia că acea cultură nu a existat

în realitate;

- încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, în cauză neexistând un

prejudiciu, din moment ce suma respectivă a ajuns în final la aceiași persoană:

ing. B.N.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că Societatea

Agricolă B.A.N. Ziduri a primit de la D.G.A.I.A. Buzău, în baza prevederilor

Legii nr. 116/1996, suma de 22.945.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru

calamități la cultura de ceapă pentru sămânță, pe o suprafață de 5 ha, în anul

1996.

De asemenea, din adresa nr. 169 din

21 mai 1998 emisă de Inspectoratul Calității Semințelor și Materialului Săditor

Buzău, rezultă, în mod indubitabil, că Societatea Agricolă B.A.N. Ziduri a

figurat în anul 1996, cu un lot semincer de 2 ha arpagic.

Susținerea făcută de D.G.A.I.A.

Buzău și de cei trei recurenți, potrivit căreia cultura respectivă de 5 ha

ceapă de sămânță ar fi fost înființată de către A.F. Primăvara din comuna

Ziduri și că, din eroare, în actul de constatare a calamității din 10 iulie

1996, această suprafață ar fi fost înscrisă la Societatea Agricolă B.A.N.

comuna Ziduri, ambele aparținând ing. B.N., nu poate justifica, din punct de

vedere legal, plata acelor despăgubiri.

În mod judicios, secția

jurisdicțională a înlăturat această susținere, astfel că motivele de recurs

invocate sunt neîntemeiate, instanța jurisdicțională pronunțându-se asupra

dovezilor administrate în cauză, interpretând corect actul dedus judecății și

aplicând corect prevederile legale incidente în cauză.

Astfel fiind, constatând că decizia

atacată este legală și temeinică, recursul de față va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.N.,

M.D. și C.G. împotriva deciziei nr. 39 din 2 octombrie 2002 a Curții de Conturi

a României, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 septembrie 2003.