ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 853/2003

S-au

luat în examinare  recursurile declarate de B.M. și A.G. împotriva

deciziei nr.320 din 18 iunie 2002 a Curții de Conturi-Secția jurisdcițională.

La

apelul nominal s-a prezentat: recurenta B.M. reprezentată de avocatul F.P.

lipsind recurentul A.G. și intimații A.A., Oficiul Județean de

Consultanță Agricolă Arad și Curtea de Conturi a României.

Procedura

completă.

S-a

prezentat referatul cuazei, arătându-se că recurenții au depus

la dosar dovezile de achitare a taxei judiciare de timbru și timbrele

judiciare datorate, dar că recurentul A.G. a înregistrat recursul peste

termenul legal prevăzut.

Curtea

a apreciat pricina  în stare de judecată și a acordat cuvântul în

fond părții prezente.

Avocatul

F.P. a solicitat admiterea recursului declarat de B.M. astfel cum a fost

formulat și respingerea recursului lui  A.G. ca nefondat.

C U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sesizarea procurorului financiar de pe lângă  Camera de Conturi Arad, de

la 13 februarie 2002, s-a solicitat obligarea Oficiului Județean de

Consultanță Agricolă Arad să vireze la bugetul

asigurărilor sociale de stat suma de 1.919.836 lei reprezentând

majorări de întârziere aferente CAS  nevirat, precum și obligarea

pârâților A.G., A.A. și B.M., la plata – în solidar – către

Oficiul Județean de Consultanță Agricolă:

-

a sumei de 17.213.223 lei, reprezentând contravaloarea convorbirilor telefonice

adiționale pentru care s-au calculat foloase nerealizate în sumă de

4.883.462 lei, precum și

-

a sumei 13.852.784 lei – prejudiciu cauzat ca urmare a depășirii

consumului normat lunar de combustibil la care s-au calculat foloase

nerealizate în sumă de 5.628.940 lei.

S-a

mai solicitat obligarea  pârâților A.G. și B.M. și la plata:

-

despăgubirilor civile în sumă de 5.942.150 lei reprezentând

cheltuieli din credite bugetare fără realizarea

contraprestației, pentru care  s-au calculat foloase nerealizate  în

sumă de 2.314.467 lei, precum și la

-

plata sumei de 2.469.869 lei reprezentând majorări de întârziere aferente

nevirării la scadență a CAS, în sumă de 1.919.836 lei.

Colegiul

jurisdicțional al Camerei de Conturi Arad, prin sentința nr.7 din 19

martie 2002, a admis în parte  sesizarea procurorului financiar, și în

consecință:

-

a obligat pârâtul Oficiul Județean de Consultanță Agricolă

Arad să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat suma de

1.919.836 lei reprezentând obligații financiare restante, precum și

suma de 2.469.869 lei majorări de întârziere aferente. A constatat virarea

sumelor cu D.P.nr.19/2002;

-

a obligat pe pârâții A.G. și B.M. să plătească- în solidar-

Oficiului Județean de Consultanță Agricolă Arad suma de

13.297.841 lei reprezentând contravaloarea convorbirilor telefonice peste

limita abonamentului lunar și foloase nerealizate în sumă de

4.314.084 lei, calculate până la data de  4 decembrie 2001, iar în continuare

din data de 5 decembrie 2001 se va calcula dobânda practicată de B.N.R. în

cotă de 34,2% la data pronunțării hotărârii, până la

plata efectivă a creanței;

-

a obligat pe pârâtul A.A. să plătească Oficiului Județean

de Consultanță Agricolă Arad suma de 4.415.382 lei reprezentând

contravaloarea convorbirilor telefonice peste limita abonamentului, precum

și suma de 569.378 lei, foloase nerealizate calculate până la data de

4 decembrie 2001, iar în continuare, din 5 decembrie 2001, se va calcula dobânda

practicată de B.N.R. în cotă de 34,2% la data pronunțării

hotărârii, până la plata efectivă a creanței;

-

a obligat pârâții A.G. și B.M. să plătească - în solidar-

Oficiului  Județean  de   Consultanță   Agricolă Arad suma

de             13.852.784 lei  reprezentând contravaloarea cantității

de carburanți consumați peste normativul legal, precum și suma

de 5.628.940 lei, foloase nerealizate calculate până la data de 14

decembrie 2001, iar în continuare, din 15 decembrie 2001, se va calcula dobânda

practicată de B.N.R. în cotă de 34,2% la data pronunțării

hotărârii, până la plata efectivă a creanței;

- a

obligat pârâții A.G. și B.M. să plătească-în solidar-

Oficiului Județean de Consultanță Agricolă Arad suma de

2.469.968 lei reprezentând majorări de întârziere aferente nevirării

la scadență a sumei de 1.919.836 la bugetul asigurărilor sociale

de stat. A constatat achitarea acestei sume.

A

respins capătul din  sesizare privind obligarea pârâților A.G.

și B.M. la plata către Oficiul Județean de Consultanță

Agricolă Arad, a sumei de 5.942.150 lei reprezentând cheltuieli din

credite bugetare, precum și a sumei de 2.314.467 lei, foloase nerealizate.

A

obligat pârâții A.G. și B.M. să plătească statului

câte 100.000 lei cheltuieli de judecată.

Motivându-și

soluția, instanța a reținut că pârâții A.G. și B.M.

nu pot fi obligați la plata sumei de 5.942.150 lei reprezentând cheltuieli

din credite bugetare și a sumei de 2.314.467 lei foloase nerealizate,

deoarece suma a fost utilizată pentru efectuarea de abonamente la

“Monitorul Oficial” și “Tribuna Economică”, faptul că publicațiile

nu au fost livrate corect nefiindu-le imputabil, aceștia făcând

demersuri necesare de rezolvare a situației.

Pârâții

A.G. – în calitate de director și B.M. - în calitate de contabil șef-

au totuși culpă pentru depășirea abonamentului lunar la

convorbirile telefonice ( ca de altfel și pârâtul A.A. – căruia i s-a

reținut culpa pentru același motiv), precum și pentru

depășirea normativului la cantitatea de carburanți

consumată și pentru depășirea  termenului de plată a

contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Împotriva

sentinței au declarat recursuri jurisdicționale B.M., A.G. și A.A.,

susținând că sumele menținute ca obligații de plată în

sarcina lor nu sunt datorate întrucât directorul și contabilul șef

aveau abonamente lunare cu convorbiri incluse în valoare de 40 USD, consumul

carburanților s-a efectuat exclusiv în interes de serviciu, iar

întârzierile la plata unor contribuții către bugetul

asigurărilor sociale de stat nu le sunt imputabile deoarece sumele cu

această destinație le-au  fost virate peste termen de către

ministerul de resort.

Curtea

de Conturi – Secția jurisdicțională, prin decizia nr.320 din 18

iunie 2002, a admis recursurile jurisdicționale declarate de A.G. și B.M.

A

modificat sentința, în sensul că a înlăturat obligarea

recurenților de la plata sumei de 13.297.848 lei și de 4.314.084 lei

și, în consecință, a înlăturat și obligarea lui A.A.

de la plata sumei de  4.415.382 lei și 569.378 lei, precum și a

dobânzii aferente ( contravaloarea convorbirilor telefonice).

A

menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a respins

recursul jurisdicțional declarat de A.A., pe care l-a obligat la 100.000

lei cheltuieli de judecată către stat.

Decizia

a fost atacată atât de B.M., cât și de A.G., care au formulat

împotriva ei recursuri.

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că

pârâtului A.G. i s-a comunicat decizia  recurată la data de 19 iulie

2002   ( fila 30 dosar nr.258/2002) și că acesta a declarat recurs la

data de 7 august 2002 ( fila 7 dosar recurs), înregistrându-l însă în mod

eronat la Curtea Supremă de Justiție, care l-a transmis spre

înregistrare Curții de Conturi a României.

Practic,

recursul a fost depus la instanța competență la data de 16

august  2002 ( fila 5 dosar recurs).

Cum,

potrivit dispozițiilor art.301 din Codul de procedură civilă

termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării

hotărârii ce se atacă, rezultă că recursul lui A.G. a fost

declarat cu depășirea acestui termen.

Având

în vedere natura imperativă a termenului fix prevăzut de legea

procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea

acestuia atrage sancțiunea decăderii, în conformitate cu

dispozițiile art.103 alin.1 teza 1 din Codul de procedură

civilă.

Cum,

însă, recursul lui A.G. a fost înregistrat inițial la Curtea

Supremă de Justiție și, conform prevederilor art.302 din Codul

de procedură civilă, nefiind depus la instanța a cărei

hotărâre se atacă este lovit de nulitate  - sancțiune care

primează decăderii -, Curtea urmează să-l constate nul.

În

recursul său, recurenta B.M. a susținut că hotărârea este

nelegală, deoarece i s-a mențiunut obligația de plată a

sumelor reprezentând contravaloarea combustibilului consumat peste normativul

legal și a majorărilor de întârziere aferente fără

să-i fie imputabil acest lucru din două motive: folosirea

autoturismului s-a realizat exclusiv în folosul unității și

eventuala culpă în acest caz a aparține directorului A.G. care a

folosit acest mijloc de transport și a dispus utilizarea lui. Recurenta

nu  a făcut decât să-și dea un aviz pur formal, după

efectuarea cheltuielilor.

Analizând

criticile formulate în raport cu actele și lucrările  dosarului,

Curtea constată că recursul este nefondat.

Astfel,

cunoașterea și respectarea dispozițiilor Ordonanței de

Urgență a Guvernului nr.63/1994 ( aprobată prin Legea

nr.13/1995) în ceea ce privește consumul lunar de carburanți pentru

autoturismul din dotare reprezintă o obligație și pentru

contabilul șef, conform prevederilor Legii nr.72/ 1996 privind funcțiile

publice și Legii contabilității nr.82/1991.

Contabilul

șef, trebuie să urmărească și să  nu permită

depășirea acestui normativ  și cheltuirea alocației

bugetare peste limitele legal permise.

De

altfel, recurenta a recunoscut că a cunoscut și avizat efectuarea

cheltuielilor cu această destinație.

Prin

urmare, întrucât Curtea de Conturi a reținut exact situația de fapt

dedusă judecății și a aplicat și interpretat corect

dispozițiile legale incidente, a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică, recursul declarat de B.M. urmând a fi respins

ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată

nul recursul declarat de A.G. împotriva deciziei nr.320 din 18 iunie 2002 a

Curții de Conturi- Secția jurisdicțională.

Respinge

ca nefondat recursul declarat de B.M. împotriva aceleiași sentințe.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 4 martie 2003.