ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 277/2004

Asupra recursului

de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data

de 3 iulie 2001, reclamanții B.I., D.A., M.D. și N.D. au chemat în judecată pe

pârâții S.C. “V.” S.A., F.P.S., S.I.F. pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună anularea contractului de cesiune nr.1/8515 din 20

decembrie 1999, numai în ceea ce privește cesiunea acțiunilor deținute de

F.P.S. la S.C. “V.” S.A. și menținerea dispozițiilor privind desființarea

actului de cesiune nr.1/3119 din 23 aprilie 1999.

Tribunalul

Dâmbovița, prin sentința civilă nr.742 din 7 septembrie 2000, a respins

excepțiile privind necompetența teritorială, a insuficientei timbrări a

cererii, a lipsei calității procesuale active a reclamantelor și interesului

acestora, a lipsei semnării cererii de chemare în judecată, a lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei S.C. “V.” S.A., a admis acțiunea reclamantei și, în

consecință, a anulat în parte contractul de cesiune nr.1/8515/20 decembrie 1999

înregistrat la S.I.F. cu nr.11069/12 iunie 2000 numai cu privire la cesiunea

acțiunilor deținute de F.P.S. la S.C. „V.” S.A., menținându-l cu privire la

desființarea actului de cesiune nr.1/3119/23 aprilie 1999.

Curtea

de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr.961 din 24 septembrie 2001 a respins

apelul pârâtei S.I.F., ca nefondat și a luat act de renunțarea la judecata

apelului de către pârâtul Ministerul Turismului.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta S.I.F. a declarat recurs,

solicitând în esență admiterea excepțiilor sale invocate la fond și în apel,

respinse greșit de instanțe, iar pe fond modificarea hotărârilor atacate în

sensul respingerii acțiunii reclamantelor.

Recursul

pârâtei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din

examinarea actelor și probelor administrate în cauză, în raport de susținerile

reiterate în recurs, se constată că nu sunt întrunite nici una dintre

situațiile prevăzute de art.304 cod procedură civilă, pentru a se putea dispune

casarea hotărârii atacate, așa cum greșit solicită pârâta recurentă.

În ceea

ce privește excepțiile invocate de pârâtă și reiterate de aceasta și prin

recursul de față, se constată că instanțele le-au examinat corespunzător și

le-au soluționat corect în raport de prevederile cuprinse în codul de procedură

civilă.

Astfel,

având în vedere dispozițiile art.10 alin.1 C. proc. civ. și art.897 C. com.,

privind competența alternativă de soluționare a cauzelor comerciale, se

constată că Tribunalul Dâmbovița, sesizat de reclamanți, era competent să

soluționeze pricina de față.

În ceea

ce privește calitatea procesuală activă a reclamanților și interesul acestora,

corect instanțele au reținut că acestea în calitate de acționari la S.C. “V.”

S.A. și fiind deținătorii unor contracte de locație a unor active ale

respectivei societăți, aveau calitate procesuală și interes în legătură cu

situația acțiunilor și transferul lor gratuit de la F.P.S. la S.I.F.

Cum,

operațiunea de cesionare a cărei anulare s-a cerut prin  acțiune viza un pachet

de acțiuni al S.C. „V.” S.A., instanțele de fond și apel au apreciat corect că

aceasta are calitate procesuală pasivă pentru a se clarifica structura

acționariatului și modul de distribuire al acțiunilor sale.

În ceea

ce privește fondul cauzei, trebuie reținut că, prin actul de cesiune 1/8519 din

20 decembrie 1999 F.P.S. ceda către S.I.F. un pachet de acțiuni în valoare de

2.286.825.000 lei, fără a se primi nimic în schimb, măsură constatată ca

ilegală de către o comisie a F.P.S.

De altfel, chiar Ministerul Turismului care

s-a subrogat ulterior în drepturile F.P.S. în baza O.G. nr.7/2001 a recunoscut

că prin cesiunea respectivă s-au încălcat dispozițiile O.G. nr.32/1998

considerată a fi constituțională de către Curtea Constituțională și a retras

apelul său achiesând în acest fel la măsura instanțelor de anulare în parte a

actului de cesiune în discuție.

Având în vedere cele de

mai sus, recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâta S.I.F. împotriva deciziei nr.961 din 24 septembrie 2001 a Curții de Apel

Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi  27 ianuarie 2004.