ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 277/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 3 iulie 2001, reclamanții B.I., D.A., M.D. și N.D. au chemat în judecată pe pârâții S.C. “V.” S.A., F.P.S., S.I.F. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de cesiune nr.1/8515 din 20 decembrie 1999, numai în ceea ce privește cesiunea acțiunilor deținute de F.P.S. la S.C. “V.” S.A. și menținerea dispozițiilor privind desființarea actului de cesiune nr.1/3119 din 23 aprilie 1999. Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.742 din 7 septembrie 2000, a respins excepțiile privind necompetența teritorială, a insuficientei timbrări a cererii, a lipsei calității procesuale active a reclamantelor și interesului acestora, a lipsei semnării cererii de chemare în judecată, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C.

“V.” S.A., a admis acțiunea reclamantei și, în consecință, a anulat în parte contractul de cesiune nr.1/8515/20 decembrie 1999 înregistrat la S.I.F. cu nr.11069/12 iunie 2000 numai cu privire la cesiunea acțiunilor deținute de F.P.S. la S.C. „V.” S.A., menținându-l cu privire la desființarea actului de cesiune nr.1/3119/23 aprilie 1999. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr.961 din 24 septembrie 2001 a respins apelul pârâtei S.I.F., ca nefondat și a luat act de renunțarea la judecata apelului de către pârâtul Ministerul Turismului. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta S.I.F. a declarat recurs, solicitând în esență admiterea excepțiilor sale invocate la fond și în apel, respinse greșit de instanțe, iar pe fond modificarea hotărârilor atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantelor.

Recursul pârâtei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea actelor și probelor administrate în cauză, în raport de susținerile reiterate în recurs, se constată că nu sunt întrunite nici una dintre situațiile prevăzute de art.304 cod procedură civilă, pentru a se putea dispune casarea hotărârii atacate, așa cum greșit solicită pârâta recurentă. În ceea ce privește excepțiile invocate de pârâtă și reiterate de aceasta și prin recursul de față, se constată că instanțele le-au examinat corespunzător și le-au soluționat corect în raport de prevederile cuprinse în codul de procedură civilă. Astfel, având în vedere dispozițiile art.10 alin.1 C. proc. civ. și art.897 C. com., privind competența alternativă de soluționare a cauzelor comerciale, se constată că Tribunalul Dâmbovița, sesizat de reclamanți, era competent să soluționeze pricina de față.

În ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamanților și interesul acestora, corect instanțele au reținut că acestea în calitate de acționari la S.C. “V.” S.A. și fiind deținătorii unor contracte de locație a unor active ale respectivei societăți, aveau calitate procesuală și interes în legătură cu situația acțiunilor și transferul lor gratuit de la F.P.S. la S.I.F. Cum, operațiunea de cesionare a cărei anulare s-a cerut prin acțiune viza un pachet de acțiuni al S.C. „V.” S.A., instanțele de fond și apel au apreciat corect că aceasta are calitate procesuală pasivă pentru a se clarifica structura acționariatului și modul de distribuire al acțiunilor sale. În ceea ce privește fondul cauzei, trebuie reținut că, prin actul de cesiune 1/8519 din 20 decembrie 1999 F.P.S.

ceda către S.I.F. un pachet de acțiuni în valoare de 2.286.825.000 lei, fără a se primi nimic în schimb, măsură constatată ca ilegală de către o comisie a F.P.S. De altfel, chiar Ministerul Turismului care s-a subrogat ulterior în drepturile F.P.S. în baza O.G. nr.7/2001 a recunoscut că prin cesiunea respectivă s-au încălcat dispozițiile O.G. nr.32/1998 considerată a fi constituțională de către Curtea Constituțională și a retras apelul său achiesând în acest fel la măsura instanțelor de anulare în parte a actului de cesiune în discuție. Având în vedere cele de mai sus, recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta S.I.F. împotriva deciziei nr.961 din 24 septembrie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2004.