ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3429/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 79, pronunțată la data de 24 octombrie 2001 în dosarul nr. 30/2001, Completul de 5 consilieri al Curții de Conturi a respins recursul în anulare jurisdicțional declarat de Procurorul General Financiar împotriva sentinței nr. 26, pronunțată la 28 februarie 2001, de Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi a municipiului București. Pentru a pronunța această soluție, Completul de 5 consilieri a reținut, în esență, următoarele: Prin sentința nr. 26 pronunțată la data de 28 februarie 2001, Colegiul jurisdicțional a respins sesizarea privind pe pârâții P.F., M.M. și N.A.. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în anulare jurisdicțional, Procurorul General Financiar, susținând că veniturile extrabugetare din încasarea de taxe și tarife trebuiau evidențiate distinct de Fondul Special pentru Sănătate Publică și nu puteau beneficia de raportarea prevăzută de O.G.

nr. 51/2000, procedeul folosit de conducerea Direcției pentru Sănătate Publică a municipiului București fiind contrar prevederilor art. 26 și 27 din Legea nr. 100/1998. A mai susținut Procurorul General, în ceea ce privește pct. 2 al sesizării referitoare la angajarea celor 5 persoane în calitate de colaboratori, că aceștia aveau calitatea de salariați și în alte unități, nefăcându-se dovada realizării serviciilor pentru care s-au încheiat convențiile de colaborare. Respingând recursul în anulare jurisdicțional, Curtea de Conturi a motivat: Referitor la primul capăt al actului de sesizare, în mod corect Colegiul jurisdicțional l-a respins, unitatea neavând obligația virării la bugetul de stat a veniturilor respective la sfârșitul exercițiului financiar bugetar al anului 1999, fiind incidente prevederile O.G.

nr. 22/1992. Referitor la cel de-al doilea capăt al actului de sesizare, a reținut că încheierea convențiilor respective, pentru colaborare, a fost impusă de modificarea structurii organizatorice a unității, care a fost nevoită să-și completeze schema organizatorică cu personal de specialitate. Împotriva acestei decizii a formulat recurs Procurorul General Financiar care a susținut că: - în privința primului punct al sesizării, în mod greșit s-a reținut aplicabilitatea prevederilor O.G. nr. 22/1992; - în privința celui de-al doilea punct al sesizării, s-a reținut în mod greșit că angajarea celor 5 persoane în calitate de colaboratori, s-ar fi realizat în condițiile legii. Recursul este întemeiat.

Referitor la primul motiv de recurs, rezultă că, într-adevăr, urmare a controlului efectuat de Secția de Control Ulterior II la Direcția de Sănătate Publică a municipiului București, la sfârșitul anului 1999, în evidența contabilă exista un sold din venituri extrabugetare în sumă de 661.949.000 lei, pe care avea obligația să-l vireze la bugetul statului, potrivit prevederilor art. 73 alin. (2) din Legea nr. 72/1996, privind finanțele publice. Pentru nevirarea la bugetul statului a sumei respective în termenul legal, au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 158.669.149 lei, răspunderea revenind pârâților P.F., director adjunct financiar-contabilitate și M.M., șef serviciu financiar-contabilitate.

În cursul controlului, unitatea controlată a virat la bugetul statului suma de 820.618.149 lei, reprezentând suma nevirată și majorările de întârziere calculate. Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 73 alin. (2) din Legea nr. 72/1996, privind finanțele publice, excedentele rezultate din execuția bugetelor instituțiilor publice finanțate în condițiile art. 70 alin. (1) lit. b) și d), se regularizează la sfârșitul anului cu bugetul de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale, după caz, în limita sumelor primite de la acestea, dacă legea nu prevede altfel. Art. 70 alin. (1) lit. b) și d) din Legea nr. 72/1996 se referă la instituțiile publice, a căror finanțare se asigură din veniturile extrabugetare și alocațiile acordate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, în funcție de subordonare și, respectiv, din fondurile speciale, pentru anumite cheltuieli stabilite de lege a se finanța din aceste fonduri.

Este necontestat că suma de 661.949.000 lei, neutilizată la sfârșitul exercițiului financiar-bugetar al anului 1999, reprezenta venituri extrabugetare provenite din tarife pentru eliberarea de avize și autorizații de funcționare pentru persoane juridice. Problema juridică dedusă judecății instanțelor jurisdicționale era aceea de a se stabili dacă suma respectivă făcea sau nu parte din Fondul Special pentru Sănătate, în raport cu care exista posibilitatea ca, la sfârșitul exercițiului financiar bugetar, acea sumă să fie reportată la acest fond special ori trebuia virată la bugetul de stat. Componența Fondului Special de Sănătate este precizată de art. 1 lit. b) din O.G. nr. 22/1992, privind finanțarea ocrotirii sănătății, în vigoare la data respectivă, între veniturile enumerate de Anexa 1 neregăsindu-se și cele de natura celor în cauză.

Abia prin O.G. nr. 51/2000, pct. 11, al Anexei nr. 1 a O.G. nr. 22/1992 a fost modificat și completat, în sensul că au fost incluse și veniturile din eliberarea de autorizații, avize și alte acte oficiale, conform legii, pentru persoanele fizice și juridice. Cum aceste prevederi legale nu pot retroactiva, rezultă că la sfârșitul exercițiului financiar-bugetar al anului 1999, unitatea controlată avea obligația legală de a vira la bugetul de stat, soldul excedentar. Astfel fiind, acest prim motiv de recurs este întemeiat, urmând ca decizia atacată, precum și sentința Colegiului jurisdicțional, să fie casate și rejudecând, să se constate că primul punct al actului de sesizare este întemeiat. De fapt, suma de 661.949.000 lei, cât și suma de 158.669.149 lei au fost virate la bugetul de stat în cursul controlului.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, vizând pct. 2 din actul de sesizare, privind plata sumei de 16.400 lei în baza convențiilor civile, rezultă că este întemeiat. Este necontestat că în trimestrul I/1999, unitatea a încheiat convenții civile cu E.E. și B.C., care erau și salariate ale Ministerului Sănătății, precum și cu R.G., C.C. și S.F., care erau și angajați ai C.N.A.S. De asemenea, din actul de control a rezultat că încheierea convențiilor respective nu au avut ca suport, referate de necesitate aprobate de ordonatorul de credite, iar convențiile nu stabilesc sarcinile/serviciile ce urmau să fie prestate de persoanele a căror colaborare a fost atrasă. Ca urmare a plății nelegale a sumei totale de 16.400.000 lei, organele de control au calculat dobânzi în sumă de 11.521.736 lei, foloase nerealizate, reținând răspunderea directorului general N.A.

și P.F., director adjunct financiar-contabilitate. Concluziile instanțelor jurisdicționale, potrivit cărora încheierea convențiilor respective ar fi fost impusă de modificările aduse structurii organizatorice a unității și de necesitatea colaborării unor specialiști, nu sunt în măsură să înlăture nelegalitățile constatate de organele de control. Astfel fiind, constatând că și acest motiv de recurs este întemeiat și rejudecând cauza, va fi admis și pct. 2 al sesizării, pentru sumele de 16.400.000 lei, plăți nelegale și 11.521.136 lei, foloase nerealizate, cu menținerea răspunderii persoanelor arătate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, împotriva deciziei nr. 79 din 24 octombrie 2001 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională. Casează decizia, precum și sentința nr. 26 din 28.02.2001 a Colegiului jurisdicțional București. Admite actul de sesizare, încheierea nr. 2 din 5 iulie 2002 a Secției de Control Ulterior. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2003.