ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3554/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

12 decembrie 2001, reclamanții O.A., M.V., M.B., C.I., T.V., D.D., C.S. și S.I.

au chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând

anularea hotărârii nr. 25 din 12 noiembrie 2001 a Comisiei de Jurisdicție a

Imputațiilor, prin care li s-a respins plângerea împotriva hotărârii nr. 369

din 9 august 2001 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul

Direcției Audit Intern București.

În motivarea cererii, reclamanții au

învederat că prin hotărârile contestate au fost obligați la plata unor sume

reprezentând plata abonamentelor lunare la serviciul de telefonie mobilă

Dialog, pentru cele 8 aparate telefonice mobile instalate în vederea bunei

desfășurări a activității UM 0979 Codlea.

Reclamanții au mai arătat că

achiziția telefoanelor mobile s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în

vigoare, astfel încât imputarea contravalorii abonamentelor este nejustificată.

Prin sentința nr. 32 din 25 martie

2002, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis acțiunea și a dispus anularea actelor administrative contestate, precum

și a angajamentelor de plată luate reclamanților.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că prin procesul-verbal al Direcției de Audit Intern nr.

S/6146999 din 4 iulie 2001, s-a stabilit că achiziționarea în perioada 1

ianuarie 2000 – 30 iunie 2001, a aparatelor de telefonie mobilă s-a făcut fără

aprobări legale, iar serviciile aferente au creat un prejudiciu total de

226.998.750 lei, pentru recuperarea căruia reclamanții și-au luat angajamente

de plată.

Prin hotărârea nr. 369 din 9 august

2001 s-au anulat parțial angajamentele de plată pentru reclamanții O.A. și

C.S., îndreptățiți la câte un telefon mobil cu un plafon maximal de 150 minute lunar.

Această decizie a fost menținută

prin hotărârea nr. 25 din 12 noiembrie 2001, prin care s-a constatat că prin

încadrarea posturilor telefonice mobile în drepturile financiare alocate

posturilor de telefonie fixă, s-au efectuat cheltuieli neeconomicoase, ce

justifică imputarea sumelor.

Instanța a mai reținut că pentru 4

dintre cele 8 telefoane mobile cumpărate după abrogarea tacită a O.M.I nr. s

985/1999, achiziționarea a fost legală, iar pentru restul aparatelor, acestea

au fost incluse în mod justificat în categoria posturilor telefonice fixe, în

scopul desfășurării activității operative a unității, specializată ca bază de

aprovizionare și depozitare.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a învederat că

reclamanții au ignorat prevederile legale potrivit cărora achiziționarea

telefoanelor mobile GSM și prestațiile telefonice aferente se realizează

centralizat prin Direcția Comunicații și Informatică, în limita fondurilor

aprobate de ordonatorul principal de credite.

Reclamanții nu au respectat

dispozițiile exprese care nu permit opțiunea comandanților de unități de a

selecta tipul de telefonie ce urma a fi utilizat, achiziționând și folosind 8

telefoane mobile și creând, în acest mod, prejudiciul în valoare de 226.998.750

lei.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Instanța de fond a reținut, în mod

întemeiat, faptul că, potrivit O.M.I. nr. s 597/1996 privind achizițiile

publice în Ministerul Administrației și Internelor și O.M.I. nr. 0472/1995

pentru aprobarea normativului privind atribuirea posturilor telefonice de oraș,

UM 0979 Codlea avea dreptul la instalarea a 17 posturi telefonice necesare

desfășurării în bune condiții a activității.

Au fost analizate ofertele de preț a trei servicii

de telefonie, Romtelecom, Dialog și Connex optându-se pentru cea mai

avantajoasă.

Achiziționarea celor 8 posturi

telefonice s-a făcut cu respectarea normelor legale în materie, fiind cumpărat

inițial un echipament tetular fix cu două terminale, iar ulterior, alte 7

telefoane mobile, toate posturile telefonice achiziționate fiind declarate fixe

și dispunându-se interzicerea scoaterii lor din unitate.

Critica privind încălcarea

reglementărilor în domeniul achizițiilor posturilor telefonice apare ca

nefondată, comandantul unității militare din Codlea, reclamantul O.A., având

competența de a decide asupra achiziționării telefoanelor, în virtutea

calității sale de ordonator de credite, cu respectarea normelor în materie.

Cu privire la incidența O.M.I. nr. s

985 din 17 august 1999, instanța a interpretat corect prevederile acestui

ordin, reținând că a fost în vigoare timp de 1 an, în intervalul 17 august 1999

– 17 august 2000 și că echipamentul telefonic tetular achiziționat,

îndeplinește condițiile unui post telefonic fix, iar comandantul și locțiitorul

unității aveau dreptul la câte un telefon mobil.

Cât privește achiziția telefoanelor

mobile după data de 17 august 2000, când au redevenit incidente dispozițiile

cuprinse în O.M.I. nr. 597/1996 și nr. 0472/1995, acestea au fost respectate,

posturile telefonice achiziționate fiind declarate fixe și interzicându-se

scoaterea lor din unitate.

De altfel, nu s-a dovedit că

respectivele telefoane nu au fost folosite în interesul exclusiv al unității

militare și nu s-a contestat că, existând aprobarea instalării a 17 posturi

telefonice de oraș, achiziționarea de telefoane mobile nu s-a dovedit o

operațiune economică mai avantajoasă.

În raport de cele expuse mai sus,

reținând că sentința atacată este legală și temeinică, Curtea va respinge

recursul declarat în cauză, ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 32/F din

25 martie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 octombrie 2003.