ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3554/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 12 decembrie 2001, reclamanții O.A., M.V., M.B., C.I., T.V., D.D., C.S. și S.I. au chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând anularea hotărârii nr. 25 din 12 noiembrie 2001 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, prin care li s-a respins plângerea împotriva hotărârii nr. 369 din 9 august 2001 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Direcției Audit Intern București. În motivarea cererii, reclamanții au învederat că prin hotărârile contestate au fost obligați la plata unor sume reprezentând plata abonamentelor lunare la serviciul de telefonie mobilă Dialog, pentru cele 8 aparate telefonice mobile instalate în vederea bunei desfășurări a activității UM 0979 Codlea.

Reclamanții au mai arătat că achiziția telefoanelor mobile s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în vigoare, astfel încât imputarea contravalorii abonamentelor este nejustificată. Prin sentința nr. 32 din 25 martie 2002, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și a dispus anularea actelor administrative contestate, precum și a angajamentelor de plată luate reclamanților. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin procesul-verbal al Direcției de Audit Intern nr. S/6146999 din 4 iulie 2001, s-a stabilit că achiziționarea în perioada 1 ianuarie 2000 – 30 iunie 2001, a aparatelor de telefonie mobilă s-a făcut fără aprobări legale, iar serviciile aferente au creat un prejudiciu total de 226.998.750 lei, pentru recuperarea căruia reclamanții și-au luat angajamente de plată.

Prin hotărârea nr. 369 din 9 august 2001 s-au anulat parțial angajamentele de plată pentru reclamanții O.A. și C.S., îndreptățiți la câte un telefon mobil cu un plafon maximal de 150 minute lunar. Această decizie a fost menținută prin hotărârea nr. 25 din 12 noiembrie 2001, prin care s-a constatat că prin încadrarea posturilor telefonice mobile în drepturile financiare alocate posturilor de telefonie fixă, s-au efectuat cheltuieli neeconomicoase, ce justifică imputarea sumelor. Instanța a mai reținut că pentru 4 dintre cele 8 telefoane mobile cumpărate după abrogarea tacită a O.M.I nr. s 985/1999, achiziționarea a fost legală, iar pentru restul aparatelor, acestea au fost incluse în mod justificat în categoria posturilor telefonice fixe, în scopul desfășurării activității operative a unității, specializată ca bază de aprovizionare și depozitare.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâtul a învederat că reclamanții au ignorat prevederile legale potrivit cărora achiziționarea telefoanelor mobile GSM și prestațiile telefonice aferente se realizează centralizat prin Direcția Comunicații și Informatică, în limita fondurilor aprobate de ordonatorul principal de credite. Reclamanții nu au respectat dispozițiile exprese care nu permit opțiunea comandanților de unități de a selecta tipul de telefonie ce urma a fi utilizat, achiziționând și folosind 8 telefoane mobile și creând, în acest mod, prejudiciul în valoare de 226.998.750 lei. Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Instanța de fond a reținut, în mod întemeiat, faptul că, potrivit O.M.I. nr. s 597/1996 privind achizițiile publice în Ministerul Administrației și Internelor și O.M.I. nr. 0472/1995 pentru aprobarea normativului privind atribuirea posturilor telefonice de oraș, UM 0979 Codlea avea dreptul la instalarea a 17 posturi telefonice necesare desfășurării în bune condiții a activității. Au fost analizate ofertele de preț a trei servicii de telefonie, Romtelecom, Dialog și Connex optându-se pentru cea mai avantajoasă. Achiziționarea celor 8 posturi telefonice s-a făcut cu respectarea normelor legale în materie, fiind cumpărat inițial un echipament tetular fix cu două terminale, iar ulterior, alte 7 telefoane mobile, toate posturile telefonice achiziționate fiind declarate fixe și dispunându-se interzicerea scoaterii lor din unitate.

Critica privind încălcarea reglementărilor în domeniul achizițiilor posturilor telefonice apare ca nefondată, comandantul unității militare din Codlea, reclamantul O.A., având competența de a decide asupra achiziționării telefoanelor, în virtutea calității sale de ordonator de credite, cu respectarea normelor în materie. Cu privire la incidența O.M.I. nr. s 985 din 17 august 1999, instanța a interpretat corect prevederile acestui ordin, reținând că a fost în vigoare timp de 1 an, în intervalul 17 august 1999 – 17 august 2000 și că echipamentul telefonic tetular achiziționat, îndeplinește condițiile unui post telefonic fix, iar comandantul și locțiitorul unității aveau dreptul la câte un telefon mobil.

Cât privește achiziția telefoanelor mobile după data de 17 august 2000, când au redevenit incidente dispozițiile cuprinse în O.M.I. nr. 597/1996 și nr. 0472/1995, acestea au fost respectate, posturile telefonice achiziționate fiind declarate fixe și interzicându-se scoaterea lor din unitate. De altfel, nu s-a dovedit că respectivele telefoane nu au fost folosite în interesul exclusiv al unității militare și nu s-a contestat că, existând aprobarea instalării a 17 posturi telefonice de oraș, achiziționarea de telefoane mobile nu s-a dovedit o operațiune economică mai avantajoasă. În raport de cele expuse mai sus, reținând că sentința atacată este legală și temeinică, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 32/F din 25 martie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2003.