ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1707/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 41 din 27

noiembrie 2002, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Brăila, s-a admis în

parte, sesizarea nr. 50 din 12 iunie 2003, a Direcției de Control Financiar

Ulterior Brăila, s-a dispus obligarea Spitalului de Obstetrică și Ginecologie

Brăila, să vireze la bugetul statului, suma de 16.714.237 lei, reprezentând

contribuții angajator la asigurările sociale de sănătate; 1.251.344 lei

majorări de întârziere și suma de 225.825 lei, penalități aferente. A fost

obligată pârâta D.M., la plata către spital, a sumei de 1.477.169 lei, cu titlu

de despăgubiri civile, reprezentând majorările de întârziere și penalitățile,

au fost respinse capetele de cerere privind obligarea în solidar a pârâților

D.R. și S.M., la plata sumei de 56.343.735 lei și respectiv, 62.557.642 lei.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs jurisdicțional, Procurorul financiar.

Prin decizia nr. 134 din 4 martie

2003 a fost admis recursul declarat și s-a modificat sentința, cu privire la

pct. 1 din sesizare, fiind obligați în solidar pârâții D.R. și S.M., la plata

către Spitalul de Obstetrică și Ginecologie Brăila, a sumei de 49.953.760 lei

și a dobânzii aferente de 19,2%, calculată de la data efectuării plăților și

până la recuperarea integrală a prejudiciului.

Împotriva acestei ultime hotărâri au

declarat recurs, pârâții D.R. și S.M., susținând în esență că, depășirea

plafonului convorbirilor telefonice s-a datorat stării de necesitate,

determinate de convorbirile zilnice cu stația de salvare, legăturile cu fiecare

copil după externare, cu dispensarele și cu medicul de familie, solicitările

către centrul de sânge pentru rezolvarea cazurilor chirurgicale, etc.

Mai susțin recurenții, că instanța

de fond nu a ținut seama de concluziile raportului de expertiză care au

stabilit nevinovăția lor.

Recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Raportul de expertiză contabilă efectuat de expertul

S.I. a stabilit că în perioada septembrie -decembrie 2001, Spitalul de

Obstetrică și Ginecologie Brăila a efectuat cheltuieli cu telefonul, în sumă de

93.448.200 lei, față de 43.494.440 lei, cheltuieli admise de dispozițiile O.G.

nr. 80/2001. Expertul a concluzionat că introducerea Internetului a fost impusă

de obligativitatea licitațiilor electronice și de comunicare a datelor către

instituțiile superioare și că depășirea cheltuielilor pentru telefoane, nu are

caracter ilicit, având în vedere faptul că spitalul respectiv este unitate de

urgență unică în județ care asigură actele medicale privind femeile gravide și

nou născuții. Concluziile acestui raport de expertiză nu pot fi reținute,

întrucât conform legii, prin O.G. nr. 80/2001, au fost stabilite normative de

cheltuieli pentru autoritățile și instituțiile publice.

Dispozițiile art. 7 din acest act

normativ, prevăd reducerea cu 30%, a cheltuielilor lunare pentru telefoane,

pentru toate autoritățile și instituțiile publice, comparativ cu media lunară a

acestor cheltuieli efective realizate în perioada ianuarie - august 2001.

Art. 10 menționează că nerespectarea

prevederilor art. 4, 5, 7, 8 și 9 constituie contravenție.

Prevederile O.G. nr. 80/2001 sunt

imperative și obligatorii, neputând fi interpretate în raport cu specificul

activității unor unități.

Potrivit acestor dispoziții legale,

S.M. și D.R., în calitate de director general, respectiv director

financiar-contabil, aveau obligația reducerii convorbirilor telefonice, cu 30%.

Decizia contestată fiind legală și

temeinică, recursul declarat de pârâți se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

D.R. și S.M. împotriva deciziei nr. 134 din 4 martie 2002, a Curții de Conturi,

secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 martie 2005.