ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 27 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 19.11.2024, sub nr. x/2024 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestația la executare formulată de partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Brăila.

Cauza a fost repartizată completului de judecată care a pronunțat hotărârea a cărei lămurire se solicită, respectiv decizia nr. 234/A din data de 19 septembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

Contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 22, art. 443 alin. (1)-(3), art. 445 din C. proc. civ. și Legea nr. 500/2002.

În motivele de contestație formulate în scris, partea civilă a solicitat lămurirea dispozitivului cu privire la latura civilă a cauzei, susținând că, prin cererea de constituire parte civilă nr. 21083/03.09.2019 formulată în dosarul nr. x/2015, transmisă către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție- DI.I.C.O.T. Structura Centrală, CAS Brăila, în calitate de parte civilă, a solicitat recuperarea întregului prejudiciu stabilit de către DI.I.C.O.T. în sarcina inculpatei A., cât și plata dobânzilor și penalităților de întârziere până la data plății efective a prejudiciului în conformitate cu prevederile art. 73

1

din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.

A mai arătat că prin sentința penală nr. 83/F/29.06.2023, Curtea de Apel Galați a admis în parte acțiunea civilă și a obligat pe inculpata A. la plata sumei de 2.065.665,54 RON către partea civilă CAS Brăila, la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere până la data plății efective, reprezentând prejudiciul cauzat prin avizarea decontării de prescripții fictive pentru medicamentul Vfend.

Prin decizia nr. 234/A/19.09.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019, a fost desființată în parte sentința penală nr. 83/F/29.06.2023 apelată, sub aspectul laturii civile și al cheltuielilor judiciare, și, în rejudecare s-au dispus următoarele: "obligă pe inculpata A. la plata sumei de 3.822.205,09 RON la care se adaugă dobânda legală calculată până la data plății efective, către partea civilă CAS Brăila".

Or, CAS Brăila, în calitate de parte civilă în dosarul nr. x/2019, a formulat cerere de constituire parte civilă prin care a solicitat obligarea inculpatei la achitarea întregului prejudiciu potrivit dispozițiilor art. 1357 și art. 1381 din C. civ. coroborate cu dipoz. art. 73

1

din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare. În acest sens, în temeiul art. 73

1

, CAS Brăila a solicitat obligarea inculpatei la plata dobânzilor și penalităților de întârziere "calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata și până s-au recuperat sumele".

Prin urmare, partea civilă a apreciat că se impune lămurirea cu privire la înțelesul, întinderea și modalitatea de aplicare a deciziei nr. 234/A/2024, în sensul stabilirii în mod corect a cadrului legal (art. 73

1

din Legea 500/2002 sau, după caz, O.G. nr. 13/2011) în baza căruia se calculează dobânzi și penalități de întârziere/dobânda legală, având în vedere că s-a început procedura executării silite a condamnatei.

Analizând contestația la executare formulată de partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Brăila, în baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale cu relevanță în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare", nelămurirea sau împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, iar pe această cale se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, astfel încât nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Ca urmare, nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută - caz de contestație la executare prevăzut de teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., invocat în cauză trebuie să vizeze limitele în care se execută hotărârea contestată, iar nu însăși valabilitatea acesteia în privința soluției pe care o conține, care a intrat în puterea lucrului judecat.

Or, analizând cererea de contestație la executare de față, Înalta Curte constată că motivele invocate de partea civilă nu constituie o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, astfel cum prevăd dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

În acest sens, Înalta Curte reține că prin cererea formulată, partea civilă a criticat în fapt împrejurarea că în apel a fost modificată soluția instanței de fond sub aspectul laturii civile a cauzei, apreciind că a fost înlăturată în mod nelegal dispoziția de obligare a condamnatei A. la plata penalităților de întârziere.

Prin urmare, se constată că, prin demersul inițiat, partea civilă nu urmărește soluționarea unui incident ivit în cursul executării hotărârii definitive, ci își exprimă nemulțumirea față de modul în care instanța de apel a soluționat latura civilă a cauzei, prin înlăturarea obligației de plată a penalităților de întârziere reținute în sarcina condamnatei de către instanța de fond, critici ce nu se circumscriu cazului de contestație la executare invocat și nu pot fi lămurite pe calea contestației la executare.

De altfel, în cuprinsul deciziei a cărei lămurire se solicită, s-au reținut în mod expres următoarele: "Înalta Curte constată că prima instanță a obligat pe inculpată la plata penalităților de întârziere, deși partea civilă Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Brăila a arătat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 3.975.011,77 RON, la care să fie calculate dobânzi până la data plății efective, ulterior a majorat pretențiile civile cu suma de 3.917,72 RON și dobânda calculată până la data plății efective, iar în fața primei instanțe a arătat că își menține constituirea de parte civilă în sumă de 3.978.929,49 RON, la care se adaugă dobânzi până la data plății efective . Ca atare, prima instanță a obligat inculpata la plata penalităților de întârziere în lipsa unei astfel de cereri, or, acțiunea civilă în procesul penal este guvernată de principiul disponibilității, această obligație excedând limitelor în care instanța a fost învestită, fără a se impune o analiză asupra caracterului fondat al penalităților solicitate."

În subsidiar, instanța de apel a reținut, de asemenea, că în cauză nu este incidentă răspunderea contractuală a condamnatei A., după cum urmează: "Procedând la reevaluarea condițiilor răspunderii civile delictuale, se impune a reaminti că acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect, potrivit art. 19 alin. (1) din C. proc. pen., tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale, iar repararea prejudiciului se face potrivit legii civile - art. 19 alin. (5) din C. proc. pen.

Raportându-ne la dispozițiile legii civile, art. 1349 și urm. C. civ., acțiunea civilă exercitată în procesul penal este fondată și impune obligarea la plata de despăgubiri atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: fapta penală există și a cauzat un prejudiciu material sau moral, între fapta săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe legătură de cauzalitate, prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă.

Ca atare, având în vedere caracterul accesoriu al acțiunii civile, pretențiile părții civile trebuie circumstanțiate acțiunii penale, acțiunea civilă neputând fi decât una ex delictu, fapta pentru care a fost exercitată acțiunea penală constituind și fapta delictuală generatoare de prejudiciu care antrenează răspunderea civilă delictuală.

O primă consecință a caracterului accesoriu al acțiunii civile în procesul penal este aceea că, chiar și atunci când comiterea unor infracțiuni este circumstanțiată unor raporturi contractuale -în cazul inculpatei, contractul de management-, acțiunea civilă ce se poate exercita în cadrul procesului penal este numai aceea având ca temei fapta ilicită, iar nu dispozițiile contractului, instanța penală fiind competentă a soluționa exclusiv raportul juridic civil delictual, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță.

Așadar, criticile formulate de inculpată și de partea civilă ce antamează alte forme de răspundere civilă a inculpatei derivând din calitatea sa de director al Casei Județene de Asigurări de Sănătate Brăila sunt nefondate, excedând limitelor în care instanța penală este abilitată a soluționa latura civilă, chestiune asumată de partea civilă prin opțiunea sa de a exercita acțiunea civilă în procesul penal și, ca atare, nu vor face obiectul analizei în prezentul apel. Sub acest aspect, trebuie menționat că prevederea legală cuprinsă în art. 19 alin. (1) din C. proc. pen. constituie o derogare expresă de la regula potrivit căreia răspunderea contractuală prevalează, derogare permisă de dispozițiile art. 1350 alin. (3) din C. civ. potrivit cărora "dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile".

Cea de-a doua consecință a caracterului accesoriu al acțiunii civile exercitate în procesul penal este aceea a condiționalității ca între fapta care face obiectul acțiunii penale și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate. Din această perspectivă se observă că singura infracțiune dintre cele pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A., susceptibilă de a da naștere dreptului la repararea prejudiciului în procesul penal, este infracțiunea de fraudă informatică prevăzută de art. 249 din C. pen., infracțiune de rezultat, tipicitatea faptei presupunând în mod necesar cauzarea unui prejudiciu patrimonial, o pagubă în patrimoniul persoanei vătămate, corelativ cu beneficiul material urmărit de făptuitor prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice într-un sistem informatic, instanța de apel urmând a statua în aceste limite determinate de apelurile părților astfel cum au fost declarate, alegațiile inculpatei privind chestiuni tranșate în mod definitiv nefiind susceptibile a declanșa controlul judiciar în prezentul apel. De altfel, chiar inculpata a arătat în motivele scrise de apel că infracțiunea de fraudă informatică este singura infracțiune de rezultat și "singura ce trebuie analizată".". (paginile 23-34 din decizia instanței de apel)

În contextul normativ și factual al cauzei, se constată că hotărârea supusă executării este formulată clar și fără echivoc, problematica penalităților fiind analizată și soluționată definitiv, fără ambiguități ce ar putea afecta executarea hotărârii, iar contestația la executare formulată de partea civilă constituie, în concret, o cale de atac deghizată împotriva unei decizii definitive pronunțate în apel.

Înalta Curtea reamintește că pe calea contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. nu se poate modifica hotărârea judecătorească definitivă, contestatorul neputându-se referi la aspecte de fond de natură să afecteze hotărârea ce se execută, care formează obiectul exclusiv al judecății în fond a cauzei, în căile ordinare sau extraordinare de atac. Acest caz de contestație la executare se referă doar la nelămuriri ivite cu ocazia punerii în executare a hotărârilor penale, cauzate, în cele mai multe situații, de redactarea greșită a dispozitivului hotărârii sau împiedicări la executare care trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea hotărârii.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Brăila împotriva deciziei nr. 234/A din data de 19 septembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestatoare la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A., în cuantum de 360 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Brăila împotriva deciziei nr. 234/A din data de 19 septembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

Obligă pe contestatoare la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A., în cuantum de 360 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2025.