ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 302/2025

Ședința publică din data de 6 februarie 2025

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința penală nr. 83/F din data de 29 iunie 2023, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., coroborat cu art. 153, art. 154 alin. (1) lit. d) și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României și prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A. pentru comiterea următoarelor infracțiuni:

- constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (3) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din același act normativ;

- instigare la comiterea infracțiunii de fraudă informatică în formă continuată, prevăzută de art. 47 din C. pen., raportat la art. 249 din același act normativ, cu aplicarea art. 35 alin. (1) (pentru 198 de acte materiale comise de B. S.R.L.), art. 256

1

din C. pen., raportat la art. 183 și art. 5 din același act normativ;

- instigare la comiterea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 47 din C. pen., raportat la art. 323 din același act normativ, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 din C. pen. (pentru 198 de acte materiale comise de B. S.R.L. prin administrator C.);

- instigare la comiterea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 47 din C. pen., raportat la art. 321 alin. (1) din același act normativ, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 din C. pen. (pentru 64 de acte materiale comise de D.);

- instigare la comiterea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 47 din C. pen., raportat la art. 321 alin. (1) din același act normativ, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 din C. pen. (pentru 22 de acte materiale comise de E.)

ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

A admis, în parte, acțiunea civilă și, în temeiul art. 19, art. 25 și art. 397 din C. proc. pen., cu referire la art. 1349, 1357-1358, 1381 și art. 1385 din C. civ., a obligat pe inculpata A. la plata sumei de 2.065.665,54 RON și a obligațiilor accesorii calculate până la data plății efective către partea civilă Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Brăila, reprezentând prejudiciul cauzat prin decontarea de prescripții fictive pentru medicamentul F..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a menținut sechestrul asigurător dispus prin ordonanțele nr. 678/D/P/2015 din data de 23 aprilie 2018 și nr. 678/D/P/2015 din data de 15 februarie 2016 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

În temeiul art. 275 pct. 3 lit. b) din C. proc. pen., a obligat pe inculpata A. la plata sumei de 40.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (din care 25.000 RON cheltuieli aferente fazei de urmărire penală).

Prin decizia penală nr. 234A din 19 septembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul teritorial Galați, inculpata A. și partea civilă Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Brăila împotriva sentinței penale nr. 83/F din data de 29 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

A desființat, în parte, sentința penală apelată, sub aspectul laturii civile, și al cheltuielilor judiciare și rejudecând:

A obligat pe inculpata A. la plata sumei de 3.822.205,09 RON la care se adaugă dobânda legală calculată până la data plății efective, către partea civilă Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Brăila.

A redus cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligată inculpata în primă instanță de la 40.000 de RON la 20.000 RON.

A menținut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanțele nr. 678/D/P/2015 din data de 23 aprilie 2018 și nr. 678/D/P/2015 din data de 15 februarie 2016 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în vederea reparării pagubei produse până la concurența sumei de 3.842.205,09 RON.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A dispus ca toate cheltuielile judiciare avansate de stat în apel să rămână în sarcina acestuia, iar onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru apelanta A., în cuantum de 998 RON, să rămână în sarcina statului și să se suporte din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva sentinței penale nr. 83F din 29 iunie 2023 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și a deciziei penale nr. 234A din 19 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală a formulat cerere de revizuire, sub aspectul laturii civile, A., prin care solicită admiterea acesteia, schimbarea hotărârilor atacate și, în rejudecare, respingerea cererii Casei Județene de Asigurări de Sănătate Brăila și a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, solicită disjungerea cererii de revizuire a sentinței penale pronunțate de Curtea de Apel Galați și trimiterea acesteia, spre soluționare, instanței competente, în condițiile art. 510 din C. proc. civ.

În motivare, revizuenta arată că s-a solicitat obligarea sa la plata unui prejudiciu fără a se ține cont de medicamentele ridicate și de sumele deja achitate. În acest sens, există înregistrări contabile ale raportului de control din mai 2012 și din 2014. Pentru a se dovedi această susținere, solicită a se depune copii după o serie de acte contabile care privesc creanța pretinsă și a se face o adresă către Ministerul Finanțelor pentru a se comunica regimul juridic al FNUASS.

În opinia sa, soluția instanței este eronată și sub aspectul angajării răspunderii civile, în baza dispozițiilor art. 1368 din C. civ.. Cel obligat trebuie să fie autor al faptei ilicite, adică să fi produs prejudiciul. Or, revizuenta este acuzată că a instigat, nu că ar fi autor. Mai mult, este obligată să suporte un prejudiciu pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală și pentru care s-a dispus încetarea procesului penal.

Instanța de apel nu a ținut cont de legea penală și s-a limitat la C. civ., potrivit cu care o persoană poate fi trasă la răspundere pentru cea mai ușoară culpă, independent de reținerile din rechizitoriu. S-a substituit unei instanțe civile, deși este o instanță penală, izvorul pretențiilor este o presupusă infracțiune, iar judecata trebuia să se limiteze doar la aceasta.

Revizuenta susține că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a Casei Județene de Asigurări de Sănătate Brăila în prezenta cauză. A detaliat în concluziile scrise că titularul FNUASS este Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, nu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Brăila. De asemenea, nu s-a pronunțat asupra introducerii în cauză a CNAS, ca parte civilă.

Întrucât fapta imputată constă în instigare și nu în realizarea falsului și având în vedere trăsăturile definitorii ale nulității, rezultă că întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale nu lovește actul juridic de nulitate atâta timp cât prin săvârșirea faptei ilicite nu se încalcă o condiție cerută de lege pentru încheierea sa valabilă. Față de această situație, înțelege să invoce autoritatea de lucru judecat raportat la valabilitatea înscrisurilor de la dosar, cu consecința respingerii cererii de acoperire a prejudiciului.

După o prezentare a declarațiilor de martori și inculpați și a valorii acestora, revizuenta arată că instanța trebuia să constate fie că fapta nu există, fie că nu sunt întrunite condițiile de tipicitate și să facă aplicarea prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.. În acest sens, sunt relevante precizările Parchetului care arată că nu se știe când a avut loc instigarea.

În aprecierea sa, atât instanțele de judecată, cât și organul de cercetare penală i-au încălcat dreptul la un proces echitabil, câtă vreme unele probe nu au respectat dispozițiile legale.

Revizuenta arată că acțiunea civilă are un caracter accesoriu, iar despăgubirile trebuie circumstanțiate acțiunii penale. Or, instigarea nu a fost urmată de executare, nu se sancționează în C. pen., fiind aplicată legea penală mai favorabilă.

Suma de 3.978.928,49 RON nu reprezintă prejudiciul real întrucât trebuia să se scadă sumele plătite, rezultând o diferență de 3.749.266,09 RON. De asemenea, trebuiau înlăturate și alte sume, pe care le detaliză în cuprinsul cererii.

Revizuenta arată, în detaliu, ce au declarat inculpații și martorii audiați în fața instanțelor penale, succesiunea faptelor reale, dispozițiile legale din legislația penală, pe care le apreciază a fi incidente, condițiile pe care ar fi trebuit să le îndeplinească pentru a se reține fapta ilicită în sarcina sa, concluzionând că fapta concretă care i se impută nu îndeplinește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare.

De altfel, apreciază că este necesară sesizarea unui complet de dezlegare a chestiunilor de drep penal pentru a se lămuri dacă instanța se poate pronunța în cadrul procesului penal cu privire la o faptă pentru care inculpatul nu a fost cercetat sau dacă dispozițiile art. 1369 din C. civ. se referă la răspunderea pentru persoane juridice.

În aprecierea sa, pentru soluționarea legală a laturii civile, este necesară casarea hotărârilor penale, rejudecarea cauzei sub aspectul existenței faptei penale și întocmirea unei expertize contabile.

La data de 23 ianuarie 2025, intimata Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Brăila a depus întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, întrucât soluția referitoare la latura penală este definitivă, excepția inadmisibilității, față de faptul că motivele invocate nu se încadrează în situațiile reglementate în cuprinsul art. 509 din C. proc. civ.. De asemenea, a invocat excepția netimbrării căii extraordinare de atac, la dosar neexistând dovada achitării acesteia, și excepția tardivității cererii de revizuire întrucât a fost formulată la data de 23 septembrie 2024, iar sentința penală supusă revizuirii a fost pronunțată la data de 29 iunie 2023, fiind comunicată în cursul lunii iulie 2023.

Prin rezoluție, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit termen la data de 6 februarie 2025, pentru soluționarea cererii de revizuire formulate de revizuenta A. împotriva sentinței penale nr. 83/F din 29 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și împotriva deciziei nr. 234/A din 19 septembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

La termenul din data de 6 februarie 2025, Înalta Curte a luat act că intimata Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Brăila a renunțat la excepția netimbrării și excepția tardivității revizuirii și a constatat că inadmisibilitatea și autoritatea de lucru pe care intimata le-a invocat în cuprinsul întâmpinării nu sunt veritabile excepții privind condițiile de admisibilitate a revizuirii.

La același termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței de soluționare a cererii de revizuire a sentinței penale nr. 83F din 29 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și asupra admisibilității cererii de revizuire a deciziei penale nr. 234A din 19 septembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În ceea ce privește excepția de necompetență materială în soluționarea cererii de revizuire a sentinței penale nr. 83F din 29 iunie 2023 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în conformitate cu art. 453 alin. (2) din C. proc. pen., "Revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit C. proc. civ..", iar art. 510 alin. (1) din acest ultim act normativ dispune că "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită".

Alineatul 2 al aceluiași articol din C. proc. civ. prevede că "În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre aceste instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță".

Așadar, competența soluționării cererii de revizuire aparține instanței care a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, cu excepția situației în care revizuirea este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., când competența aparține instanței mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

În cauza de față, revizuenta A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 83F din 29 iunie 2923 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 5 din C. proc. civ.

În aplicarea dispozițiilor legale precitate, rezultă că instanța competentă în soluționarea cererii de revizuire a sentinței penale este Curtea de Apel Galați, în favoarea căreia Înalta Curte își va declina competența.

Examinând cererea de revizuire a deciziei penale nr. 234A din 19 septembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, sub aspectul admisibilității sale, Înalta Curte reține următoarele:

Prevederile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul pe care se fundamentează, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea căii extraordinare de atac și la faptele pe care se întemeiază.

Revizuenta A. a supus controlului judiciar decizia penală nr. 234A din 19 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând incidența motivelor de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 5 din actul normativ menționat.

a) În ceea ce privește motivul de revizuire reglementat de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În verificarea cerințelor de admisibilitate, se reține că acest motiv de revizuire reglementează un caz de reformare a hotărârii determinat de împrejurarea că instanța de judecată "s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Legiuitorul a prefigurat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. pentru ipoteza în care instanța s-a pronunțat plus, minus sau extra petita ca fiind o aplicare a principiului disponibilității care guvernează procesul civil, principiu în conformitate cu care instanța este ținută să statueze numai în limitele fixate de cererile cu care a fost învestită.

Textul de lege se referă la obiectul cererii cu care a fost învestită instanța, deci la pretențiile concrete formulate de părți, având natura juridică a cererii de chemare în judecată (principală, reconvențională sau incidentală) sau a unei căi de atac, a cărei soluționare pune capăt litigiului.

În jurisprudență s-a statuat că prin "lucru cerut", trebuie să se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii supuse judecății, iar nu argumentele care susțin cererea, nefiind incident acest motiv de revizuire atunci când se invocă neanalizarea argumentelor invocate sau analizarea altor argumente decât cele invocate de către părți.

De aceea, în analiza admisibilității revizuirii, este necesar a se distinge între motivele și argumentele pe care se sprijină o cerere și capetele de cerere cu care o instanță a fost învestită și care configurează cadrul procesual din perspectiva obiectului cererii și a mizei litigiului dintre părți.

Ipoteza minus petita (instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut) are în vedere situația în care instanța a omis să soluționeze un capăt de cerere, mai exact atunci când nu s-­a pronunțat asupra tuturor cererilor cu care a fost sesizată, formulate în termen, indiferent dacă ele au un caracter principal, accesoriu, incidental sau adițional.

În cauză, împrejurarea că instanța de apel nu a analizat separat fiecare înscris și fiecare declarație de martor și inculpat nu are semnificația unei situații de minus petita și nu poate fi circumscrisă ipotezei prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Apelanta A. a atacat sentința primei instanțe penale doar sub aspectul laturii civile, aspect confirmat de aceasta, în fața instanței de apel, la termenul din data de 23 noiembrie 2023. Prin urmare, analiza apelului a fost circumscrisă laturii civile, respectându-se limitele disponibilității procesuale.

În consecință, nu există nicio inadvertență între obiectul apelului - stabilit în baza principiului disponibilității, conform art. 9 și dispozițiilor art. 477-478 din C. proc. civ. - și ceea ce instanța a analizat și a pronunțat, o eventuală necercetare separată a argumentelor nefiind în măsură să conducă la retractarea deciziei instanței de apel penale.

Rațiunea căii extraordinare de atac a revizuirii pentru ipoteza unui minus petita este aceea de a constitui un remediu în ipoteza în care fondul litigiului nu a fost soluționat în întregime, iar unele capete de cerere cu care instanța a fost învestită nu au primit nicio dezlegare. În niciun caz revizuirea nu se poate transforma într-o cale ordinară de atac având ca finalitate o rejudecare a fondului și o reapreciere a probatoriului sau a apărărilor ori a excepțiilor invocate, așa cum urmărește revizuenta care aduce critici și sub aspectul laturii penale și a celei civile, susținând existența unor erori de judecată.

Astfel, o eventuală omisiune a instanței de a analiza o excepție de procedură sau o apărare de fond, nu deschide calea pentru exercitarea revizuirii întemeiată pe motivul examinat.

În acest sens, nu se poate vorbi, așadar, de minus petita în cazul omisiunii instanței de a analiza o serie de probatorii, argumente sau pretinsa excepție a lipsei calității procesuale active a Casei Județene de Asigurări de Sănătate Brăila, susținută de revizuentă în cuprinsul cererii de apel și, care, de altfel, și-a găsit dezlegare în cauză, după cum se recunoaște chiar în cuprinsul cererii de revizuire.

Susținerile revizuentei privesc, de fapt, nemulțumiri de fond asupra soluției instanței penale. Or, soluția pronunțată în apel, din perspectiva rezolvării date laturii civile, nu mai poate fi antamată în prezenta cale extraordinară de atac, întrucât ar însemna deschiderea unei noi judecăți.

Prin urmare, nu este permis a se repune în discuție o hotărâre judecătorească definitivă întrucât una dintre părțile litigante este nemulțumită de soluția pronunțată, în caz contrar stabilitatea juridică și puterea de lucru judecat de care trebuie să se bucure hotărârile judecătorești rămânând fără niciun fel de eficiență.

Sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "securitatea juridică" implică respectul pentru principiul res iudicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare (a se vedea Hotărârea Ryabyk împotriva Rusiei, par. 52, Hotărârea Mitrea împotriva României, par. 24).

Pentru considerentele expuse, constatând că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte nu va primi acest motiv de revizuire.

b) În ceea ce privește motivul de revizuire reglementat de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: - partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; - înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; - înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; - înscrisul nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică intenționat sau involuntar cu ocazia judecării fondului, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; - înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Astfel, exigențele art. 509 pct. 5 din C. proc. civ. permit reluarea unei judecăți finalizate doar în măsura în care înscrisul invocat este unul nou și nu a fost înfățișat în fața instanței, partea aflându-se într-o imposibilitate obiectivă, asimilabilă forței majore, în a-l prezenta și a releva împrejurările consemnate de înscris, cu caracter determinant în adoptarea soluției.

Or, în cauză, înscrisurile de care se prevalează revizuenta în susținerea cererii sale nu au caracter de noutate și nici nu au fost reținute de partea potrivnică.

În speță, aceasta apreciază că ar fi utile soluționării cauzei raportul de control din 2014, balanța, bilanțul, fișele de cont creanțe din 2015 și până în prezent ale B. S.R.L., CMI G. și CMI H., documentele contabile reținute de Curtea de Apel Galați și Ministerul Public, soluțiile dispuse în alte dosare, care au legătură cu prezenta cauză, documentele doveditoare ale neînceperii executării silite împotriva I. și alte acte contabile. Însă, înscrisurile arătate nu sunt noi, iar revizuenta nu face dovada faptului că ar fi fost reținute de partea potrivnică sau că ar fi existat o împrejurare mai presus de voința părților care ar fi împiedicat-o să le prezinte instanței, nefiind, așadar, îndeplinite condițiile impuse de art. 509 pct. 5 din C. proc. civ.

Dimpotrivă, astfel cum anterior s-a evidențiat, înscrisurile au existat la momentul pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, iar revizuenta nu a făcut demersuri să le obțină, în măsura în care aprecia că nu se regăsesc la dosarul cauzei și că ar fi relevante soluționării acesteia. În realitate, trebuie remarcat că unele dintre aceste acte au fost avute în vedere de către instanțele penale, după cum rezultă din considerentele hotărârilor pronunțate.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, prin care se urmărește îndreptarea unor erori de fapt, neputând fi puse în discuție prin aceasta pretinse erori de drept săvârșite de instanța care a pronunțat hotărârea atacată și neptând fi supuse analizei instanței de revizuire critici ce privesc modalitatea de administrare a probatoriului. Or, susținerile revizuentei privesc, în esență, nemulțumiri sub aceste aspecte, partea tinzând să transforme revizuirea într-o veritabilă cale de atac de reformare.

În ceea ce privește argumentele, expuse pe larg, referitoare la infracțiunea reținută, condițiile necesare atragerii răspunderii penale, legea penală aplicabilă și alte critici ce vizează latura penală a cauzei, nici acestea nu pot face obiect de analiză conform motivelor de revizuire prevăzute limitativ de legea procesual civilă.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 509 coroborate cu prevederile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva deciziei nr. 234/A din 19 septembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire, formulate de revizuenta A. împotriva sentinței penale nr. 83/F din 29 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în favoarea Curții de Apel Galați, secția civilă.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 234/A din 19 septembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată, astăzi 6 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.