ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 594/2024

Ședința publică din data de 10 septembrie 2024

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 484/RC, din data de 02.11.2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016, cu privire la contestatoarea A., s-au dispus următoarele:

I. A admis recursurile în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva deciziei penale nr. 247/A din data de 16 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2016.

A casat, în parte, decizia penală recurată, și în înlăturarea greșitei aplicări a legii, a dispus:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatei A. în pedepsele componente:

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o perioadă de 4 ani și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzută de art. 250 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de înșelăciune, în formă continuată prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și alin. (2) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) și 3 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată prevăzuta de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani și a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

- înlătură sporul de 3 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpata A., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

A menținut pedepsele de:

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o perioadă de 4 ani și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzută de art. 250 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de înșelăciune, în formă continuată prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și alin. (2) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) și 3 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 4 ani închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care se adăugă 2 ani și 8 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse stabilite), în sarcina inculpatei stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare.

A menținut dispozițiile referitoare la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o perioadă de 4 ani și a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

A menținut dispozițiile ce vizează modalitatea de executare a pedepsei dispusă în cauză.

A dispus anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate și emiterea de noi forme în baza prezentei decizii în ceea ce o privește pe inculpata A..

A dedus durata executată în baza MEPI nr. 6407 din data de 16.03.2020 de la 03.04.2020 la zi.

A menținut celelalte dispoziții ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. a formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., solicitând admiterea contestației, anularea actelor efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale, având drept consecință anularea hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2016.

În acest sens, a invocat:

- Încălcarea dublului grad de jurisdicție prevăzut și garantat prin dispozițiile art. 2 Protocol 7 CEDO, practic prin încălcarea dreptului la apărare;

- Încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de Constituția României și de art. 6 CEDO, atât prin menținerea unei condamnări pentru acte materiale cu care instanțele de judecată nu au fost învestite și pentru care nu se efectuase urmărirea penală;

- Încălcarea competenței materiale și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, în condițiile în care infracțiunea de abuz în serviciu a unui funcționar public obligă la competența DNA;

- încălcarea dispozițiilor legale privind compunerea completului de judecată în primă instanță;

- încălcarea dispozițiilor legale privind obligativitatea asistenței juridice a inculpatului audiat fără apărător în cadrul fazei de urmărire penală;

- încălcarea prevederilor legale privind asigurarea publicității ședințelor de judecată din anul 2013, respectiv 11.03.2020, 16.03.2020.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestație la executare în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocat de către contestatoare, reglementează două posibile incidente ce pot interveni fie la momentul punerii în executare a hotărârii judecătorești, fie pe parcursul executării sancțiunii penale - când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

În acest context, Înalta Curte constată că obiectul cauzei pendinte îl constituie cererea prin care contestatoarea A. a solicitat anularea hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2016, ca urmare a încălcării dispozițiilor referitoare la dublul grad de jurisdicție, dreptul la un proces echitabil, competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, compunerea completului de judecată în primă instanță, obligativitatea asistenței juridice a inculpatului, publicitatea ședințelor de judecată.

Evaluând cauza în aceste coordonate, Înalta Curte constată că motivele invocate în cuprinsul cererii nu pot fi subsumate unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sau unei împiedicări la executare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., ci pun în discuție însăși legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, din perspectiva soluției date laturii penale a cauzei, contestatoarea solicitând în realitate, modificarea/reformarea deciziei penale de condamnare, sub aspectele punctuale menționate.

Această finalitate nu poate fi, însă, valorificată prin prisma contestației la executare, instrument jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează exclusiv incidentele limitativ prevăzute de lege în cuprinsul art. 598 alin. (1) C. proc. pen., ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Așadar, este exclusă posibilitatea de a antama pe această cale chestiuni referitoare la încălcarea dispozițiilor referitoare la dublul grad de jurisdicție, dreptul la un proces echitabil, competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, compunerea completului de judecată în primă instanță, obligativitatea asistenței juridice a inculpatului, publicitatea ședințelor de judecată, acestea pun în discuție, în concret, însăși autoritatea de lucru judecat a acestor hotărâri, aspect care, în mod evident, excedează obiectului contestației la executare, care se raportează exclusiv la incidentele apărute în timpul executării hotărârii contestate.

De asemenea, contestatoarea a criticat și împrejurarea că deși prin decizia penală nr. 484/RC din data de 02.11.2021 pronunțată de Înalta Curte s-a dispus anularea formelor de executare la aceeași dată, totuși noul mandat i-a fost înmânat la data de 04.11.2021, neexistând în acest interval un document care să justifice privarea sa de libertate.

Evaluând cauza din această perspectivă, Înalta Curte constată că urmare a admiterii cererii de recurs în casație, prin decizia penală nr. 484/RC din data de 02.11.2021 pronunțată de Înalta Curte, a fost îndeplinită obligația de diligență a instanței de a comunica noul mandat emis la data de 02.11.2021, iar împrejurarea că acesta i-a fost înmânat contestatoarei de-abia la data de 04.11.2021, nu presupune de plano că perioada de detenție executată în acel interval, de 2 zile, este una nelegală. Documentul justificativ pentru perioada executată este tocmai mandatul de executare a pedepsei emis la data de 02.11.2021, înmânarea acestuia pe data de 04.11.2021 de către Penitenciar nu echivalează cu inexistența sau detenția nelegală, ci cu neîndeplinirea obligației de diligență de către organele abilitate din Penitenciar.

În acest context, Înalta Curte reține că cererea formulată de contestatoare, prin prisma motivelor expuse, excedează limitelor în care o instanță poate fi învestită în cursul executării și constituie, în fapt, un apel deghizat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 484/RC, din data de 02.11.2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016.

Va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 484/RC, din data de 02.11.2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, rămâne în sarcina statului

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 septembrie 2024.