ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2510/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 20.12.2021 sub nr. x/2021, astfel cum a fost modificată la data de 07.03.2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la restituirea sumei de 191.551 euro, reprezentând împrumut. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2158 alin. (2) și art. 2519 alin. (2) pct. 1 C. civ. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii. Prin sentința nr. 2935/10.05.2022, Judecătoria Brăila, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Sentința pronunțată de Tribunalul Brăila Prin sentința nr. 818/18.11.2022, Tribunalul Brăila, secția I civilă a admis în parte acțiunea; a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 1300 euro acordată cu titlu de împrumut; a luat act că reclamanta va solicita cheltuieli pe cale separată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați Prin decizia nr. 46/A/27.03.2023, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins, ca nefondate, apelul principal declarat de pârâta B. și apelul incident declarat de reclamanta A. împotriva sentinței.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta A., în sensul că hotărârea atacată a fost dată cu greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 2164 alin. (1) și (2) C. civ. Astfel, instanța de control a reținut corect că recurenta a împrumutat-o pe intimată cu suma totală de 191.551 euro, însă aceasta mai reține faptul că diferența de sumă de la 1.300 euro la 191.551 euro a fost transmisă între alți împrumutători și împrumutați, așa încât aceasta nu a putut fi luată în considerare. Or, prin articolul a cărui greșită aplicare și interpretare este invocată pe calea prezentului recurs legiuitorul nu a menționat expres faptul că restituirea sumei are loc doar în situația în care suma de bani a fost transmisă în mod exclusiv împrumutatului. În acest sens, printr-o interpretare extensivă, legiuitorul prevede faptul că o anumită sumă de bani ce ajunge în patrimoniul împrumutatului (suma nominală primită) trebuie să fie restituită împrumutătorului în situația în care este întemeiată. Cum temeinicia a fost deja reținută de instanțele de fond și de apel, nu mai punem în discuție această chestiune. De asemenea, așa cum a fost dovedit prin materialul probator administrat în fața celor două instanțe, este vădit faptul că suma totală de 191.551 euro a fost transferată cu titlu de împrumut. Deși transferul unei sume mari de bani a fost realizat prin intermediul altor persoane, cu toate acestea, întreaga sumă a fost împrumutată din patrimoniul recurentei și a ajuns, de asemenea, în patrimoniul intimatei. Faptul că numitul C., șoferul recurentei, s-a ocupat frecvent de transferurile de bani, nu exonerează intimata de restituirea acestor sume către recurentă, așa cum în mod greșit a interpretat instanța de apel. Astfel, prin interpretarea și aplicarea restrictivă a articolului 2164 C. civ., recurenta a rămas cu o pagubă în patrimoniul acesteia de 190.251 euro, pe când intimata, de rea-credință, a rămas cu un câștig ce reprezintă echivalentul aceleiași sume.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B. a invocat excepția de inadmisibilitate pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. (în realitate, excepția de nulitate). În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A arătat intimata că instanța de fond a reținut că între cele două părți există un contract de împrumut încheiat în anul 2019-02.11.2019 și 05.12.2019 pentru suma de 1300 euro, raportat la împrejurarea că recurenta nu a dovedit faptul că respectiva sumă de bani reprezintă un dar manual deoarece nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză. În mod corect a stabilit instanța de fond că nu pârâta a fost cea care a primit suma de bani în cuantum de 191.551 euro solicitată de către recurentă, ci sumele de bani au fost trimise pe numele mai multor persoane cu care intimata-pârâtă nu are nicio legătură. Doar suma de 1300 euro a fost trimisă prin transfer către intimata-pârâtă, conform înscrisurilor existente la dosarul cauzei, însă această sumă de bani a fost trimisă cu titlul de cadou. Mai mult, cu ocazia administrării interogatoriului, recurenta a arătat faptul că într-adevăr, nu există un contract de împrumut între cele două părți. Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției și apărărilor din cadrul actului procedural, admiterea recursului astfel cum a fost formulat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. În speță, se constată că recursul, deși formal încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat. Referitor la întinderea împrumutului, instanța de apel a reținut că "...înscrisurile depuse de reclamantă la dosar în primă instanță, ca și în faza apelului, demonstrează că aceasta a transmis bancar pârâtei-apelante doar suma de 1.300 euro la datele de 2.11.2019 (suma de 1.000 euro) și de 5.12.2019 (suma de 300 euro), motiv pentru care doar această sumă trebuie a fi restituită în temeiul disp. art. 2.164 C. civ.." Recurenta pretinde că au fost greșit aplicate și interpretate dispozițiile art. 2164 alin. (1) și (2) C. civ., în sensul că prin obligarea sa la restituirea doar a sumei de 1300 euro, instanța de apel a dat o interpretare restrictivă textului legal menționat. În susținerea acestei apărări, recurenta redă conținutul normei respective și evocă situația de fapt ce a stat la baza acordării împrumutului, însă aceste chestiuni nu sunt de natură să permită încadrarea recursului într-unul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât nu conturează aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate. Totodată, modalitatea de formulare a motivelor de recurs nu se raportează la dezlegările date de către instanța de apel, care a apreciat asupra restituirii parțiale a sumei împrumutate pe baza probelor de la dosar (a căror evaluare și analizate nu se poate realiza în calea extraordinară de atac), iar nu printr-o interpretare pretins restrictivă a textului art. 2164 C. civ., așa cum eronat susține recurenta. Prin urmare, pe de o parte, deși formal invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum și art. 2164 C. civ., recurenta nu expune aspecte de nelegalitate subsumabile cazului de casare invocat, iar pe de altă parte, prin modalitatea de redactare a memoriului de recurs nu se raportează la considerentele instanței de apel. Motivarea recursului nu presupune doar indicarea cazului de casare, ci și expunerea unor apărări care să contureze eventuale încălcări, de către instanța care a pronunțat hotărârea recurată, a unor texte de lege sau a unor principii fundamentale ale procesului civil. Cum în cauză, din modalitatea de redactare a memoriului de recurs nu rezultă asemenea încălcări, aspectele învederate nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității căii extraordinare de atac, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 46/A din 27 martie 2023 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.