ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2860/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 93 din

20 noiembrie 2003, a Camerei de Conturi Timiș, Direcția de Control Financiar

Ulterior a județului Timiș, s-a solicitat Tribunalului Timișoara, secția de contencios

administrativ, să stabilească răspunderea civilă delictuală în sarcina

pârâților D.N., V.D., S.M. și B.T., administratori și contabili la U.M. 02558 Timișoara și obligarea lor în solidar la repararea prejudiciilor cauzate

instituției, în sumă de 64.810.065 lei, plus foloase nerealizate aferente, de

10.535.236 lei, întrucât nu au luat măsuri pentru încadrarea în plafonul anual

de cheltuieli pentru telefoane.

Prin sentința civilă nr. 116/2000,

Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ, a declinat competența de soluționare

a cauzei, în favoarea Curții de Apel București.

Această instanță, prin

sentința civilă nr. 1287 din 18 mai 2004, a respins încheierea de sesizare a

Camerei de Conturi Timiș - Direcția de Control Financiar Ulterior, reținând că atitudinea

pârâților nu a fost culpabilă, iar prejudiciul nu a fost corect calculat.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs, Ministerul Apărării Naționale, susținând în esență că instanța

de fond a apreciat greșit lipsa de culpă a pârâților, care au încălcat

prevederile art. 2 din O.G. nr. 68/2002 și pe cele ale Legii nr. 24/2002,

pentru aprobarea O.G. nr. 80/2001.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 2 din O.G. nr.

68/2002, „cheltuielile anuale pentru convorbiri telefonice se reduc cu 10%,

pentru toate autoritățile administrației și instituțiile publice”.

Pentru perioada 1 ianuarie

2001 - 30 august 2001, cheltuielile efectiv realizate de Spitalul Militar

Timișoara au fost de 81.138.975 lei. În perioada 1 septembrie 2001 - 31

decembrie 2001, ținând cont de prevederile O.G. nr. 80/2001, privind stabilirea

unor normative de cheltuieli pentru autoritățile și instituțiile publice,

cheltuielile efective totale au fost în valoare de 36.498.640 lei. Ca atare,

cheltuielile efectiv realizate pe anul 2001 au fost în sumă de 117.359.000 lei.

Pentru perioada 1 ianuarie

2002 - 31 decembrie 2002 au fost înregistrate cheltuielile efective în sumă de 179.359.000

lei.

Astfel fiind, rezultă că la

stabilirea cheltuielilor anuale admisibile pentru anul 2002, nu s-au avut în

vedere dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 68/2002.

Au fost încălcate, de asemenea,

și prevederile Legii nr. 247/2002, pentru aprobarea O.G. nr. 80/2001, care la

art. 7, prevede: cheltuielile lunare pentru telefoane se reduc cu 20% pentru

toate autoritățile administrației publice și instituțiile publice, comparativ

cu media lunară a acestor cheltuieli realizate în perioada ianuarie - decembrie

2001”.

Susținerea potrivit căreia

spitalele nu se includ în categoria instituțiilor publice, nu poate fi reținută,

având în vedere sursele de finanțare ale acestora, respectiv din bugetul

asigurărilor sociale de stat (prin alocare de fonduri în urma contractelor

încheiate reprezentând servicii medicale) din bugetul de stat sub formă de transferuri.

Toate acestea alcătuiesc în contextul Legii nr. 72/1996, resurse financiare publice,

gestionate pe bază de buget de venituri și cheltuieli, de către ordonatorul de

credite.

De asemenea, urmează a fi

înlăturată și ultima susținere a pârâților, potrivit căreia sumele privind

plata cheltuielilor telefonice, au fost plătite din credite extrabugetare.

Art. 36 din Legea nr. 72/1996,

stipulează: „ordonatorii principali și ordonatorii secundari și terțiari de

credite răspund de, potrivit legii: a) utilizarea creditelor bugetare; b)

realizarea veniturilor; c) folosirea cu eficiență și eficacitate, a sumelor

primite de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor sociale de stat sau

din bugetul fondurilor speciale”.

Art. 34 alin. (5) precizează

că: „ordonatorii de credite au obligația de a angaja și utiliza creditele

bugetare, numai în limita prevederilor și destinației aprobate pentru

cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea

dispozițiilor legale”.

Efectele încălcării

dispozițiilor mai sus menționate au dus la prejudicierea Ministerului Apărării

Naționale, cu suma de 64.810.065 lei, la care s-au calculat și foloase nerealizate,

prejudiciul total fiind de 74.345.302 lei.

Faptul că Spitalul Militar

Timișoara a fost transformat în anul 2000, în spital de urgență, nu poate constitui

un motiv de justificare pentru depășirea plafonului cheltuielilor telefonice.

Având în vedere cele mai sus

expuse, se va admite recursul declarat de pârât, se va modifica sentința

atacată, în sensul admiterii încheierii Camerei de Conturi - Direcția de Control

Financiar Ulterior a județului Timiș și vor fi obligați pârâții, în solidar, la

plata prejudiciului cauzat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Apărării Naționale, pentru U.M. 02558 Timișoara, împotriva sentinței

civile nr. 1287 din 18 mai 2005, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Modifică sentința atacată și

în fond, admite încheierea de sesizare nr. 93 din 23 noiembrie 2003, a Camerei

de Conturi Timiș - Direcția de Control Financiar Ulterior.

Obligă pe pârâții D.N., V.D.,

S.M. și B.T., în solidar la plata sumei de 64.810.065 lei, despăgubiri civile

și la 10.535.236 lei, foloase nerealizate, în favoarea Ministerului Apărării

Naționale.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2005.