ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1504/2003

D E C

I Z I A   Nr.1504                                                                                                                                                                 Dosar

nr.3874/2002

S-a

luat în examinare recursul declarat de  reclamanții S.R., I.M., I.F.E.împotriva

deciziei nr.302 din 3 iulie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a

civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenții-reclamanți S.R., I.M., I.F.E., toți

fiind reprezentați de avocat  Igreț Ion, lipsind intimații B.F., B.F.,

Consiliul General al Municipiului București prin Primarul General și SC AVL

Berceni SA.

Procedura

completă.

Avocatul

I.I. depune taxa judiciară de timbru de 30.000 lei și 1500 lei timbru judiciar.

Nefiind

alte chestiuni prealabile, Curtea a acordat cuvântul părților în dezbaterea

recursului cu care a fost învestită.

Avocat

Igreț Ion a susținut recursul declarat de reclamanți dezvoltând motivele

prevăzute de art.304 pct.3, 7 și 9 din C.proc.civ.solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei 302 din 3 iulie 2002 a Curții de Apel București,

Secția a IV-a  civilă și sentinței 187 din 18 februarie 2002 pronunțată de

instanța de fond, Tribunalul București, Secția a IV-a a civilă și trimiterea

cauzei spre rejudecare Judecătoriei sectorului 4, ca instanță de fond,

competentă material să soluționeze cauza conform art.314 din C.proc.civ.

C

U R T E A ,

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

La

data de 18 septembrie 2001 S.R., I.M. și I.F.E au chemat în judecată pe B.F.,

B.F., Consiliul General al Municipiului București, prin Primarul general și pe

S.C. „AVL” Berceni, pentru a se constata nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare nr.2048 din 24 septembrie 1997, privind înstrăinarea bunului

imobil, reprezentând o locuință compusă din 2 camere, bucătărie, baie, pivniță

și boxă, situată în  municipiul București, str.Dealul Mitropoliei nr.11. Au

susținut că actul juridic atacat a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor

imperative ale Legii nr.112/1995 (în vigoare la data înstrăinării), fiind,

totodată, nul pentru preț derizoriu și cauză ilicită, determinată de

împrejurarea că părțile au încheiat contractul în cunoștință de cauză, știind

că lucrul vândut este proprietatea lor (a reclamanților).

Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr.187 din  18 februarie 2002, a

respins, ca nefondată, acțiunea.

Curtea

de Apel București, Secția a IV-a civilă, prin decizia nr.302 din 3 iulie 2002,

a respins, ca nefondat, apelul reclamanților cu motivarea că în raport de

dispozițiile Legii nr.10/2001, în temeiul căreia aceștia au notificat

restituirea bunului în natură, acțiunea apare inadmisibilă.

Împotriva

deciziei  din apel reclamanții au declarat recurs, bazat pe motivele de casare

prevăzute de art.304 pct.7 și 9 C.proc.civ., în dezvoltarea cărora au arătat,

în esență, că violează dispozițiile Legii nr.10/2001. Respectiv, soluționarea

acțiunii în constatarea nulității actelor de înstrăinare a imobilelor care

formează obiectul acestei legi este prejudicială procedurii administrative de

restituire a unor asemenea bunuri, așa încât acțiunea trebuia admisă.

Recursul

este fondat în sensul celor ce urmează.

Din

economia reglementărilor cuprinse în dispozițiile art.46 alin.4 și 5, 47 alin.2

din Legea nr.10/2001 rezultă, într-adevăr, că nulitatea actelor de înstrăinare

a imobilelor care cad sub incidența acestei legi, se constituie într-o

chestiune prejudicială, a cărei soluție poate avea o înrâurire covârșitoare

asupra dreptului dedus procedurii administrative de restituire a unor asemenea

bunuri. În acest caz intervine suspendarea legală de plin drept a procedurii

administrative până la soluționarea acțiunii în nulitate, prin hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă.

În

consecință, refuzul instanțelor de a judeca acțiunea în nulitate referitor la

care au fost regulat sesizate, este inadmisibil și poate constitui o denegare

de dreptate (art.3 C.civ.),  considerent pentru care se  impune admiterea

recursului și casarea hotărârilor pronunțate în cauză cu trimiterea cauzei la

prima instanță pentru rejudecare.

În

temeiul art.725 alin.2 combinat cu art.1 pct.1 și art.2 pct.1 lit.b

C.proc.civ., instanța de trimitere se verifică a fi Judecătoria sectorului 4

București căreia i se va trimite dosarul cauzei și care are a se conforma

dispozițiilor art.315 C.proc.civ. .

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamanții S.R., I.M. și I.F.E.împotriva deciziei nr.302

din 3 iulie 2002 a Curții de Apel București, Secția  aIV-a civilă.

Casează

decizia atacată și sentința civilă nr.187 din 18 februarie 2002 a Tribunalului

București, Secția a IV-a civilă cu trimiterea cauzei spre rejudecare

Judecătoriei Sectorului 4 București.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2003.