ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2147/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții N.G.și G.M.împotriva deciziei nr.609 din 11 decembrie 2001 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenții reclamanți N.G.și G.M.E.ambii prin mandatara N.O.M., asistată de avocatul R.B.V., precum și intimatele pârâte B.E.și N.C., prima asistată și secunda reprezentată de avocata M.V. Au lipsit intimații pârâți Consiliul General al Municipiului București și S.C. A.V.L. Berceni. Procedura completă. Avocatul R.B.V., pentru recurenții reclamanți N.G.și G.M., depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în cauză în cuantumul stabilit la termenul din 25 octombrie 2002: pentru judecata de fond – chitanța nr.5994 seria C.F.

din 23 mai 2003 în valoare de 1.932.680 lei taxă judiciară de timbru și 30.000 lei timbru judiciar; pentru judecata din apel – chitanța nr.5995, seria CF din 23 mai 2003 în valoare de 966.430 lei taxă judiciară de timbru și 15.000 lei timbru judiciar; pentru recurs – chitanța nr.5996 seria CF din 23 mai 2003 în valoare de 966.430 lei timbru judiciar. Neformulându-se cereri prealabile, instanța constată că pricina este în stare de judecată. Avocatul R.B.V., pentru recurenții reclamanți, solicită admiterea recursului, făcând referire la motivele scrise din dosar. Avocata M.V., pentru intimatele pârâte B.E.și N.C., solicită respingerea recursului ca nefondat. CURTEA, Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.552 din 17.05.2001 a Tribunalului București – secția a III-a civilă a fost respinsă acțiunea formulată de N.G.și G.M.împotriva pârâților B.E., N.C., C.G.M.B.

și S.C. A.V.L. Berceni având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cei chemați în judecată în temeiul prevederilor Legii nr.112/1995, precum și revendicarea imobilului situat în București str.Poenaru Bordea nr.16, sector 4. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea în revendicare nu poate fi admisă, în condițiile în care actul de vânzare-cupărare din data de 17.10.1996 a fost încheiat cu bună credință, dându-se astfel eficiență prevederilor art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001.

Și instanța de apel, care a respins apelul reclamanților împotriva sentinței prin decizia nr.609 din 11 decembrie 2001 a Curții de Apel București – secția a IV-a cvivilă, a considerat că prevederile menționate din Legea nr.10/2001 sunt pe deplin aplicabile în speță, întrucât contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu bună credință, anterior promovării acțiunii în revendicare, iar sub imperiul prevederilor Legii nr.112/1995 și H.G. nr.20/1996 chiriașii nu aveau nici o obligație „de diligență”, iar depunerea cererii la comisia de aplicare a Legii nr.112/1995 nu avea ca efect potrivit legii, suspendarea procedurii de vânzare.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanții N.G.și G.M.au declarat recursul de față, pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7 și 9 C.proc.civ., susținând că hotărârea cuprinde argumente vădit contradictorii, reținând că imobilul a fost preluat de stat fără titlu și pe de altă parte constată că vânzarea s-a realizat cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, ce se referă numai la imobilele preluate cu titlu valabil. Este criticată aplicarea prevederilor art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001, ce nu era în vigoare la data încheierii actului de vânzare-cumpărare în litigiu precum și aprecierea greșită că pârâții au fost de bună credință la data dobândirii imobilului.

Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează: Potrivit artr.46 alin.2 din Legea nr.10/2001, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credință. Textul enunță două teze distincte, prima, cu valoare de principiu și de aplicabilitate generală, lipsește de eficiență juridică actele de înstrăinare a imobilelor preluate de către stat fără titlu valabil, prin sancționarea lor cu nulitatea absolută, cea de a doua teză a textului menționat are caracter de excepție și reglementează ipoteza în care, prin derogare de la regulă, asemenea acte își mențin valabilitatea în situațiile în care au fost încheiate cu bună credință.

Cea de a doua teză a fost corect reținută de instanța de apel, ca fiind incidentă în cauză, toate probele administrate făcând deplină dovadă că pârâții sunt dobânditori de bună credință, întrucât au cumpărat apartamentul în care locuiau în calitate de chiriași în anul 1996, cu câțiva ani înainte de promovarea acțiunii de față, sub imperiul prevederilor Legii nr.112/1995 și a normelor de aplicare aprobate prin H.G. nr.20/1996, ale căror prevederi au fost strict respectate. Textul menționat are caracter novator și prin aceasta retroactiv întrucât consacră in teminis, pe cale legală principiul ocrotirii bunei credințe într-un domeniu particular, principiu ce se regăsește deplin în prevederile art.966 și 968 al C.civ..

În sensul acestor texte obligația fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect, iar cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice. În conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar și subdobânditorul de bună credință, a fost preferat prin adoptarea textului menționat, cel de al doilea, în baza unor rațiuni ce țin de asigurarea securității circuitului civil și a stabilității raporturilor juridice. Așa fiind, rezultă că hotărârea dată în apel, este în acord cu prevederile legale redate, nu cuprinde motivări contradictorii, iar pe fond s-a reținut corect buna credință a dobânditorilor, în raport de care actul de înstrăinare nu poate fi supus anulării.

Așa fiind, recursul de față este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții N.G.și G.M.împotriva deciziei nr.609 din 11 decembrie 2001 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2003.