ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 494/2004

Deliberând asupra recursului declarat de reclamanta S.C. R.T.CO SRL împotriva deciziei nr. 22 pronuntate de Curtea de Apel Constanta , secția civilã, la 5 martie 2003 , constatã urmãtoarele: Prin actiunea formulatã la 7 iunie 2002 S.C. R.T. CO SRL a chemat în judecatã STATUL ROMAN - prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE - solicitând obligarea pârâtului la restituirea contravalorii actualizate a unei cantitati de tigãri valorificate prin intermediul DIRECTIEI GENERALE A FINANTELOR PUBLICE Constanta. În motivarea actiunii s-a sustinut ca tigarile respective, care apartineau reclamantei, au fost valorificate dupã ce anterior fusesrã indisponibilizate în vederea confiscarii. S-a precizat de asemenea cã indisponibilizarea fusese dispusã ca urmare a începerii urmãririi penale pentru sãvârsirea infractiunii de contrabandã împotriva numitilor S.G., C.Ș.

si L.A. și cã în cele din urmã acești trei inculpati au fost achitati prin decizia penalã nr. 319 pronuntatã la 20 aprilie 2000. S-a sustinut cã temeiul legal al indisponibilizãrii țigãrilor, țigãri despre care se presupusese inițial cã ar fi facut obiect de contrabandã, nu mai subzistã în condițiile în care achitarea fusese pronunțatã în conformitate cu prevederile art. 10 lit. a) din C. proc. pen., reținându-se inexistența faptei prevãzute de legea penalã. Acțiunea a fost înregistratã pe rolul secției civile a Tribunalului Constanța cu numãrul de dosar 3101/2002, iar la 28 iunie 2002 reclamanta a completat acțiunea solicitând citarea în cauzã în calitate de pârâtã și a DGFP Constanta, cerere incuviințatã de instantã prin încheierea pronunțatã la aceeași datã.

Referitor la aceasta dispozitie a instanței de fond, prin adresa nr. 13017 emisã la 13 noiembrie 2002 DGFP Constanța a invocat lipsa calitãții sale procesuale pasive Prin sentinta civilã nr. 1267 pronuntatã de Tribunalul Constanta, sectia civilã, la 25 noiembrie 2002 exceptia a fost respinsa, iar actiunea a fost admisã în sensul obligãrii pârâtilor în solidar la plata cãtre reclamantã a sumei de 6 890 607 503 lei reprezentând “contravaloarea actualizatã a 1290 baxuri de tigãri”. Totodatã pârâții au fost obligati sã îi plãteascã reclamantei 96 602 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecatã. Apelurile fãcute ulterior de pârâți împotriva acestei sentințe au fost admise prin decizia civilã nr. 22/C pronuntatã de Curtea de Apel Constanta, sectia civilã, la 5 martie 2003 în dosarul nr. 164/C/2003.

Ca urmare hotãrârea primei instanțe a fost schimbatã în tot în sensul respingerii acțiunii pe considerentul cã în cauzã opereazã autoritatea de lucru judecat. Pronunțând aceastã hotãrâre instanța de apel a retinut în esențã cã, odatã cu achitarea inculpaților L.A., C.A. si S.G. - dispusã prin decizia penalã nr. 319 din 20 aprilie 2000 - secția penalã a Curții de Apel Constanța s-a pronuntat definitiv si irevocabil în sensul respingerii unei plângeri formulate de S.C. R.T.C LTD împotriva mãsurii de indisponibilizare a tigãrilor. În acest context s-a apreciat cã repunerea în discutie de cãtre reclamantã, în cauza de fațã, a aceleiași chestiuni a indisponibilizãrii contravine autoritãții de lucru judecat a deciziei penale menționate.

La 17 aprilie 2003 reclamanta S.C. R.T.C. SRL a declarat recurs impotriva deciziei astfel pronunțate, cauza fiind apoi înregistratã pe rolul sectiei civile a Înaltei Curți de Casație si Justiție cu numãrul de dosar 2321/2003 În motivarea recursului întemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. s-a sustinut cã decizia atacatã a fos datã cu ignorarea art. 22 C. proc. civ.care limiteazã autoritatea de lucru judecat a hotãrârilor penale precum și cu încãlcarea art. 19 din C. proc. civ. care consacrã dreptul reclamantei de a valorifica pretențiile sale pe calea unei acțiuni civile. În legãturã cu acest ultim aspect s-a subliniat de cãtre recurenta-reclamantã cã demersurile sale fãcute în procesul penal au fost respinse exclusiv pe considerente de ordin procedural care nu afecteazã dreptul sãu la actiune în cauza de fatã.

În altã ordine de idei a fost evocat caracterul inechitabil al hotãrârii recurate al cãrei efect constã în rãmânere în proprietatea STATULUI ROMAN a contravalorii unor bunuri ce aparținuserã legal reclamantei. În ceea ce o priveste intimata-parata DGFP Constanța nu s-a prezentat în fata acestei Curți si nici nu și-a fãcut cunoscut în scris punctul de vedere referitor la recursul declarat în cauzã. I ntimatul pârât STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE a susținut cã recursul este nefondat solicitând respingerea acestuia. Recursul este fondat. Curtea reține astfel cã ulterior indisponibilizãrii țigãrilor a cãror valoare constituie obiect de litigiu, în legãturã cu acestea s-a luat si mãsura confiscãrii speciale “în folosul statului“ prevãzutã de art. 118 lit. e din C. pen.

Aceastã mãsurã a fost luatã prin decizia penalã nr. 1 pronuntatã la 5 ianuarie 2000 de secția penalã a Tribunalul Constanța fiind mentionatã expres în considerentele si dispozitivul respectivei hotãrârii depuse în copie în dosarul primei instante. În urma admiteruii recursurilor inculpaților decizia instantei de apel a fost însã casatã “în totalitate”, deci inclusv cu privire la masura confiscãrii “în folosul statului”. Asa fiind decizia penalã nr. 319 pronuntatã la 20 aprilie 2000 de cãtre secția penalã a Curții de Apel Constanta nu legitimeazã operatiunea de valorificare a țigarilor si cu atât mai puțin refuzul restituirii contravalorii acestora cãtre reclamantã. Raționamentul instanței de apel potrivit cãruia o asemenea legitimitate ar fi fost datã prin mentinerea indisponibilizarii contravine prevederilor art. 163 - 170 din C. proc.

civ. aplicabile la data solutionarii procesului penal. Definind regimul unor mãsuri asiguratorii susceptibile de a fi luate în procesul penal. aceste prevederi legale indicau fãrã echivoc cã ele constituiau doar o forma de restrângere - pentru o perioada limitatã de timp - a exercitãrii de cãtre proprietarul bunului a dreptului de dispoziție, fãrã a modifica sau transfera însuși dreptul de proprietate. Pe de altã parte din cuprinsul celor douã hotãrâri penale amintite rezultã cã respingerea demersurilor fãcute de reclamantã în procesul penal în vederea ridicãrii mãsurii indisponibilizãrii s-a datorat exclusiv unor considerente de ordin procedural, S.C. R.T.CO SRL formulãnd - dupã implinirea termenului prevãzut de art. 15 alin. (2) din C. proc.

civ.- o asa numitã cerere de constituire de parte civilã pentru care nu avea vocație procesualã. În egalã mãsurã invocarea de cãtre instanța civilã a autoritãții de lucru judecat care ar opera în spețã în raport cu decizia penalã nr. 319/2000 mai sus menționatã contravine prevederilor art. 22 alin. (1) din C. proc. pen. Potrivit acestui text de lege hotãrârea definitivã a instanței penale are autoritatea de lucru judecat în fata instanței civile care judecã acțiunea civilã numai cu privire la existența faptei, a persoanei care a sãvârșit-o si a vinovãț iei acesteia. Fiind datã cu încãlcarea dispozitiilor legale menționate decizia recuratã intrã sub incidența art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

In consecintã Curtea va face aplicarea art. 312 alin. (1) – (3) și art. 313 din C. proc. civ. admițând recursul și casând decizia atacatã cu consecinta trimiterii cauzei la aceeasi instantã în vederea rejudecãrii apelurilor pârâților.

PENTRU  ACESTE  MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta S.C. R.T.CO SRL împotriva deciziei nr. 22 din 5 martie 2003 a Curții de Apel Constanta , secția civilã. Caseazã decizia recuratã si trimite cauza aceleiasi instante pentru rejudecarea apelurilor. Irevocabil ã. Pronuntată în sedintă publică, astăzi 23 ianuarie 2004.