ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 494/2004

Deliberând asupra  recursului

declarat de reclamanta S.C. R.T.CO SRL

împotriva deciziei nr. 22 pronuntate de  Curtea de Apel

Constanta

,  secția civilã,  la 5 martie 2003

, constatã

urmãtoarele:

Prin actiunea formulatã la 7  iunie

2002  S.C.  R.T. CO  SRL  a chemat în judecatã STATUL ROMAN - prin

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE - solicitând obligarea pârâtului la restituirea

contravalorii actualizate a  unei cantitati de tigãri valorificate prin

intermediul  DIRECTIEI GENERALE A FINANTELOR PUBLICE  Constanta.

În  motivarea actiunii s-a sustinut ca

tigarile  respective, care apartineau reclamantei, au fost valorificate

dupã ce anterior fusesrã indisponibilizate în vederea

confiscarii.

S-a precizat de asemenea cã

indisponibilizarea fusese dispusã  ca urmare a începerii

urmãririi penale pentru sãvârsirea infractiunii de

contrabandã împotriva numitilor S.G., C.Ș. si  L.A. și cã în cele

din urmã acești trei inculpati au fost achitati prin  decizia

penalã nr.  319 pronuntatã la 20 aprilie 2000.

S-a sustinut cã temeiul legal al

indisponibilizãrii țigãrilor, țigãri  despre care se

presupusese inițial cã ar fi facut obiect de contrabandã, nu mai

subzistã  în condițiile în care achitarea fusese pronunțatã în

conformitate cu prevederile  art. 10 lit. a)  din C.  proc. pen., reținându-se

inexistența faptei prevãzute de legea penalã.

Acțiunea a fost înregistratã pe

rolul secției civile a Tribunalului Constanța cu numãrul de dosar

3101/2002, iar la 28 iunie 2002 reclamanta a completat acțiunea solicitând

citarea în cauzã în calitate de pârâtã și a DGFP Constanta,

cerere incuviințatã de instantã prin încheierea pronunțatã

la aceeași datã.

Referitor la aceasta dispozitie a  instanței

de fond, prin adresa nr. 13017 emisã la 13 noiembrie 2002 DGFP Constanța

a invocat lipsa calitãții sale procesuale pasive

Prin sentinta  civilã nr. 1267

pronuntatã de Tribunalul Constanta, sectia civilã, la 25

noiembrie 2002   exceptia  a fost respinsa, iar actiunea  a fost admisã

în sensul obligãrii pârâtilor în solidar la plata  cãtre

reclamantã a sumei de 6 890 607 503 lei reprezentând  “contravaloarea

actualizatã a 1290 baxuri de tigãri”.

Totodatã  pârâții au fost obligati

sã îi plãteascã reclamantei  96 602 000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecatã.

Apelurile fãcute ulterior de pârâți

împotriva acestei  sentințe au fost admise prin decizia civilã nr. 22/C

pronuntatã de  Curtea de Apel  Constanta, sectia civilã, la 5

martie 2003 în dosarul nr. 164/C/2003.

Ca urmare hotãrârea primei instanțe

a fost schimbatã în tot în sensul respingerii acțiunii pe considerentul

cã în cauzã opereazã autoritatea de lucru judecat.

Pronunțând aceastã hotãrâre

instanța de apel a retinut

în

esențã

cã, odatã cu achitarea inculpaților  L.A., C.A. si S.G. -

dispusã prin decizia penalã nr. 319 din 20 aprilie 2000 -  secția

penalã a   Curții de Apel   Constanța  s-a pronuntat definitiv si

irevocabil  în sensul respingerii unei plângeri formulate de S.C. R.T.C LTD

împotriva mãsurii de indisponibilizare a tigãrilor.

În  acest context s-a apreciat cã

repunerea în discutie de cãtre reclamantã,  în cauza de fațã,

a aceleiași chestiuni a indisponibilizãrii  contravine autoritãții

de lucru judecat a deciziei penale menționate.

La 17 aprilie 2003 reclamanta S.C. R.T.C. SRL

a declarat  recurs impotriva deciziei astfel pronunțate, cauza fiind apoi

înregistratã pe rolul sectiei civile a Înaltei Curți de Casație si Justiție

cu numãrul  de dosar 2321/2003

În motivarea  recursului  întemeiat pe

dispozitiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. s-a sustinut cã decizia

atacatã a fos datã cu ignorarea art. 22  C. proc. civ.care

limiteazã autoritatea de lucru judecat a hotãrârilor penale

precum și cu încãlcarea  art. 19 din C. proc. civ. care consacrã

dreptul reclamantei de a  valorifica pretențiile sale  pe calea unei acțiuni

civile.

În legãturã cu acest ultim aspect

s-a subliniat de cãtre recurenta-reclamantã cã demersurile

sale fãcute în procesul penal au fost respinse exclusiv pe considerente

de ordin procedural care nu afecteazã dreptul sãu la actiune în

cauza de fatã.

În altã ordine de idei a fost

evocat caracterul inechitabil al hotãrârii recurate al cãrei efect

constã în rãmânere  în proprietatea STATULUI ROMAN a

contravalorii  unor bunuri ce aparținuserã legal reclamantei.

În  ceea ce o  priveste intimata-parata DGFP

Constanța nu s-a prezentat în fata acestei Curți si nici nu și-a fãcut

cunoscut în scris punctul de vedere referitor la recursul declarat în

cauzã.

I

ntimatul pârât  STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE a

susținut cã recursul este nefondat solicitând respingerea acestuia.

Recursul este  fondat.

Curtea reține astfel cã   ulterior

indisponibilizãrii țigãrilor a cãror valoare constituie

obiect de litigiu, în legãturã cu acestea s-a luat si

mãsura

confiscãrii

speciale “în folosul statului“  prevãzutã de art. 118 lit. e din

C. pen.

Aceastã mãsurã a fost

luatã prin decizia penalã nr. 1 pronuntatã la 5 ianuarie

2000 de secția penalã a Tribunalul Constanța fiind mentionatã

expres în considerentele si dispozitivul respectivei  hotãrârii depuse

în copie în dosarul primei instante.

În urma admiteruii  recursurilor inculpaților

decizia instantei de apel  a fost însã   casatã  “în totalitate”,

deci inclusv cu privire la masura confiscãrii “în folosul statului”.

Asa fiind decizia penalã nr. 319 pronuntatã

la 20 aprilie 2000 de cãtre secția penalã a   Curții de Apel

Constanta nu legitimeazã operatiunea de valorificare a țigarilor si cu

atât mai puțin refuzul restituirii contravalorii acestora cãtre

reclamantã.

Raționamentul  instanței de apel potrivit

cãruia o asemenea legitimitate ar fi fost datã prin   mentinerea

indisponibilizarii contravine prevederilor  art. 163 - 170  din C. proc. civ.

aplicabile la data solutionarii procesului penal.

Definind  regimul unor mãsuri

asiguratorii susceptibile de a fi luate în  procesul penal. aceste prevederi

legale indicau fãrã echivoc cã ele constituiau doar o

forma de restrângere - pentru o perioada limitatã de timp - a

exercitãrii de cãtre proprietarul bunului a dreptului de dispoziție,

fãrã a modifica sau transfera însuși dreptul de proprietate.

Pe de altã parte din cuprinsul

celor douã hotãrâri penale amintite  rezultã  cã

respingerea  demersurilor fãcute de reclamantã în procesul penal

în vederea ridicãrii mãsurii indisponibilizãrii s-a

datorat exclusiv unor considerente de ordin procedural,   S.C. R.T.CO SRL

formulãnd - dupã implinirea termenului prevãzut de art. 15

alin. (2) din C. proc. civ.- o asa numitã cerere de constituire de parte

civilã pentru care nu avea  vocație procesualã.

În egalã mãsurã

invocarea de cãtre instanța civilã a  autoritãții de lucru

judecat  care ar opera în spețã  în raport cu decizia penalã nr. 319/2000

mai sus menționatã contravine prevederilor art. 22  alin. (1) din C.

proc. pen.

Potrivit acestui text de lege

hotãrârea definitivã a instanței penale are autoritatea de lucru

judecat în fata instanței civile  care judecã acțiunea civilã

numai cu privire la existența faptei, a persoanei  care a sãvârșit-o si

a vinovãț iei acesteia.

Fiind datã  cu încãlcarea

dispozitiilor legale menționate decizia recuratã intrã sub

incidența art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

In consecintã Curtea va face

aplicarea art. 312 alin. (1) – (3) și  art. 313 din C. proc. civ.  admițând

recursul și casând decizia atacatã cu consecinta trimiterii cauzei la

aceeasi instantã în vederea rejudecãrii apelurilor  pârâților.

PENTRU  ACESTE  MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. R.T.CO

SRL împotriva deciziei nr. 22 din 5 martie 2003 a   Curții de Apel

Constanta

, secția civilã.

Caseazã decizia recuratã si trimite

cauza aceleiasi instante pentru rejudecarea apelurilor.

Irevocabil

ã.

Pronuntată în sedintă publică,

astăzi  23

ianuarie  2004.