ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3149/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3149/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 9 din 18

ianuarie 2013 a Tribunalului Brăila, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., în referire la art. 10 lit. i) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin.

(1) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005 și art. 91 lit. c) C. pen., s-a încetat

procesul penal pornit împotriva inculpatului T.N. pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 241/2005, faptă comisă la data de 07 mai 2010.

S-a dispus înlocuirea răspunderii

penale cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ.

S-a aplicat inculpatului T.N. o amendă

administrativă în cuantum de 400 lei.

În baza art. 346 C. proc. pen., în

referire la art. 10 alin. (1) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005, s-a

constatat acoperit prejudiciul în cuantum de 19.443 lei de către inculpatul

T.N., prin virarea sumei cu două ordine de plată, multiplu, nr. l din 02 martie

2011 și nr. 1 din 03 martie 2011, în contul părții civile, prin intermediul

B.R.D., sucursala Giurgiu, eliberându-se chitanțele nr. 110302113301000 din 02

martie 2011 și respectiv nr. 1103031012490000 din 03 martie 2011.

În baza art. 118 lit. V) C. pen., art.

224 alin. (3) lit. c), art. 256 C. vam. (Legea nr. 86/2006), s-a dispus

confiscarea în folosul statului de la inculpatul T.N. a țigărilor

indisponibilizate în ziua de 7 mai 2010 și predate la Camera de corpuri delicte

a I.P.J. Brăila cu Dovada seria AB nr. 0004606 din 10 mai 2010, respectiv 1790

pachete marca „M.” și 201 pachete marca „A.”, cu titlu de bunuri dobândite prin

săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 192 alin. (l) pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei reprezintă onorariu

apărător din oficiu (avocat B.A., delegație pentru asistența judiciară

obligatorie nr. 3678 din 27 noiembrie 2012).

S-a dispus virarea sumei de 300 lei

din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Brăila - Cabinet avocatură

B.A.

În baza art. 13 din Legea nr.

241/2005, la rămânerea definitivă a acestei sentințe, s-a dispus comunicarea

unei copii a dispozitivului hotărârii O.N.R.C., în vederea efectuării

mențiunilor corespunzătoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. și art. 11 C. pen., a

fost achitată inculpata S.F. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală

prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005, fapta din data de

08 iunie 2010, întrucât fapta săvârșită de inculpată nu era prevăzută de legea

penală la acea dată, constituind contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din

Legea nr. 12/1990.

S-a constatat că inculpata S.F. a fost

sancționată contravențional pentru aceeași faptă (pentru care s-a dispus

trimiterea în judecată în prezenta cauză) prin procesul verbal de contravenție

seria CC nr. 6567803 din 09 iunie 2010, întocmit de agentul constatator din

cadrul postului de poliție corn. Stăncuța și totodată că, prin același proces

verbal s-a dispus și măsura confiscării pachetelor de țigări găsite cu ocazia

percheziției.

În baza art. 30 alin. (2) din O.G. nr.

2/2001 s-a dispus comunicarea unei copii de pe sentință, după rămânerea

definitivă, către Poliția orașului însurăței, precum și către Postul de poliție

corn. Stăncuța pentru punerea în executare a procesului verbal de contravenție

seria CC nr. 6567803 din 09 iunie 2010, în măsura în care acest lucru nu s-a

dispus anterior.

În baza art. 346 alin. (4) C. proc.

pen., au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate în cauză de

A.N.A.F. prin mandatar A.N.V., în privința inculpatei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare efectuate în cauză în sumă de 400 lei rămân în

sarcina statului.

S-a dispus avansarea din fondurile

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul Brăila a sumei

de 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (avocat C.T.C. – delegație

pentru asistența judiciară obligatorie nr. 3679 din 27 noiembrie 2012).

În fapt s-a reținut că, prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria însurăței, nr. 318/P/2010,

înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 133/113/2011*, s-a dispus

trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților T.N. și S.F.,

fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9

lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce-l privește pe inculpatul

T.N., în actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în cursul zilei de 07

mai 2010, fiind oprit în trafic, în cadrul unui control de rutină, a fost

depistat deținând în mod ilegal un număr total de 39.820 de țigarete, mărcile

„M.” și A.”, cu scopul de a le comercializa, fără însă a-și achita obligațiile

fiscale, producând în acest mod un prejudiciu total de 19.443 lei.

În ceea ce o privește pe inculpata

S.F., în actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în urma percheziției

domiciliare efectuată la data de 08 iunie 2010 la locuința acesteia, situată în

comuna Stăncuța, jud. Brăila, s-au găsit un număr de 1.580 pachete de țigări

marca „P.” și 70 pachete de țigări marca „W.”, cu timbru de proveniență din

Republica Moldova, fără a avea aplicat și timbru fiscal românesc. S-a mai

reținut că țigările erau deținute de inculpată în scopul comercializării, că nu

a achitat obligațiile fiscale pentru această marfă, producând astfel un

prejudiciu bugetului de stat de 14.369 lei.

Prin sentința penală nr. 69 din 21

aprilie 201, îh baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în referire la art.

10 lit. i) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (l) teza a IlI-a din Legea

nr. 241/2005 și art. 91 lit. c) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal

pornit împotriva inculpatului T.N. și s-a înlocuit răspunderea penală cu

răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ (500 lei). În

baza art. 346 C. proc. pen., în referire la art. 10 alin. (l) teza a IlI-a din

Legea nr. 241/2005, s-a constatat acoperit prejudiciul în cuantum de 19.443

lei, de către inculpatul T.N.

În baza art. 118 lit. V) C. pen., art.

224 alin. (3) lit. V), art. 256 C. vam. (Legea nr. 86/2006), s-a dispus

confiscarea în folosul statului de la inculpatul T.N. a țigărilor

indisponibilizate în ziua de 7mai 2010.

În baza art. 11 pct. 2 lit. V) C.

proc. pen., în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpatei S.F. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de

art. 9 lit. V) Legea nr. 241/2005, comisă la data de 1 iunie 2010, întrucât

fapta nu este prevăzută de legea penală, constituind contravenția prevăzută de

art. 1 lit. V) din Legea nr. 12/1990.

În baza art. 346 alin. (4) C. proc.

pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă.

Prin decizia penală nr. 235/ A din 14

octombrie 2011 a Curții de Apel Galați s-a admis apelul declarat de parchet,

s-a desființat sentința penală 69/2011 a Tribunalului Brăila și s-a trimis

cauza spre rejudecare la Tribunalul Brăila cu menținerea actelor procedurale

efectuate până la termenul din 05 aprilie 2011.

În motivarea acestei decizii s-a

arătat că, fiind vorba de infracțiunea de evaziune fiscală, calitatea de parte

civilă o avea A.N.A.F. Brăila care trebuia să comunice instanței prejudiciul și

că D.J.A.O.V. Brăila din cadrul A.N.V. nu avea calitate procesuală, întrucât

inculpații nu au fost trimiși în judecată pentru vreo infracțiune prevăzută de

Codul vamal.

Instanța de recurs a dispus ca în

rejudecare să fie introdusă în cauză în calitate de parte civilă, A.N.A.F.

Brăila, căreia să i se solicite și calcularea prejudiciului pentru infracțiunea

de evaziune fiscală.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Tribunalului Brăila la data de 10 noiembrie 2011 sub nr. 133/113/2011*.

În vederea respectării dispozițiilor

deciziei de casare, instanța de fond a introdus în cauză încă de la primul

termen, A.N.A.F., care a fost citată la sediul direcției județene din Brăila,

menținând totodată în cauză A.N.A.F. - A.N.V., care a avut adresa de constituire

de parte civilă în cursul urmăririi penale. Totodată, s-a făcut o adresă la A.N.A.F.

cu copie de pe decizia curții de apel, punându-i-se în vedere să precizeze

cuantumul prejudiciului defalcat pe fiecare inculpat în cauză și pe categorii

de prejudiciu.

Întrucât răspunsul la această adresă a

fost comunicat tot de către A.N.A.F. - A.N.V., față de care curtea de apel s-a

pronunțat prin decizia de casare, în sensul că nu poate avea calitate de parte

civilă în cauză, instanța a revenit la A.N.A.F. cu o adresă mult mai explicită,

prin care i s-a pus în vedere să comunice dacă A.N.A.F. și nu vreo altă

direcție din subordine se constituie parte civilă în cauză.

Răspunsul la această adresă a fost

însă comunicat tot de către A.N.A.F., prin A.N.V. Totodată, în temeiul

prevederilor H.G. nr. 109/2009 s-a înaintat instanței o delegație prin care A.N.A.F.

(sediul central) a mandatat A.N.V. să se constituie parte civilă în cauză.

Totodată, au fost înaintate ulterior

către instanță și alte adrese din partea A.N.A.F. prin A.N.V., în care s-a

detaliat prejudiciul pentru fiecare inculpat.

Astfel, A.N.A.F. prin A.N.V., s-a

constituit parte civilă cu privire la inculpatul T.N., cu suma de 25.290 lei

din care se precizează că a achitat suma de 19443 lei. Această sumă a reieșit

în urma unei decizii de regularizare.

Față de S.F., A.N.A.F. prin A.N.V.,

s-a constituit parte civilă cu suma de 14639 lei.

Potrivit art. 4 alin. (2) pct. 37 din

H.G. nr. 109/2009, A.N.A.F. reprezintă statul în fața instanțelor și a

organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi și obligații privind

raporturile juridice fiscale și alte activități ale agenției, direct, sau prin

direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a mun. București, Garda

Financiară și unitățile sale teritoriale și/sau A.N.V. și unitățile sale

subordonate în baza mandatelor transmise.

În vederea respectării dispozițiilor

deciziei de casare, dar și față de dispozițiile legale de mai sus și având în

vedere delegația dată de A.N.A.F. către A.N.V., la termenul din 16 ianuarie

2012, instanța a dispus citarea A.N.A.F. atât la sediul central, cât și la

sediul din Brăila (D.G.F.P. Brăila). Totodată, A.N.A.F. a fost citată prin

mandatar A.N.V. atât la sediul central al A.N.V., cât și la sediile din Galați

și Brăila.

La ultimul termen de judecată, înainte

de citirea actului de sesizare, inculpata S.F., personal, a declarat că

recunoaște faptele și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă conform

procedurii reglementate de art. 320

1

C. proc. pen.

La același termen, inculpatul T.N. a

depus la dosar o declarație autentică în care arăta același lucru.

Instanța, în baza probelor

administrate la urmărirea penală și a înscrisurilor depuse în rejudecare, a

pronunțat următoarea sentință:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. și art. 11 C. pen., l-a

achitat inculpatul T.N. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală

prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 din data de 07 mai

2010, întrucât fapta săvârșită de inculpat nu era prevăzută de legea penală, la

acea dată constituind contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr.

12/1990.

În baza art. 30 alin. (2) din O.G. nr.

2/2001 și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 12/1990 s-a dispus comunicarea către

Poliția orașului însurăței, după rămânerea definitivă a hotărârii, pentru a se

lua măsurile ce se impun conform Legii nr. 12/1990 și O.G. nr. 2/2001, a

următoarelor acte:

- o copie a procesului verbal de

depistare a inculpatului în comuna Bărăganul, jud. Brăila la data de 07 mai

2010;

- o copie a dovezii seria AB nr.

0004606 privind predarea țigărilor găsite în autoturismul condus de inculpat,

către Camera de corpuri delicte a I.P.J. Brăila;

- o copie a prezentei hotărâri

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. și art. 11 C. pen., a

achitat-o pe inculpata S.F. pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută

de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 din data de 08 iunie 2010,

întrucât fapta săvârșită de inculpată nu era prevăzută de legea penală, la acea

dată constituind contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr.

12/1990.

S-a constatat că inculpata S.F. a fost

sancționată contravențional pentru aceeași faptă (pentru care s-a dispus

trimiterea în judecată în prezenta cauză) prin procesul verbal de contravenție seria

CC nr. 6567803 din 09 iunie 2010 întocmit de agentul constatator din cadrul

postului de poliție al comunei Stăncuța și totodată, că prin același proces

verbal s-a dispus și măsura confiscării pachetelor de țigări găsite cu ocazia

percheziției domiciliare efectuate la locuința acesteia.

În baza art. 30 alin. (2) din O.G. nr.

2/2001, s-a dispus comunicarea unei copii de pe sentință, după rămânerea definitivă,

către Poliția orașului însurăței, precum și către postul de poliție al comunei

Stăncuța pentru punerea în executare a procesului verbal de contravenție seria

CC

nr. 6567803 din 09 iunie 2010, în

măsura în care acest lucru nu s-a dispus anterior.

În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen.,

au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate în cauză de A.N.A.F. prin

mandatar A.N.V., în privința ambilor inculpați.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare efectuate în cauză au rămas în sarcina statului.

S-a dispus avansarea din fondurile M.J.L.C.

către Baroul Brăila a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu

(avocat C.T.C.).

Prin decizia penală nr. 229/ A din 26 octombrie

2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori,

s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva

sentinței penale nr. 55 din 12 aprilie 2012, privind pe inculpații T.N. și S.F.

și, în consecință, s-a desființat sentința penală și s-a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. S-au menținut actele procedurale

efectuate de instanța de fond până la termenul din 3 aprilie 2012.

În motivarea celei de-a doua decizii

de casare s-au reținut următoarele:

Atât inculpatul T.N., prin înscris

autentic, cât și inculpata S.F., prin declarație în fața instanței, au înțeles

să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Instanța de fond, după ce a luat act

de declarațiile celor doi inculpați, în sensul că doresc să se judece în baza

probelor administrate în cursul urmăririi penale, fără a se pronunța asupra

admiterii sau respingerii cererilor acestora de aplicare a art. 320

1

C. proc. pen., a pornit la faza dezbaterilor și, în final, după dezbateri, a

dispus achitarea inculpaților în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) în

referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., considerând că fapta nu este

prevăzută de legea penală.

Soluția adoptată de prima instanță, în

sensul achitării inculpaților este incompatibilă cu procedura de judecată

simplificată întrucât, conform art. 320

1

alin. (4) C. proc. pen.,

instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele

administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie

infracțiune și a fost săvârșită de inculpat iar, potrivit art. 320

1

alin. (8) C. proc. pen., instanța respinge cererea atunci când constată că

probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a

stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de

inculpat. în acest caz, instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii

de drept comun

În speță, instanța, considerând că

faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată nu constituie

infracțiuni, nefiind prevăzute de legea penală, ar fi trebuit să facă aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

alin. (8) C. proc. pen., respectiv să

respingă cererile inculpaților de judecare în baza art. 320

1

C.

proc. pen. și să continue judecata conform regulilor dreptului comun.

În cauză, prin neefectuarea cercetării

judecătorești, prima instanță a încălcat dispozițiile art. 321 – art. 331 C.

proc. pen.

Lipsa cercetării judecătorești nu

poate fi complinită de către instanța de apel, întrucât s-ar aduce atingere

dreptului la apărare al părților, precum și regulilor de competență materială.

Astfel, dacă întreaga cercetare

judecătorească ar fi făcută de instanța de apel, aceasta s-ar transforma

practic, într-o instanță de fond, contrar prevederilor art. 27 alin. (1) lit. e

1

)

C. proc. pen., potrivit cărora judecata în primă instanță în cazul infracțiunilor

de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 se face de

tribunal și, totodată, s-ar încălca dreptul părților la o cale de atac,

respectiv apelul, la care ar fi fost îndreptățite dacă procesul se desfășura

conform normelor procedurale obișnuite.

Totodată, s-au menținut actele

procedurale îndeplinite până la data de 3 aprilie 2012.

Astfel, instanța de apel a dispus ca

în rejudecare, prima instanță să se pronunțe mai întâi, asupra cererilor

inculpaților de aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.,

conform alin. (4) sau (8) din același text, după care, în funcție de soluția

adoptată, să continue judecata fie în procedura simplificată, fie în procedura

de drept comun.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Tribunalului Brăila la data de 22 noiembrie 2012 sub nr. 133/113/2011.

În vederea respectării ultimei decizii

de casare, instanța de fond a continuat procesul penal de la data de 3 aprilie

2012.

Procedura de citare a celor doi

inculpați fiind completă, instanța a respins cererile acestora pentru judecarea

cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. și a

continuat procesul prin administrarea de probe, respectiv audierea celor trei

martori asistenți la perchezițiile efectuate asupra inculpaților și anume: A.M.D.,

C.N. și D.A.

Examinând cauza în fond, după casare,

Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 318/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria însurăței, înregistrat pe rolul instanței

sub nr. 133/113/2011 din 07 ianuarie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată,

în stare de libertate, a inculpaților T.N. și S.F., pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr.

241/2005.

În actul de sesizare a instanței s-a

reținut că în cursul zilei de 07 mai 2010, în timp ce executau serviciul de

supraveghere și control rutier pe DE 584, lucrătorii de poliție au oprit pentru

control, la orele 10

26

, în localitatea Bărăganul, jud. Brăila,

autoturismul marca „F.F.”, care circula pe direcția Brăila - Slobozia.

Cu acest prilej, la volanul

autoturismului a fost identificat inculpatul T.N., iar în interior, lucrătorii

de poliție au găsit 1.790 pachete de țigări (35.800 țigări) marca „M.” și 201

pachete de țigări (4.020 țigări) marca „A.”, care aveau aplicate timbre de

Republica Moldova.

Fiind audiat, inculpatul a declarat,

în esență, că țigările le-a achiziționat în dimineața aceleiași zile din Piața

Centrală a municipiului Galați, de la un cetățean moldovean, cu scopul de a le

revalorifica. Nu a putut să precizeze alte date de identificare a acelei

persoane.

Țigările au fost ridicate și depuse la

Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Brăila.

Prin adresa nr. 8519 din 12 noiembrie

2010, D.J.A.O.V. Brăila din cadrul A.N.V., a făcut cunoscut că prejudiciul adus

de T.N. bugetului consolidat al statului este de 19.443 lei și este compus din

taxă vamală, 2.321 lei, acciza totală, 12.579 lei și TVA, 4.543 lei.

Potrivit rechizitoriului, fapta

inculpatului T.N., care, în cursul zilei de 07 mai 2010, a fost depistat

deținând în mod ilegal un număr total de 39.820 de țigarete, mărcile „M.” și A.”,

cu scopul de a le comercializa, fără însă a-și achita obligațiile fiscale către

bugetul de stat, producând în acest mod un prejudiciu total de 19.443 lei,

întrunește din punct de vedere obiectiv și subiectiv, elementele constitutive

ale infracțiunii de „evaziune fiscală” prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 241/2005.

În baza autorizației de percheziție

nr. 37 din 07 iunie 2010, emisă de Judecătoria însurăței la data de 08 iunie

2010, a fost efectuată o percheziție domiciliară la locuința situată în comuna

Stăncuța jud. Brăila, aparținând inculpatei S.F.

Cu această ocazie, în camera din

dreapta, situată în partea de sud-vest a casei, au fost depistate 1.580 pachete

de țigări marca „P.” și 70 pachete de țigări marca „W.”, cu timbru de

proveniență din Republica Moldova, fără a avea aplicat și timbru fiscal

românesc.

Fiind audiată cu privire la acest

aspect, inculpata a declarat, în esență, că a cumpărat țigările de la o

persoană necunoscută, pentru revânzare. A susținut inculpata că pachetele de

țigări le-a cumpărat printr-un „troc”, în sensul că a vândut câțiva purcei

contra țigărilor identificate de polițiști.

Țigările astfel depistate au fost

ridicate și depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Brăila.

Prin adresa nr. 8513 din 12 noiembrie

2010, D.J.A.O.V. Brăila a comunicat că prejudiciul adus de inculpata S.F.

bugetului de stat este de 14.369 lei și se compune din taxa vamală, 871 lei,

acciza totală, 10.424 lei și TVA, 3.074 lei. Aceeași sumă a fost indicată de

către A.N.A.F. și respectiv A.N.V. în prima rejudecare a cauzei.

Potrivit rechizitoriului, fapta

inculpatei S.F. de a deține la domiciliu un număr total de 33.000 țigarete

mărcile „P.” și „W.”, cu scopul de a le comercializa, fără însă a avea achitate

obligațiile fiscale pentru această marfă, producând astfel un prejudiciu

bugetului de stat de 14.369 lei, întrunește din punct de vedere obiectiv și

subiectiv trăsăturile definitorii ale infracțiunii de „evaziune fiscală”

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În cursul urmăririi penale, au fost

administrate probe prin următoarele mijloace de probă: procesul verbal de

depistare a inculpatului T.N. și de indisponibilizare a bunurilor; planșa

fotografică; dovada de predare a țigărilor către Camera de Corpuri Delicte a

I.P.J. Brăila; procesul verbal de percheziție domiciliară efectuată la locuința

inculpatei S.F.; dovada de predare a țigărilor către Camera de Corpuri Delicte

a I.P.J. Brăila; adresele de prejudiciu emise de A.N.A.F. – A.N.V. – D.J.A.O.V.

Brăila; declarațiile inculpaților; declarațiile martorilor, A.M.D., C.N. și D.A.

La primul termen de judecată,

instanța, apreciind că prin adresa de constituire de parte civilă, D.J.A.O.V. Brăila

nu a detaliat modul de calcul al prejudiciului, a solicitat acesteia să

comunice: valoarea mărfurilor în vamă, valoare la care a calculat prejudiciul

pentru flecare inculpat; modul de determinare a valorii mărfurilor, având în

vedere lipsa actelor de proveniență; modalitatea de calcul al prejudiciului.

Cu adresa nr. 2287 din 25 martie 2011,

partea civilă a indicat pentru fiecare marcă de țigări valoarea în vamă, ceea

ce a permis instanței, în funcție de numărul de țigări cumpărate de inculpați,

de marca acestora și de paritatea euro/leu, să stabilească pentru inculpatul

T.N. o valoare în vamă de 935 Euro, respectiv de 3.991,328 lei, iar pentru

inculpata S.F. o valoare în vamă de 825 Euro, respectiv de 3.521,35 lei.

Inculpatul T.N. a făcut dovada

achitării prejudiciului cu două ordine de plată în contul D.J.A.O.V. Brăila.

Inculpata S.F. a declarat încă de la

primul termen de judecată că nu are posibilități materiale să acopere

prejudiciul.

Inculpata a declarat potrivit art. 320

1

C. proc. pen., că recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin

actul de sesizare a instanței, a solicitat să fie judecată în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală și că nu solicită administrarea altor

probe. în cursul audierii făcută în baza art. 323 C. proc. pen., inculpata și-a

menținut declarația dată în faza urmăririi penale, de recunoaștere a faptei

comise.

Instanța, în baza probelor

administrate la urmărirea penală și completate în faza cercetării

judecătorești, a reținut următoarele:

În ceea ce îl privește pe inculpatul

T.N.:

Din probele administrate la urmărirea

penală a rezultat că inculpatul este administratorul unei societăți comerciale

din localitatea Slobozia de Giurgiu, jud. Giurgiu, respectiv al N.B.N.C. SRL și

că în ziua de 7 mai 2010 s-a deplasat din municipiul Giurgiu în municipiul

Brăila pentru a cumpăra țigări de proveniență din Republica Moldova pentru a le

revinde. Inculpatul a cumpărat 1790 pachete țigări „M.” și 200 pachete marca „A.”,

cu o valoare în vamă de 925 Euro, fără a pretinde acte de proveniență și fără

ca țigările să fie marcate cu timbre corespunzătoare.

Potrivit adresei nr. 8519 din 12

noiembrie 2010 emisă de D.J.A.O.V. Brăila, prin dobândirea cantităților

respective de țigări, introduse fraudulos în țară, încălcându-se dispozițiile

C. vam. și din Regulamentul Vamal și fără acte de proveniență, inculpatul T.N.

a produs statului român un prejudiciu total constând în taxă vamală, acciză

totală și TVA în valoare de 19.443 lei, prejudiciu achitat în faza de judecată.

Instanța de fond a reținut că fapta

inculpatului T.N. de a cumpăra, în calitate de administrator al unei societăți

comerciale, în scop de revânzare, în total 1991 pachete a câte 20 . țigarete,

fără acte de proveniență, știind că provin din Republica Moldova și fără a fi

marcate corespunzător, ascunzând prin lipsa documentelor de proveniență și

imposibilitatea înregistrării în contabilitate „sursa impozabilă”, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.

9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii

fiscale.

Având în vedere că inculpatul T.N.,

înainte de primul termen de judecată a achitat în totalitate prejudiciul

stabilit de partea civilă, îi este aplicabil art. 10 alin. (1) din Legea nr.

241/2005, potrivit căruia: „în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune

fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al

judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă

integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta

săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în

aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei

naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și

recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul

monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează

în cazierul judiciar.

(2) Dispozițiile prevăzute la alin.

(1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de

prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a

beneficiat de prevederile alin. (1)” care stabilește că acoperirea

prejudiciului reprezintă o cauză de nepedepsire și permite aplicarea unei

sancțiuni cu caracter administrativ.

Aplicarea sancțiunii cu caracter

administrativ presupune înlocuirea răspunderii penale cu o răspundere

administrativă, sediul materiei constituindu-l prevederile Titlului IV al

părții generale a Codului penal, respectiv articolele 90 și urm. C. pen.,

sancțiunile fiind prevăzute de art. 91 C. pen. și anume mustrarea, mustrarea cu

avertisment și amenda de la 10 lei la 1000 lei.

Instanța de fond, având în vedere

cuantumul prejudiciului cauzat frecventa acestui gen de infracțiuni în spectrul

larg al infracționalității, dar și lipsa antecedentelor penale, atitudinea

relativ corectă a inculpatului în cursul urmăririi penale, starea de sănătate

precară și acoperirea prejudiciului, s-a orientat la aplicarea unei amenzi

administrative în cuantum de 400 lei, apreciind că este de natură să conducă la

îndreptarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În legătură cu țigările care au

constituit obiectul material al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului,

a dispus confiscarea acestora, în baza dispozițiilor art. 256 alin. (1) lit. c)

și alin. (2) C. vam., adoptat prin Legea nr. 86/2006, țigări aflate la Camera

de corpuri delicte a I.P.J. Brăila.

Totodată, prima instanță a reținut

faptul că între cei doi inculpați și faptele deduse judecății nu există nici o

legătură, iar conexarea efectuată de procuror nu are nici un suport legal.

În privința inculpatei S.F., instanța

de fond a reținut următoarele:

Reținând situația de fapt expusă,

procurorul a concluzionat că fapta inculpatei S.F. de a deține la domiciliu un

număr total de 33.000 țigarete mărcile „P.” și „W.”, cu scopul de a le

comercializa, fără însă a avea achitate obligațiile fiscale pentru această

marfa, producând astfel un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 14.369 lei,

întrunește din punct de vedere obiectiv și subiectiv, trăsăturile definitorii

ale infracțiunii de „evaziune fiscală” prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 241/2005.

Astfel, nu se poate vorbi de o

ascundere, iar simplul fapt al depistării țigărilor la domiciliul inculpatei nu

echivalează cu o încercare de sustragere de la plata obligațiilor fiscale,

inculpata S.F. nefiind depistată vânzând vreo țigară și marfa nu a fost

introdusă „pe piața neagră”.

Nu în ultimul rând, infracțiunea de

evaziune fiscală presupune existența unui subiect activ calificat, aceea că

făptuitorul trebuie să datoreze impozite, taxe, etc. din cele la care se referă

textul de lege incriminator.

Inculpata S.F. este o simplă persoană

fizică care nu datorează accize sau TVA și nici taxe vamale, atâta timp cât nu

a fost acuzată și de introducerea în țară a mărfii respective.

Această concluzie se desprinde din

următoarele dispoziții: art. 2 alin. (1) C. fisc., care reglementează

categoriile de impozite și taxe; art. 13 din același cod, care stabilesc

categoriile de contribuabili; art. 39; art. 40, art. 41; art. 46 care

stabilește impozitul pe venit; art. 112

1

care definește

microintreprinderea; art. 113 care stabilește impozit în sarcina nerezidenților;

art. 122 care stabilește că este contribuabil și reprezentanța autorizată să

funcționeze în România; art. 125

1

pct. 18, pct. 20 și pct. 21 care

stabilește conținutul noțiunilor de persoană impozabilă, persoană neimpozabilă

și persoană.

Tribunalul a constatat, raportat la

data săvârșirii faptei, 08 iunie 2010, că în sarcina inculpatei nu se poate

reține infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 86/2006 (Codul vamal al României) astfel cum a pus în discuție Curtea

de Apel la ultimul termen de judecată a primului apel declarat, întrucât

infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) a fost introdusă, ulterior datelor

săvârșirii faptelor din speță, respectiv prin O.U.G. nr. 54/2010 (M. Of. nr.

421/23.06.2010).

Este drept că faptele săvârșite de

inculpata S.F. se circumscriu textului de lege susmenționat care prevede că:

„Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1)

colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea,

desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un

regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate

săvârșirii acesteia” însă, având în vedere principiul neretroactivității legii

penale, reglementat de art. 11 C. pen., inculpații nu pot fi acuzați de o

infracțiune care la data săvârșirii nu era prevăzută de legea penală.

Nici art. 270 alin. (l) C. vam., nu

poate fi reținut în cauză, câtă vreme inculpata nu a fost acuzată de

introducerea în țară a acelor pachete de țigări.

Nu în ultimul rând, în dosarul de

urmărire penală 318/P/2010, au fost urmărite penal și alte persoane, pentru

fapte identice cu cele pentru care T.N. și S.F. au fost trimiși în judecată,

față de care procurorul a dat soluție de scoatere de sub urmărire penală și a

aplicat art. 18

1

C. pen. Față de acei învinuiți însă, soluția

procurorului s-a dispus, nu pentru infracțiunea de evaziune fiscală, ci pentru

infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) C. vam., pentru simplu

fapt că fapta a fost săvârșită ulterior datei de 23 iunie 2010. Or, câtă vreme

procurorul a apreciat că faptele săvârșite anterior acestei date de T.N. și

S.F. constituie evaziune fiscală, iar această infracțiune nu a fost abrogată,

ar fi trebuit să rețină în sarcina celorlalți învinuiți evaziune și contrabandă

în concurs. Nereținând un astfel de concurs, practic nici procurorul care a

întocmit rechizitoriul nu este de acord cu reținerea infracțiunii de evaziune

fiscală pentru fapte ca cele deduse judecății.

Până la intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 54/2010, aceste fapte constituiau o simplă contravenție, întocmai ca și

transportul sau depozitarea oricăror alte mărfuri fără documente de

proveniență, respectiv contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr.

12/1990.

Potrivit acestui text de lege

„Constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională

sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte: lit.

e) efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este

dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile,

indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al

depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege,

după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele

vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege”.

Potrivit art. 2 din acest act normativ

- (1) Constituie contravenții faptele prevăzute la art. 1 lit. a) - k) și se

sancționează după cum urmează: c) faptele prevăzute la lit. a), b), e), g), i),

j) și k), cu prestarea unei activități în folosul comunității sau cu amendă de

la 1.000 lei la 1.500 lei;

Tot același act normativ, în art. 3,

stabilește că sunt infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3

ani, dacă prin legea penală nu se prevede o pedeapsă mai mare, doar faptele

prevăzute la art. 1 lit. 1) - p).

De altfel, inculpata S.F. a fost

sancționată contravențional pentru aceeași faptă, prin procesul verbal de

contravenție seria CC nr. 6567803 din 09 iunie 2010, întocmit de agentul

constatator din cadrul postului de poliție Stăncuța, totodată fiind luată și

măsura confiscării pachetelor de țigări.

Cu alte cuvinte, în ceea ce o privește

pe inculpata S.F., organele de poliție au sancționat-o contravențional, și

ulterior, pentru aceeași faptă, i-au întocmit și prezentul dosar penal, deși

este cunoscut principiul potrivit căruia nimeni nu poate fi sancționat de două

ori pentru aceeași faptă.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul T.N., care în motivele de apel scrise a susținut că nu există nicio

dovadă a intenției lui de a se sustrage de la plata taxelor, întrucât țigările

au fost cumpărare pentru a fi fumate de membrii familiei sale și nu au fost

introduse de el în țară. în consecință, a solicitat achitarea pentru că la data

comiterii faptei, aceasta nu era prevăzută de legea penală ca infracțiune, ci

constituia contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990.

La termenul de judecată din data de 12

martie 2013, procurorul a invocat excepția inadmisibilității apelului, întrucât

inculpatul nu a apelat prima sentință pronunțată în cauză, respectiv cea cu nr.

69 din 21 aprilie 2011 a Tribunalului Brăila.

Instanța de apel a respins excepția

invocată de procuror și a trecut la analiza pe fond a apelului declarat de

inculpat.

S-a reținut că, într-adevăr,

inculpatul nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 69 din 21 aprilie

2011 a Tribunalului Brăila, iar parchetul a criticat această hotărâre referitor

la stabilirea greșită a temeiului confiscării, cuantumul redus al amenzii

administrative și calculul eronat al valorii în vamă a țigărilor, soluția în ce

privește latura penală fiind considerată legală.

Cauza a suferit două trimiteri spre

rejudecare la instanța de fond, conform deciziilor penale nr. 235/ A din 14

octombrie 2011 și nr. 229/ A din 26 octombrie 2012 ale Curții de Apel Galați,

fără ca inculpatul să aibă apel și fără ca instanțele de apel să considere

nelegală soluția de încetare a procesului penal dispusă prin sentința penală

nr. 69/2011.

Inculpatul are deschisă calea de atac

a apelului împotriva sentinței penale nr. 9 din 18 ianuarie 2013 cu respectarea

limitelor cadrului procesual stabilit prin cele două decizii ale Curții de Apel

Galați, pentru eventuale motive de nelegalitate sau netemeinicie care s-ar

putea încadra în aceste limite procesuale și care ar putea fi îndreptate prin

intermediul căilor de atac.

În concluzie, instanța de apel a

considerat că apelul inculpatului nu este inadmisibil, ci doar că este limitat

la anumite aspecte care nu încalcă prevederile art. 385 C. proc. pen.

Trecând la judecarea pe fond a căii de

atac declarată de inculpat, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori, prin decizia penală nr. 84/ A din 12 martie 2013, a admis

apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința penală apelată și,

rejudecând, a înlăturat dispoziția de înlocuire a răspunderii penale cu o

răspundere care atrage o sancțiune cu caracter administrativ și a modificat

temeiul de încetare a procesului penale pornit împotriva inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

241/2005 în sensul că, în loc de art. 10 lit. i) C. proc. pen., a reținut art. 10

lit. i

1

) C. proc. pen. (cauza de nepedepsire).

Neconstatând alte motive de

nelegalitate și netemeinicie a sentinței, a menținut restul dispozițiilor

acesteia.

În considerentele deciziei, instanța

de apel a reținut că sentința primei instanțe este nelegală, fiind greșit

temeiul încetării procesului penal.

Art. 10 alin. (1) teza a IlI-a din

Legea nr. 241/2005 stabilește o cauză de nepedepsire în favoarea inculpatului

care a comis infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr.

241/2005, atunci când achită prejudiciul în anumite condiții.

Nu este vorba de o înlocuire a

răspunderii penale cu o răspundere care atrage o sancțiune cu caracter

administrativ, procedură care ar trebui să fie prevăzută expres de legea

specială. În lipsa acestei reglementări exprese, ar trebui să fie întrunite

cumulativ condițiile menționate de art. 90 C. pen., condiții care nu se

regăsesc în prezenta cauză.

Constatând că este incidență o cauză

de nepedepsire, instanța de apel a făcut aplicarea art. 10 lit. i

1

) C.

proc. pen., text de lege care a înlocuit prevederile art. 10 lit. i) C. proc.

pen., reținute de instanța de fond.

Referitor la solicitarea inculpatului

de a se pronunța o soluție de achitare, instanța de apel a constatat că nu este

întemeiată, față de împrejurarea că soluția de încetare a procesului penal

pornit împotriva inculpatului nu a fost contestată de acesta în primul ciclu

procesual, finalizat cu pronunțarea sentinței penale nr. 69/2011 și are la bază

achitarea de către inculpat a prejudiciului în condițiile stabilite de art. 10

alin. (l) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005.

De asemenea, s-a reținut că amenda

administrativă de 400 lei aplicată inculpatului este mai mică decât cea

aplicată prin sentința penală nr. 69/2011 (500 lei) și nu mai poate face

obiectul criticilor în apel.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul T.N. criticând-o în scris, prin prisma cazurilor de casare prevăzute

în art. 385

9

alin. (l) pct. 12, 15, 16, 17 C. proc. pen. și

solicitând achitarea în baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)

C. proc. pen. și restituirea prejudiciului pe care l-a achitat.

În dezvoltarea motivelor de recurs

inculpatul a susținut că la data de 7 mai 2010, fapta prevăzută de art. 9 alin.

(l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 nu era prevăzută de legea penală ca

infracțiune, ci constituia contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea

nr. 12/1990.

Întrucât lipsește unul din elementele

constitutive ale infracțiunii, inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut în

art. 385

9

alin. (l) pct. 12 C. proc. pen., a cerut achitarea în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la cazurile de casare prevăzute

în art. 385

9

alin. (l) pct. 15, 16, 17 C. proc. pen., inculpatul a

susținut că în mod greșit instanța de apel a dispus încetarea procesului penal

fără a arăta motivul pentru care există o cauză de nepedepsire, soluția corectă

fiind aceea de înlocuire a sancțiunii penale cu cea contravențională. A mai

susținut inculpatul că este inadmisibil ca prin aceeași sentință (nr. 9 din 18

ianuarie 2013), față de doi inculpați trimiși în judecată pentru aceeași faptă

să se dispună două soluții diferite [(încetarea procesului penal, respectiv

achitarea în baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen., această din urmă soluție fiind pronunțată față de inculpată S.F.)].

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul

desemnat din oficiu pentru inculpat a susținut recursul motivat în scris de

acesta, însă ca și cazuri de casare a invocat dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 12, 16 și 17

2

C. proc. pen.

Examinând decizia atacată atât prin

prisma motivelor invocate de inculpat, cât și din oficiu, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

9

alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat.

În mod corect, instanța de apel a

reținut că soluția de încetare a procesului penal pornit împotriva recurentului

inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 este justă, comiterea faptei nefiind

contestată de inculpat în primul ciclu procesual când s-a pronunțat sentința

penală nr. 69 din 21 aprilie 2011. Dispozițiile art. ll pct. 2 lit. b) raportat

la art. 10 lit. i) C. proc. pen., combinat cu art. 10 alin. (1) teza a IlI-a din

Legea nr. 241/2005 au fost aplicate de instanța de fond în condițiile în care

recurentul inculpat a achitat în totalitate prejudiciul cauzat bugetului

consolidat al statului.

De asemenea, în raport cu dispozițiile

art. 10 alin. (l) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005 care stabilește o cauză

de nepedepsire ce operează în favoarea inculpatului care a comis infracțiunea

prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005, arunci când

acesta achită integral prejudiciul, în mod corect instanța de apel a înlăturat

din dispozitivul sentinței de fond dispoziția de înlocuire a răspunderii penale

cu o răspundere ce atrage o sancțiune cu caracter administrativ și a dispus

încetarea procesului penal pornit împotriva recurentului inculpat, în

conformitate cu dispozițiile art. ll pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i

1

)

C. proc. pen., în loc de art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. i) C.

proc. pen.

În ce privește cazul de casare prevăzut

în art. 385

9

alin. (l) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurent,

acesta este incident când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei

infracțiuni.

Recurentul inculpat nu a arătat care

dintre elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în

judecată nu sunt întrunite, iar pe de altă parte, în dosarul nr. 133/113/2011*

al Tribunalului Brăila, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 55 din 12

aprilie 2012, se află declarația autentificată sub nr. 957 din 12 martie 2012

la notarul public M.N. din mun. Giurgiu, prin care recurentul arată că

recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și

solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală conform art. 320

1

C. proc. pen.

Contrar celor susținute de recurent,

fapta pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea că, fiind oprit

în trafic în cadrul unui control de rutină, a fost depistat deținând în mod

ilegal 39820 țigarete, mărcile „M.” și „A.”, cu scopul de a le comercializa,

fără însă a-și achita obligațiile fiscale, producând un prejudiciu bugetului

consolidat al statului, în sumă de 19.443 lei era prevăzută ca infracțiune și

la data faptelor, 7 mai 2020, fiind incriminată în art. 9 alin. (l) lit. a) din

Legea nr. 241/2005.

Cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (l) pct. 16 C. proc. pen., este incident, când în mod greșit inculpatul a

fost achitat pentru motivul că fapta săvârșită de el nu este prevăzută de legea

penală sau când, în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal pentru

motivul că există autoritate de lucru judecat sau o cauză de înlăturare a

răspunderii penale ori că a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost

grațiată.

Nici una din ipoteze prevăzute în

textul de lege susmenționat nu este incidență în cauză.

Contrar celor susținute de recurent, Înalta

Curte constată că în considerentele deciziei, instanța de apel a motivat atât

în fapt, cât și în drept soluția de modificare a temeiului de încetare a

procesului penal pornit împotriva acestuia, reținând că în speță există o cauză

de nepedepsire și nu de înlocuire a răspunderii penale, cum în mod greșit a

dispus instanța de fond.

În ce privește cazul de casare prevăzut

în art. 385

9

alin. (l) pct. 17

2

C. proc. pen., când

hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare

a legii, Înalta Curte constată că nici acest caz de casare nu este incident în

cauză.

Achitarea inculpatei S.F. în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.,

s-a dispus de către instanța de fond în considerarea faptului că simpla

depistare a țigărilor la domiciliul acesteia nu echivalează o încercare a

inculpatei de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale. Inculpata nu a

fost depistată vânzând țigări și în plus, este o simplă persoană fizică ce nu datorează

accize sau TVA și nici taxe vamale, ea nefiind acuzată și de introducerea în

țară a mărfii respective.

Situația recurentului inculpat este

diferită de cea a inculpatei, acesta, în calitate de administrator al

societății comerciale N.B.N.C. SRL a cumpărat 1790 pachete țigări „M.” și 200

pachete țigări marca „A.” din Republica Moldova, pentru a le comercializa, fără

a pretinde acte de proveniență și fără ca țigările respective să fie marcate cu

timbru corespunzător, ascunzând prin lipsa documentelor de proveniență a

bunurilor și neînregistrarea lor în contabilitate, „sursa impozabilă”.

În consecință, reținând că decizia

pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, recursul declarat de

inculpatul T.N. se privește ca nefondat și se va respinge ca atare în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli

judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200

lei, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat, recursul

declarat de inculpatul T.N. împotriva deciziei penale nr. 84/ A din 12 martie

2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

octombrie 2013.