ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3149/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3149/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 9 din 18
ianuarie 2013 a Tribunalului Brăila, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc.
pen., în referire la art. 10 lit. i) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin.
(1) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005 și art. 91 lit. c) C. pen., s-a încetat
procesul penal pornit împotriva inculpatului T.N. pentru săvârșirea
infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din
Legea nr. 241/2005, faptă comisă la data de 07 mai 2010.
S-a dispus înlocuirea răspunderii
penale cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ.
S-a aplicat inculpatului T.N. o amendă
administrativă în cuantum de 400 lei.
În baza art. 346 C. proc. pen., în
referire la art. 10 alin. (1) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005, s-a
constatat acoperit prejudiciul în cuantum de 19.443 lei de către inculpatul
T.N., prin virarea sumei cu două ordine de plată, multiplu, nr. l din 02 martie
2011 și nr. 1 din 03 martie 2011, în contul părții civile, prin intermediul
B.R.D., sucursala Giurgiu, eliberându-se chitanțele nr. 110302113301000 din 02
martie 2011 și respectiv nr. 1103031012490000 din 03 martie 2011.
În baza art. 118 lit. V) C. pen., art.
224 alin. (3) lit. c), art. 256 C. vam. (Legea nr. 86/2006), s-a dispus
confiscarea în folosul statului de la inculpatul T.N. a țigărilor
indisponibilizate în ziua de 7 mai 2010 și predate la Camera de corpuri delicte
a I.P.J. Brăila cu Dovada seria AB nr. 0004606 din 10 mai 2010, respectiv 1790
pachete marca „M.” și 201 pachete marca „A.”, cu titlu de bunuri dobândite prin
săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 192 alin. (l) pct. 2 lit.
a) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu
de cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei reprezintă onorariu
apărător din oficiu (avocat B.A., delegație pentru asistența judiciară
obligatorie nr. 3678 din 27 noiembrie 2012).
S-a dispus virarea sumei de 300 lei
din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Brăila - Cabinet avocatură
B.A.
În baza art. 13 din Legea nr.
241/2005, la rămânerea definitivă a acestei sentințe, s-a dispus comunicarea
unei copii a dispozitivului hotărârii O.N.R.C., în vederea efectuării
mențiunilor corespunzătoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.
proc. pen., în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. și art. 11 C. pen., a
fost achitată inculpata S.F. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală
prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005, fapta din data de
08 iunie 2010, întrucât fapta săvârșită de inculpată nu era prevăzută de legea
penală la acea dată, constituind contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din
Legea nr. 12/1990.
S-a constatat că inculpata S.F. a fost
sancționată contravențional pentru aceeași faptă (pentru care s-a dispus
trimiterea în judecată în prezenta cauză) prin procesul verbal de contravenție
seria CC nr. 6567803 din 09 iunie 2010, întocmit de agentul constatator din
cadrul postului de poliție corn. Stăncuța și totodată că, prin același proces
verbal s-a dispus și măsura confiscării pachetelor de țigări găsite cu ocazia
percheziției.
În baza art. 30 alin. (2) din O.G. nr.
2/2001 s-a dispus comunicarea unei copii de pe sentință, după rămânerea
definitivă, către Poliția orașului însurăței, precum și către Postul de poliție
corn. Stăncuța pentru punerea în executare a procesului verbal de contravenție
seria CC nr. 6567803 din 09 iunie 2010, în măsura în care acest lucru nu s-a
dispus anterior.
În baza art. 346 alin. (4) C. proc.
pen., au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate în cauză de
A.N.A.F. prin mandatar A.N.V., în privința inculpatei.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc.
pen., cheltuielile judiciare efectuate în cauză în sumă de 400 lei rămân în
sarcina statului.
S-a dispus avansarea din fondurile
Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul Brăila a sumei
de 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (avocat C.T.C. – delegație
pentru asistența judiciară obligatorie nr. 3679 din 27 noiembrie 2012).
În fapt s-a reținut că, prin
rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria însurăței, nr. 318/P/2010,
înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 133/113/2011*, s-a dispus
trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților T.N. și S.F.,
fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9
lit. a) din Legea nr. 241/2005.
În ceea ce-l privește pe inculpatul
T.N., în actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în cursul zilei de 07
mai 2010, fiind oprit în trafic, în cadrul unui control de rutină, a fost
depistat deținând în mod ilegal un număr total de 39.820 de țigarete, mărcile
„M.” și A.”, cu scopul de a le comercializa, fără însă a-și achita obligațiile
fiscale, producând în acest mod un prejudiciu total de 19.443 lei.
În ceea ce o privește pe inculpata
S.F., în actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în urma percheziției
domiciliare efectuată la data de 08 iunie 2010 la locuința acesteia, situată în
comuna Stăncuța, jud. Brăila, s-au găsit un număr de 1.580 pachete de țigări
marca „P.” și 70 pachete de țigări marca „W.”, cu timbru de proveniență din
Republica Moldova, fără a avea aplicat și timbru fiscal românesc. S-a mai
reținut că țigările erau deținute de inculpată în scopul comercializării, că nu
a achitat obligațiile fiscale pentru această marfă, producând astfel un
prejudiciu bugetului de stat de 14.369 lei.
Prin sentința penală nr. 69 din 21
aprilie 201, îh baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în referire la art.
10 lit. i) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (l) teza a IlI-a din Legea
nr. 241/2005 și art. 91 lit. c) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal
pornit împotriva inculpatului T.N. și s-a înlocuit răspunderea penală cu
răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ (500 lei). În
baza art. 346 C. proc. pen., în referire la art. 10 alin. (l) teza a IlI-a din
Legea nr. 241/2005, s-a constatat acoperit prejudiciul în cuantum de 19.443
lei, de către inculpatul T.N.
În baza art. 118 lit. V) C. pen., art.
224 alin. (3) lit. V), art. 256 C. vam. (Legea nr. 86/2006), s-a dispus
confiscarea în folosul statului de la inculpatul T.N. a țigărilor
indisponibilizate în ziua de 7mai 2010.
În baza art. 11 pct. 2 lit. V) C.
proc. pen., în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea
inculpatei S.F. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de
art. 9 lit. V) Legea nr. 241/2005, comisă la data de 1 iunie 2010, întrucât
fapta nu este prevăzută de legea penală, constituind contravenția prevăzută de
art. 1 lit. V) din Legea nr. 12/1990.
În baza art. 346 alin. (4) C. proc.
pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă.
Prin decizia penală nr. 235/ A din 14
octombrie 2011 a Curții de Apel Galați s-a admis apelul declarat de parchet,
s-a desființat sentința penală 69/2011 a Tribunalului Brăila și s-a trimis
cauza spre rejudecare la Tribunalul Brăila cu menținerea actelor procedurale
efectuate până la termenul din 05 aprilie 2011.
În motivarea acestei decizii s-a
arătat că, fiind vorba de infracțiunea de evaziune fiscală, calitatea de parte
civilă o avea A.N.A.F. Brăila care trebuia să comunice instanței prejudiciul și
că D.J.A.O.V. Brăila din cadrul A.N.V. nu avea calitate procesuală, întrucât
inculpații nu au fost trimiși în judecată pentru vreo infracțiune prevăzută de
Codul vamal.
Instanța de recurs a dispus ca în
rejudecare să fie introdusă în cauză în calitate de parte civilă, A.N.A.F.
Brăila, căreia să i se solicite și calcularea prejudiciului pentru infracțiunea
de evaziune fiscală.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul
Tribunalului Brăila la data de 10 noiembrie 2011 sub nr. 133/113/2011*.
În vederea respectării dispozițiilor
deciziei de casare, instanța de fond a introdus în cauză încă de la primul
termen, A.N.A.F., care a fost citată la sediul direcției județene din Brăila,
menținând totodată în cauză A.N.A.F. - A.N.V., care a avut adresa de constituire
de parte civilă în cursul urmăririi penale. Totodată, s-a făcut o adresă la A.N.A.F.
cu copie de pe decizia curții de apel, punându-i-se în vedere să precizeze
cuantumul prejudiciului defalcat pe fiecare inculpat în cauză și pe categorii
de prejudiciu.
Întrucât răspunsul la această adresă a
fost comunicat tot de către A.N.A.F. - A.N.V., față de care curtea de apel s-a
pronunțat prin decizia de casare, în sensul că nu poate avea calitate de parte
civilă în cauză, instanța a revenit la A.N.A.F. cu o adresă mult mai explicită,
prin care i s-a pus în vedere să comunice dacă A.N.A.F. și nu vreo altă
direcție din subordine se constituie parte civilă în cauză.
Răspunsul la această adresă a fost
însă comunicat tot de către A.N.A.F., prin A.N.V. Totodată, în temeiul
prevederilor H.G. nr. 109/2009 s-a înaintat instanței o delegație prin care A.N.A.F.
(sediul central) a mandatat A.N.V. să se constituie parte civilă în cauză.
Totodată, au fost înaintate ulterior
către instanță și alte adrese din partea A.N.A.F. prin A.N.V., în care s-a
detaliat prejudiciul pentru fiecare inculpat.
Astfel, A.N.A.F. prin A.N.V., s-a
constituit parte civilă cu privire la inculpatul T.N., cu suma de 25.290 lei
din care se precizează că a achitat suma de 19443 lei. Această sumă a reieșit
în urma unei decizii de regularizare.
Față de S.F., A.N.A.F. prin A.N.V.,
s-a constituit parte civilă cu suma de 14639 lei.
Potrivit art. 4 alin. (2) pct. 37 din
H.G. nr. 109/2009, A.N.A.F. reprezintă statul în fața instanțelor și a
organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi și obligații privind
raporturile juridice fiscale și alte activități ale agenției, direct, sau prin
direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a mun. București, Garda
Financiară și unitățile sale teritoriale și/sau A.N.V. și unitățile sale
subordonate în baza mandatelor transmise.
În vederea respectării dispozițiilor
deciziei de casare, dar și față de dispozițiile legale de mai sus și având în
vedere delegația dată de A.N.A.F. către A.N.V., la termenul din 16 ianuarie
2012, instanța a dispus citarea A.N.A.F. atât la sediul central, cât și la
sediul din Brăila (D.G.F.P. Brăila). Totodată, A.N.A.F. a fost citată prin
mandatar A.N.V. atât la sediul central al A.N.V., cât și la sediile din Galați
și Brăila.
La ultimul termen de judecată, înainte
de citirea actului de sesizare, inculpata S.F., personal, a declarat că
recunoaște faptele și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă conform
procedurii reglementate de art. 320
1
C. proc. pen.
La același termen, inculpatul T.N. a
depus la dosar o declarație autentică în care arăta același lucru.
Instanța, în baza probelor
administrate la urmărirea penală și a înscrisurilor depuse în rejudecare, a
pronunțat următoarea sentință:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.
proc. pen., în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. și art. 11 C. pen., l-a
achitat inculpatul T.N. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală
prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 din data de 07 mai
2010, întrucât fapta săvârșită de inculpat nu era prevăzută de legea penală, la
acea dată constituind contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr.
12/1990.
În baza art. 30 alin. (2) din O.G. nr.
2/2001 și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 12/1990 s-a dispus comunicarea către
Poliția orașului însurăței, după rămânerea definitivă a hotărârii, pentru a se
lua măsurile ce se impun conform Legii nr. 12/1990 și O.G. nr. 2/2001, a
următoarelor acte:
- o copie a procesului verbal de
depistare a inculpatului în comuna Bărăganul, jud. Brăila la data de 07 mai
2010;
- o copie a dovezii seria AB nr.
0004606 privind predarea țigărilor găsite în autoturismul condus de inculpat,
către Camera de corpuri delicte a I.P.J. Brăila;
- o copie a prezentei hotărâri
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.
proc. pen., în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. și art. 11 C. pen., a
achitat-o pe inculpata S.F. pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută
de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 din data de 08 iunie 2010,
întrucât fapta săvârșită de inculpată nu era prevăzută de legea penală, la acea
dată constituind contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr.
12/1990.
S-a constatat că inculpata S.F. a fost
sancționată contravențional pentru aceeași faptă (pentru care s-a dispus
trimiterea în judecată în prezenta cauză) prin procesul verbal de contravenție seria
CC nr. 6567803 din 09 iunie 2010 întocmit de agentul constatator din cadrul
postului de poliție al comunei Stăncuța și totodată, că prin același proces
verbal s-a dispus și măsura confiscării pachetelor de țigări găsite cu ocazia
percheziției domiciliare efectuate la locuința acesteia.
În baza art. 30 alin. (2) din O.G. nr.
2/2001, s-a dispus comunicarea unei copii de pe sentință, după rămânerea definitivă,
către Poliția orașului însurăței, precum și către postul de poliție al comunei
Stăncuța pentru punerea în executare a procesului verbal de contravenție seria
CC
nr. 6567803 din 09 iunie 2010, în
măsura în care acest lucru nu s-a dispus anterior.
În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen.,
au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate în cauză de A.N.A.F. prin
mandatar A.N.V., în privința ambilor inculpați.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc.
pen., cheltuielile judiciare efectuate în cauză au rămas în sarcina statului.
S-a dispus avansarea din fondurile M.J.L.C.
către Baroul Brăila a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu
(avocat C.T.C.).
Prin decizia penală nr. 229/ A din 26 octombrie
2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori,
s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva
sentinței penale nr. 55 din 12 aprilie 2012, privind pe inculpații T.N. și S.F.
și, în consecință, s-a desființat sentința penală și s-a dispus trimiterea
cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. S-au menținut actele procedurale
efectuate de instanța de fond până la termenul din 3 aprilie 2012.
În motivarea celei de-a doua decizii
de casare s-au reținut următoarele:
Atât inculpatul T.N., prin înscris
autentic, cât și inculpata S.F., prin declarație în fața instanței, au înțeles
să se prevaleze de dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen.
Instanța de fond, după ce a luat act
de declarațiile celor doi inculpați, în sensul că doresc să se judece în baza
probelor administrate în cursul urmăririi penale, fără a se pronunța asupra
admiterii sau respingerii cererilor acestora de aplicare a art. 320
1
C. proc. pen., a pornit la faza dezbaterilor și, în final, după dezbateri, a
dispus achitarea inculpaților în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) în
referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., considerând că fapta nu este
prevăzută de legea penală.
Soluția adoptată de prima instanță, în
sensul achitării inculpaților este incompatibilă cu procedura de judecată
simplificată întrucât, conform art. 320
1
alin. (4) C. proc. pen.,
instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele
administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie
infracțiune și a fost săvârșită de inculpat iar, potrivit art. 320
1
alin. (8) C. proc. pen., instanța respinge cererea atunci când constată că
probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a
stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de
inculpat. în acest caz, instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii
de drept comun
În speță, instanța, considerând că
faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată nu constituie
infracțiuni, nefiind prevăzute de legea penală, ar fi trebuit să facă aplicarea
dispozițiilor art. 320
1
alin. (8) C. proc. pen., respectiv să
respingă cererile inculpaților de judecare în baza art. 320
1
C.
proc. pen. și să continue judecata conform regulilor dreptului comun.
În cauză, prin neefectuarea cercetării
judecătorești, prima instanță a încălcat dispozițiile art. 321 – art. 331 C.
proc. pen.
Lipsa cercetării judecătorești nu
poate fi complinită de către instanța de apel, întrucât s-ar aduce atingere
dreptului la apărare al părților, precum și regulilor de competență materială.
Astfel, dacă întreaga cercetare
judecătorească ar fi făcută de instanța de apel, aceasta s-ar transforma
practic, într-o instanță de fond, contrar prevederilor art. 27 alin. (1) lit. e
1
)
C. proc. pen., potrivit cărora judecata în primă instanță în cazul infracțiunilor
de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 se face de
tribunal și, totodată, s-ar încălca dreptul părților la o cale de atac,
respectiv apelul, la care ar fi fost îndreptățite dacă procesul se desfășura
conform normelor procedurale obișnuite.
Totodată, s-au menținut actele
procedurale îndeplinite până la data de 3 aprilie 2012.
Astfel, instanța de apel a dispus ca
în rejudecare, prima instanță să se pronunțe mai întâi, asupra cererilor
inculpaților de aplicare a dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen.,
conform alin. (4) sau (8) din același text, după care, în funcție de soluția
adoptată, să continue judecata fie în procedura simplificată, fie în procedura
de drept comun.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul
Tribunalului Brăila la data de 22 noiembrie 2012 sub nr. 133/113/2011.
În vederea respectării ultimei decizii
de casare, instanța de fond a continuat procesul penal de la data de 3 aprilie
2012.
Procedura de citare a celor doi
inculpați fiind completă, instanța a respins cererile acestora pentru judecarea
cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen. și a
continuat procesul prin administrarea de probe, respectiv audierea celor trei
martori asistenți la perchezițiile efectuate asupra inculpaților și anume: A.M.D.,
C.N. și D.A.
Examinând cauza în fond, după casare,
Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 318/P/2010 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria însurăței, înregistrat pe rolul instanței
sub nr. 133/113/2011 din 07 ianuarie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată,
în stare de libertate, a inculpaților T.N. și S.F., pentru săvârșirea
infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr.
241/2005.
În actul de sesizare a instanței s-a
reținut că în cursul zilei de 07 mai 2010, în timp ce executau serviciul de
supraveghere și control rutier pe DE 584, lucrătorii de poliție au oprit pentru
control, la orele 10
26
, în localitatea Bărăganul, jud. Brăila,
autoturismul marca „F.F.”, care circula pe direcția Brăila - Slobozia.
Cu acest prilej, la volanul
autoturismului a fost identificat inculpatul T.N., iar în interior, lucrătorii
de poliție au găsit 1.790 pachete de țigări (35.800 țigări) marca „M.” și 201
pachete de țigări (4.020 țigări) marca „A.”, care aveau aplicate timbre de
Republica Moldova.
Fiind audiat, inculpatul a declarat,
în esență, că țigările le-a achiziționat în dimineața aceleiași zile din Piața
Centrală a municipiului Galați, de la un cetățean moldovean, cu scopul de a le
revalorifica. Nu a putut să precizeze alte date de identificare a acelei
persoane.
Țigările au fost ridicate și depuse la
Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Brăila.
Prin adresa nr. 8519 din 12 noiembrie
2010, D.J.A.O.V. Brăila din cadrul A.N.V., a făcut cunoscut că prejudiciul adus
de T.N. bugetului consolidat al statului este de 19.443 lei și este compus din
taxă vamală, 2.321 lei, acciza totală, 12.579 lei și TVA, 4.543 lei.
Potrivit rechizitoriului, fapta
inculpatului T.N., care, în cursul zilei de 07 mai 2010, a fost depistat
deținând în mod ilegal un număr total de 39.820 de țigarete, mărcile „M.” și A.”,
cu scopul de a le comercializa, fără însă a-și achita obligațiile fiscale către
bugetul de stat, producând în acest mod un prejudiciu total de 19.443 lei,
întrunește din punct de vedere obiectiv și subiectiv, elementele constitutive
ale infracțiunii de „evaziune fiscală” prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a)
din Legea nr. 241/2005.
În baza autorizației de percheziție
nr. 37 din 07 iunie 2010, emisă de Judecătoria însurăței la data de 08 iunie
2010, a fost efectuată o percheziție domiciliară la locuința situată în comuna
Stăncuța jud. Brăila, aparținând inculpatei S.F.
Cu această ocazie, în camera din
dreapta, situată în partea de sud-vest a casei, au fost depistate 1.580 pachete
de țigări marca „P.” și 70 pachete de țigări marca „W.”, cu timbru de
proveniență din Republica Moldova, fără a avea aplicat și timbru fiscal
românesc.
Fiind audiată cu privire la acest
aspect, inculpata a declarat, în esență, că a cumpărat țigările de la o
persoană necunoscută, pentru revânzare. A susținut inculpata că pachetele de
țigări le-a cumpărat printr-un „troc”, în sensul că a vândut câțiva purcei
contra țigărilor identificate de polițiști.
Țigările astfel depistate au fost
ridicate și depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Brăila.
Prin adresa nr. 8513 din 12 noiembrie
2010, D.J.A.O.V. Brăila a comunicat că prejudiciul adus de inculpata S.F.
bugetului de stat este de 14.369 lei și se compune din taxa vamală, 871 lei,
acciza totală, 10.424 lei și TVA, 3.074 lei. Aceeași sumă a fost indicată de
către A.N.A.F. și respectiv A.N.V. în prima rejudecare a cauzei.
Potrivit rechizitoriului, fapta
inculpatei S.F. de a deține la domiciliu un număr total de 33.000 țigarete
mărcile „P.” și „W.”, cu scopul de a le comercializa, fără însă a avea achitate
obligațiile fiscale pentru această marfă, producând astfel un prejudiciu
bugetului de stat de 14.369 lei, întrunește din punct de vedere obiectiv și
subiectiv trăsăturile definitorii ale infracțiunii de „evaziune fiscală”
prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.
În cursul urmăririi penale, au fost
administrate probe prin următoarele mijloace de probă: procesul verbal de
depistare a inculpatului T.N. și de indisponibilizare a bunurilor; planșa
fotografică; dovada de predare a țigărilor către Camera de Corpuri Delicte a
I.P.J. Brăila; procesul verbal de percheziție domiciliară efectuată la locuința
inculpatei S.F.; dovada de predare a țigărilor către Camera de Corpuri Delicte
a I.P.J. Brăila; adresele de prejudiciu emise de A.N.A.F. – A.N.V. – D.J.A.O.V.
Brăila; declarațiile inculpaților; declarațiile martorilor, A.M.D., C.N. și D.A.
La primul termen de judecată,
instanța, apreciind că prin adresa de constituire de parte civilă, D.J.A.O.V. Brăila
nu a detaliat modul de calcul al prejudiciului, a solicitat acesteia să
comunice: valoarea mărfurilor în vamă, valoare la care a calculat prejudiciul
pentru flecare inculpat; modul de determinare a valorii mărfurilor, având în
vedere lipsa actelor de proveniență; modalitatea de calcul al prejudiciului.
Cu adresa nr. 2287 din 25 martie 2011,
partea civilă a indicat pentru fiecare marcă de țigări valoarea în vamă, ceea
ce a permis instanței, în funcție de numărul de țigări cumpărate de inculpați,
de marca acestora și de paritatea euro/leu, să stabilească pentru inculpatul
T.N. o valoare în vamă de 935 Euro, respectiv de 3.991,328 lei, iar pentru
inculpata S.F. o valoare în vamă de 825 Euro, respectiv de 3.521,35 lei.
Inculpatul T.N. a făcut dovada
achitării prejudiciului cu două ordine de plată în contul D.J.A.O.V. Brăila.
Inculpata S.F. a declarat încă de la
primul termen de judecată că nu are posibilități materiale să acopere
prejudiciul.
Inculpata a declarat potrivit art. 320
1
C. proc. pen., că recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin
actul de sesizare a instanței, a solicitat să fie judecată în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală și că nu solicită administrarea altor
probe. în cursul audierii făcută în baza art. 323 C. proc. pen., inculpata și-a
menținut declarația dată în faza urmăririi penale, de recunoaștere a faptei
comise.
Instanța, în baza probelor
administrate la urmărirea penală și completate în faza cercetării
judecătorești, a reținut următoarele:
În ceea ce îl privește pe inculpatul
T.N.:
Din probele administrate la urmărirea
penală a rezultat că inculpatul este administratorul unei societăți comerciale
din localitatea Slobozia de Giurgiu, jud. Giurgiu, respectiv al N.B.N.C. SRL și
că în ziua de 7 mai 2010 s-a deplasat din municipiul Giurgiu în municipiul
Brăila pentru a cumpăra țigări de proveniență din Republica Moldova pentru a le
revinde. Inculpatul a cumpărat 1790 pachete țigări „M.” și 200 pachete marca „A.”,
cu o valoare în vamă de 925 Euro, fără a pretinde acte de proveniență și fără
ca țigările să fie marcate cu timbre corespunzătoare.
Potrivit adresei nr. 8519 din 12
noiembrie 2010 emisă de D.J.A.O.V. Brăila, prin dobândirea cantităților
respective de țigări, introduse fraudulos în țară, încălcându-se dispozițiile
C. vam. și din Regulamentul Vamal și fără acte de proveniență, inculpatul T.N.
a produs statului român un prejudiciu total constând în taxă vamală, acciză
totală și TVA în valoare de 19.443 lei, prejudiciu achitat în faza de judecată.
Instanța de fond a reținut că fapta
inculpatului T.N. de a cumpăra, în calitate de administrator al unei societăți
comerciale, în scop de revânzare, în total 1991 pachete a câte 20 . țigarete,
fără acte de proveniență, știind că provin din Republica Moldova și fără a fi
marcate corespunzător, ascunzând prin lipsa documentelor de proveniență și
imposibilitatea înregistrării în contabilitate „sursa impozabilă”, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.
9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii
fiscale.
Având în vedere că inculpatul T.N.,
înainte de primul termen de judecată a achitat în totalitate prejudiciul
stabilit de partea civilă, îi este aplicabil art. 10 alin. (1) din Legea nr.
241/2005, potrivit căruia: „în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune
fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al
judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă
integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta
săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în
aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei
naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și
recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul
monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează
în cazierul judiciar.
(2) Dispozițiile prevăzute la alin.
(1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de
prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a
beneficiat de prevederile alin. (1)” care stabilește că acoperirea
prejudiciului reprezintă o cauză de nepedepsire și permite aplicarea unei
sancțiuni cu caracter administrativ.
Aplicarea sancțiunii cu caracter
administrativ presupune înlocuirea răspunderii penale cu o răspundere
administrativă, sediul materiei constituindu-l prevederile Titlului IV al
părții generale a Codului penal, respectiv articolele 90 și urm. C. pen.,
sancțiunile fiind prevăzute de art. 91 C. pen. și anume mustrarea, mustrarea cu
avertisment și amenda de la 10 lei la 1000 lei.
Instanța de fond, având în vedere
cuantumul prejudiciului cauzat frecventa acestui gen de infracțiuni în spectrul
larg al infracționalității, dar și lipsa antecedentelor penale, atitudinea
relativ corectă a inculpatului în cursul urmăririi penale, starea de sănătate
precară și acoperirea prejudiciului, s-a orientat la aplicarea unei amenzi
administrative în cuantum de 400 lei, apreciind că este de natură să conducă la
îndreptarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În legătură cu țigările care au
constituit obiectul material al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului,
a dispus confiscarea acestora, în baza dispozițiilor art. 256 alin. (1) lit. c)
și alin. (2) C. vam., adoptat prin Legea nr. 86/2006, țigări aflate la Camera
de corpuri delicte a I.P.J. Brăila.
Totodată, prima instanță a reținut
faptul că între cei doi inculpați și faptele deduse judecății nu există nici o
legătură, iar conexarea efectuată de procuror nu are nici un suport legal.
În privința inculpatei S.F., instanța
de fond a reținut următoarele:
Reținând situația de fapt expusă,
procurorul a concluzionat că fapta inculpatei S.F. de a deține la domiciliu un
număr total de 33.000 țigarete mărcile „P.” și „W.”, cu scopul de a le
comercializa, fără însă a avea achitate obligațiile fiscale pentru această
marfa, producând astfel un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 14.369 lei,
întrunește din punct de vedere obiectiv și subiectiv, trăsăturile definitorii
ale infracțiunii de „evaziune fiscală” prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a)
din Legea nr. 241/2005.
Astfel, nu se poate vorbi de o
ascundere, iar simplul fapt al depistării țigărilor la domiciliul inculpatei nu
echivalează cu o încercare de sustragere de la plata obligațiilor fiscale,
inculpata S.F. nefiind depistată vânzând vreo țigară și marfa nu a fost
introdusă „pe piața neagră”.
Nu în ultimul rând, infracțiunea de
evaziune fiscală presupune existența unui subiect activ calificat, aceea că
făptuitorul trebuie să datoreze impozite, taxe, etc. din cele la care se referă
textul de lege incriminator.
Inculpata S.F. este o simplă persoană
fizică care nu datorează accize sau TVA și nici taxe vamale, atâta timp cât nu
a fost acuzată și de introducerea în țară a mărfii respective.
Această concluzie se desprinde din
următoarele dispoziții: art. 2 alin. (1) C. fisc., care reglementează
categoriile de impozite și taxe; art. 13 din același cod, care stabilesc
categoriile de contribuabili; art. 39; art. 40, art. 41; art. 46 care
stabilește impozitul pe venit; art. 112
1
care definește
microintreprinderea; art. 113 care stabilește impozit în sarcina nerezidenților;
art. 122 care stabilește că este contribuabil și reprezentanța autorizată să
funcționeze în România; art. 125
1
pct. 18, pct. 20 și pct. 21 care
stabilește conținutul noțiunilor de persoană impozabilă, persoană neimpozabilă
și persoană.
Tribunalul a constatat, raportat la
data săvârșirii faptei, 08 iunie 2010, că în sarcina inculpatei nu se poate
reține infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1) și (3) din
Legea nr. 86/2006 (Codul vamal al României) astfel cum a pus în discuție Curtea
de Apel la ultimul termen de judecată a primului apel declarat, întrucât
infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) a fost introdusă, ulterior datelor
săvârșirii faptelor din speță, respectiv prin O.U.G. nr. 54/2010 (M. Of. nr.
421/23.06.2010).
Este drept că faptele săvârșite de
inculpata S.F. se circumscriu textului de lege susmenționat care prevede că:
„Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1)
colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea,
desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un
regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate
săvârșirii acesteia” însă, având în vedere principiul neretroactivității legii
penale, reglementat de art. 11 C. pen., inculpații nu pot fi acuzați de o
infracțiune care la data săvârșirii nu era prevăzută de legea penală.
Nici art. 270 alin. (l) C. vam., nu
poate fi reținut în cauză, câtă vreme inculpata nu a fost acuzată de
introducerea în țară a acelor pachete de țigări.
Nu în ultimul rând, în dosarul de
urmărire penală 318/P/2010, au fost urmărite penal și alte persoane, pentru
fapte identice cu cele pentru care T.N. și S.F. au fost trimiși în judecată,
față de care procurorul a dat soluție de scoatere de sub urmărire penală și a
aplicat art. 18
1
C. pen. Față de acei învinuiți însă, soluția
procurorului s-a dispus, nu pentru infracțiunea de evaziune fiscală, ci pentru
infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) C. vam., pentru simplu
fapt că fapta a fost săvârșită ulterior datei de 23 iunie 2010. Or, câtă vreme
procurorul a apreciat că faptele săvârșite anterior acestei date de T.N. și
S.F. constituie evaziune fiscală, iar această infracțiune nu a fost abrogată,
ar fi trebuit să rețină în sarcina celorlalți învinuiți evaziune și contrabandă
în concurs. Nereținând un astfel de concurs, practic nici procurorul care a
întocmit rechizitoriul nu este de acord cu reținerea infracțiunii de evaziune
fiscală pentru fapte ca cele deduse judecății.
Până la intrarea în vigoare a O.U.G.
nr. 54/2010, aceste fapte constituiau o simplă contravenție, întocmai ca și
transportul sau depozitarea oricăror alte mărfuri fără documente de
proveniență, respectiv contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr.
12/1990.
Potrivit acestui text de lege
„Constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională
sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte: lit.
e) efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este
dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile,
indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al
depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege,
după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele
vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege”.
Potrivit art. 2 din acest act normativ
- (1) Constituie contravenții faptele prevăzute la art. 1 lit. a) - k) și se
sancționează după cum urmează: c) faptele prevăzute la lit. a), b), e), g), i),
j) și k), cu prestarea unei activități în folosul comunității sau cu amendă de
la 1.000 lei la 1.500 lei;
Tot același act normativ, în art. 3,
stabilește că sunt infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3
ani, dacă prin legea penală nu se prevede o pedeapsă mai mare, doar faptele
prevăzute la art. 1 lit. 1) - p).
De altfel, inculpata S.F. a fost
sancționată contravențional pentru aceeași faptă, prin procesul verbal de
contravenție seria CC nr. 6567803 din 09 iunie 2010, întocmit de agentul
constatator din cadrul postului de poliție Stăncuța, totodată fiind luată și
măsura confiscării pachetelor de țigări.
Cu alte cuvinte, în ceea ce o privește
pe inculpata S.F., organele de poliție au sancționat-o contravențional, și
ulterior, pentru aceeași faptă, i-au întocmit și prezentul dosar penal, deși
este cunoscut principiul potrivit căruia nimeni nu poate fi sancționat de două
ori pentru aceeași faptă.
Împotriva sentinței a declarat apel
inculpatul T.N., care în motivele de apel scrise a susținut că nu există nicio
dovadă a intenției lui de a se sustrage de la plata taxelor, întrucât țigările
au fost cumpărare pentru a fi fumate de membrii familiei sale și nu au fost
introduse de el în țară. în consecință, a solicitat achitarea pentru că la data
comiterii faptei, aceasta nu era prevăzută de legea penală ca infracțiune, ci
constituia contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990.
La termenul de judecată din data de 12
martie 2013, procurorul a invocat excepția inadmisibilității apelului, întrucât
inculpatul nu a apelat prima sentință pronunțată în cauză, respectiv cea cu nr.
69 din 21 aprilie 2011 a Tribunalului Brăila.
Instanța de apel a respins excepția
invocată de procuror și a trecut la analiza pe fond a apelului declarat de
inculpat.
S-a reținut că, într-adevăr,
inculpatul nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 69 din 21 aprilie
2011 a Tribunalului Brăila, iar parchetul a criticat această hotărâre referitor
la stabilirea greșită a temeiului confiscării, cuantumul redus al amenzii
administrative și calculul eronat al valorii în vamă a țigărilor, soluția în ce
privește latura penală fiind considerată legală.
Cauza a suferit două trimiteri spre
rejudecare la instanța de fond, conform deciziilor penale nr. 235/ A din 14
octombrie 2011 și nr. 229/ A din 26 octombrie 2012 ale Curții de Apel Galați,
fără ca inculpatul să aibă apel și fără ca instanțele de apel să considere
nelegală soluția de încetare a procesului penal dispusă prin sentința penală
nr. 69/2011.
Inculpatul are deschisă calea de atac
a apelului împotriva sentinței penale nr. 9 din 18 ianuarie 2013 cu respectarea
limitelor cadrului procesual stabilit prin cele două decizii ale Curții de Apel
Galați, pentru eventuale motive de nelegalitate sau netemeinicie care s-ar
putea încadra în aceste limite procesuale și care ar putea fi îndreptate prin
intermediul căilor de atac.
În concluzie, instanța de apel a
considerat că apelul inculpatului nu este inadmisibil, ci doar că este limitat
la anumite aspecte care nu încalcă prevederile art. 385 C. proc. pen.
Trecând la judecarea pe fond a căii de
atac declarată de inculpat, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru
cauze cu minori, prin decizia penală nr. 84/ A din 12 martie 2013, a admis
apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința penală apelată și,
rejudecând, a înlăturat dispoziția de înlocuire a răspunderii penale cu o
răspundere care atrage o sancțiune cu caracter administrativ și a modificat
temeiul de încetare a procesului penale pornit împotriva inculpatului pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
241/2005 în sensul că, în loc de art. 10 lit. i) C. proc. pen., a reținut art. 10
lit. i
1
) C. proc. pen. (cauza de nepedepsire).
Neconstatând alte motive de
nelegalitate și netemeinicie a sentinței, a menținut restul dispozițiilor
acesteia.
În considerentele deciziei, instanța
de apel a reținut că sentința primei instanțe este nelegală, fiind greșit
temeiul încetării procesului penal.
Art. 10 alin. (1) teza a IlI-a din
Legea nr. 241/2005 stabilește o cauză de nepedepsire în favoarea inculpatului
care a comis infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr.
241/2005, atunci când achită prejudiciul în anumite condiții.
Nu este vorba de o înlocuire a
răspunderii penale cu o răspundere care atrage o sancțiune cu caracter
administrativ, procedură care ar trebui să fie prevăzută expres de legea
specială. În lipsa acestei reglementări exprese, ar trebui să fie întrunite
cumulativ condițiile menționate de art. 90 C. pen., condiții care nu se
regăsesc în prezenta cauză.
Constatând că este incidență o cauză
de nepedepsire, instanța de apel a făcut aplicarea art. 10 lit. i
1
) C.
proc. pen., text de lege care a înlocuit prevederile art. 10 lit. i) C. proc.
pen., reținute de instanța de fond.
Referitor la solicitarea inculpatului
de a se pronunța o soluție de achitare, instanța de apel a constatat că nu este
întemeiată, față de împrejurarea că soluția de încetare a procesului penal
pornit împotriva inculpatului nu a fost contestată de acesta în primul ciclu
procesual, finalizat cu pronunțarea sentinței penale nr. 69/2011 și are la bază
achitarea de către inculpat a prejudiciului în condițiile stabilite de art. 10
alin. (l) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005.
De asemenea, s-a reținut că amenda
administrativă de 400 lei aplicată inculpatului este mai mică decât cea
aplicată prin sentința penală nr. 69/2011 (500 lei) și nu mai poate face
obiectul criticilor în apel.
Împotriva deciziei a declarat recurs
inculpatul T.N. criticând-o în scris, prin prisma cazurilor de casare prevăzute
în art. 385
9
alin. (l) pct. 12, 15, 16, 17 C. proc. pen. și
solicitând achitarea în baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)
C. proc. pen. și restituirea prejudiciului pe care l-a achitat.
În dezvoltarea motivelor de recurs
inculpatul a susținut că la data de 7 mai 2010, fapta prevăzută de art. 9 alin.
(l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 nu era prevăzută de legea penală ca
infracțiune, ci constituia contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea
nr. 12/1990.
Întrucât lipsește unul din elementele
constitutive ale infracțiunii, inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut în
art. 385
9
alin. (l) pct. 12 C. proc. pen., a cerut achitarea în baza
art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Referitor la cazurile de casare prevăzute
în art. 385
9
alin. (l) pct. 15, 16, 17 C. proc. pen., inculpatul a
susținut că în mod greșit instanța de apel a dispus încetarea procesului penal
fără a arăta motivul pentru care există o cauză de nepedepsire, soluția corectă
fiind aceea de înlocuire a sancțiunii penale cu cea contravențională. A mai
susținut inculpatul că este inadmisibil ca prin aceeași sentință (nr. 9 din 18
ianuarie 2013), față de doi inculpați trimiși în judecată pentru aceeași faptă
să se dispună două soluții diferite [(încetarea procesului penal, respectiv
achitarea în baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc.
pen., această din urmă soluție fiind pronunțată față de inculpată S.F.)].
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul
desemnat din oficiu pentru inculpat a susținut recursul motivat în scris de
acesta, însă ca și cazuri de casare a invocat dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 12, 16 și 17
2
C. proc. pen.
Examinând decizia atacată atât prin
prisma motivelor invocate de inculpat, cât și din oficiu, în conformitate cu
dispozițiile art. 385
9
alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte
constată că recursul nu este fondat.
În mod corect, instanța de apel a
reținut că soluția de încetare a procesului penal pornit împotriva recurentului
inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 este justă, comiterea faptei nefiind
contestată de inculpat în primul ciclu procesual când s-a pronunțat sentința
penală nr. 69 din 21 aprilie 2011. Dispozițiile art. ll pct. 2 lit. b) raportat
la art. 10 lit. i) C. proc. pen., combinat cu art. 10 alin. (1) teza a IlI-a din
Legea nr. 241/2005 au fost aplicate de instanța de fond în condițiile în care
recurentul inculpat a achitat în totalitate prejudiciul cauzat bugetului
consolidat al statului.
De asemenea, în raport cu dispozițiile
art. 10 alin. (l) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005 care stabilește o cauză
de nepedepsire ce operează în favoarea inculpatului care a comis infracțiunea
prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005, arunci când
acesta achită integral prejudiciul, în mod corect instanța de apel a înlăturat
din dispozitivul sentinței de fond dispoziția de înlocuire a răspunderii penale
cu o răspundere ce atrage o sancțiune cu caracter administrativ și a dispus
încetarea procesului penal pornit împotriva recurentului inculpat, în
conformitate cu dispozițiile art. ll pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i
1
)
C. proc. pen., în loc de art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. i) C.
proc. pen.
În ce privește cazul de casare prevăzut
în art. 385
9
alin. (l) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurent,
acesta este incident când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei
infracțiuni.
Recurentul inculpat nu a arătat care
dintre elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în
judecată nu sunt întrunite, iar pe de altă parte, în dosarul nr. 133/113/2011*
al Tribunalului Brăila, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 55 din 12
aprilie 2012, se află declarația autentificată sub nr. 957 din 12 martie 2012
la notarul public M.N. din mun. Giurgiu, prin care recurentul arată că
recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și
solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de
urmărire penală conform art. 320
1
C. proc. pen.
Contrar celor susținute de recurent,
fapta pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea că, fiind oprit
în trafic în cadrul unui control de rutină, a fost depistat deținând în mod
ilegal 39820 țigarete, mărcile „M.” și „A.”, cu scopul de a le comercializa,
fără însă a-și achita obligațiile fiscale, producând un prejudiciu bugetului
consolidat al statului, în sumă de 19.443 lei era prevăzută ca infracțiune și
la data faptelor, 7 mai 2020, fiind incriminată în art. 9 alin. (l) lit. a) din
Legea nr. 241/2005.
Cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (l) pct. 16 C. proc. pen., este incident, când în mod greșit inculpatul a
fost achitat pentru motivul că fapta săvârșită de el nu este prevăzută de legea
penală sau când, în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal pentru
motivul că există autoritate de lucru judecat sau o cauză de înlăturare a
răspunderii penale ori că a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost
grațiată.
Nici una din ipoteze prevăzute în
textul de lege susmenționat nu este incidență în cauză.
Contrar celor susținute de recurent, Înalta
Curte constată că în considerentele deciziei, instanța de apel a motivat atât
în fapt, cât și în drept soluția de modificare a temeiului de încetare a
procesului penal pornit împotriva acestuia, reținând că în speță există o cauză
de nepedepsire și nu de înlocuire a răspunderii penale, cum în mod greșit a
dispus instanța de fond.
În ce privește cazul de casare prevăzut
în art. 385
9
alin. (l) pct. 17
2
C. proc. pen., când
hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare
a legii, Înalta Curte constată că nici acest caz de casare nu este incident în
cauză.
Achitarea inculpatei S.F. în temeiul
dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.,
s-a dispus de către instanța de fond în considerarea faptului că simpla
depistare a țigărilor la domiciliul acesteia nu echivalează o încercare a
inculpatei de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale. Inculpata nu a
fost depistată vânzând țigări și în plus, este o simplă persoană fizică ce nu datorează
accize sau TVA și nici taxe vamale, ea nefiind acuzată și de introducerea în
țară a mărfii respective.
Situația recurentului inculpat este
diferită de cea a inculpatei, acesta, în calitate de administrator al
societății comerciale N.B.N.C. SRL a cumpărat 1790 pachete țigări „M.” și 200
pachete țigări marca „A.” din Republica Moldova, pentru a le comercializa, fără
a pretinde acte de proveniență și fără ca țigările respective să fie marcate cu
timbru corespunzător, ascunzând prin lipsa documentelor de proveniență a
bunurilor și neînregistrarea lor în contabilitate, „sursa impozabilă”.
În consecință, reținând că decizia
pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, recursul declarat de
inculpatul T.N. se privește ca nefondat și se va respinge ca atare în
conformitate cu dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli
judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200
lei, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefundat, recursul
declarat de inculpatul T.N. împotriva deciziei penale nr. 84/ A din 12 martie
2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata
sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16
octombrie 2013.