ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3149/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 9 din 18 ianuarie 2013 a Tribunalului Brăila, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. i) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005 și art. 91 lit. c) C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului T.N. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, faptă comisă la data de 07 mai 2010. S-a dispus înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ. S-a aplicat inculpatului T.N. o amendă administrativă în cuantum de 400 lei.

În baza art. 346 C. proc. pen., în referire la art. 10 alin. (1) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005, s-a constatat acoperit prejudiciul în cuantum de 19.443 lei de către inculpatul T.N., prin virarea sumei cu două ordine de plată, multiplu, nr. l din 02 martie 2011 și nr. 1 din 03 martie 2011, în contul părții civile, prin intermediul B.R.D., sucursala Giurgiu, eliberându-se chitanțele nr. 110302113301000 din 02 martie 2011 și respectiv nr. 1103031012490000 din 03 martie 2011. În baza art. 118 lit. V) C. pen., art. 224 alin. (3) lit. c), art. 256 C. vam. (Legea nr. 86/2006), s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpatul T.N. a țigărilor indisponibilizate în ziua de 7 mai 2010 și predate la Camera de corpuri delicte a I.P.J.

Brăila cu Dovada seria AB nr. 0004606 din 10 mai 2010, respectiv 1790 pachete marca „M.” și 201 pachete marca „A.”, cu titlu de bunuri dobândite prin săvârșirea infracțiunii. În baza art. 192 alin. (l) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu (avocat B.A., delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr. 3678 din 27 noiembrie 2012). S-a dispus virarea sumei de 300 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Brăila - Cabinet avocatură B.A. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la rămânerea definitivă a acestei sentințe, s-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului hotărârii O.N.R.C., în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. și art. 11 C. pen., a fost achitată inculpata S.F. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005, fapta din data de 08 iunie 2010, întrucât fapta săvârșită de inculpată nu era prevăzută de legea penală la acea dată, constituind contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990. S-a constatat că inculpata S.F. a fost sancționată contravențional pentru aceeași faptă (pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în prezenta cauză) prin procesul verbal de contravenție seria CC nr. 6567803 din 09 iunie 2010, întocmit de agentul constatator din cadrul postului de poliție corn.

Stăncuța și totodată că, prin același proces verbal s-a dispus și măsura confiscării pachetelor de țigări găsite cu ocazia percheziției. În baza art. 30 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 s-a dispus comunicarea unei copii de pe sentință, după rămânerea definitivă, către Poliția orașului însurăței, precum și către Postul de poliție corn. Stăncuța pentru punerea în executare a procesului verbal de contravenție seria CC nr. 6567803 din 09 iunie 2010, în măsura în care acest lucru nu s-a dispus anterior. În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate în cauză de A.N.A.F. prin mandatar A.N.V., în privința inculpatei. În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare efectuate în cauză în sumă de 400 lei rămân în sarcina statului. S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul Brăila a sumei de 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (avocat C.T.C. – delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr. 3679 din 27 noiembrie 2012). În fapt s-a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria însurăței, nr. 318/P/2010, înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 133/113/2011*, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților T.N. și S.F., fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce-l privește pe inculpatul T.N., în actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în cursul zilei de 07 mai 2010, fiind oprit în trafic, în cadrul unui control de rutină, a fost depistat deținând în mod ilegal un număr total de 39.820 de țigarete, mărcile „M.” și A.”, cu scopul de a le comercializa, fără însă a-și achita obligațiile fiscale, producând în acest mod un prejudiciu total de 19.443 lei. În ceea ce o privește pe inculpata S.F., în actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în urma percheziției domiciliare efectuată la data de 08 iunie 2010 la locuința acesteia, situată în comuna Stăncuța, jud. Brăila, s-au găsit un număr de 1.580 pachete de țigări marca „P.” și 70 pachete de țigări marca „W.”, cu timbru de proveniență din Republica Moldova, fără a avea aplicat și timbru fiscal românesc.

S-a mai reținut că țigările erau deținute de inculpată în scopul comercializării, că nu a achitat obligațiile fiscale pentru această marfă, producând astfel un prejudiciu bugetului de stat de 14.369 lei. Prin sentința penală nr. 69 din 21 aprilie 201, îh baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. i) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (l) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005 și art. 91 lit. c) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului T.N. și s-a înlocuit răspunderea penală cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ (500 lei). În baza art. 346 C. proc. pen., în referire la art. 10 alin. (l) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005, s-a constatat acoperit prejudiciul în cuantum de 19.443 lei, de către inculpatul T.N.

În baza art. 118 lit. V) C. pen., art. 224 alin. (3) lit. V), art. 256 C. vam. (Legea nr. 86/2006), s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpatul T.N. a țigărilor indisponibilizate în ziua de 7mai 2010. În baza art. 11 pct. 2 lit. V) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei S.F. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. V) Legea nr. 241/2005, comisă la data de 1 iunie 2010, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, constituind contravenția prevăzută de art. 1 lit. V) din Legea nr. 12/1990. În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă.

Prin decizia penală nr. 235/ A din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați s-a admis apelul declarat de parchet, s-a desființat sentința penală 69/2011 a Tribunalului Brăila și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Brăila cu menținerea actelor procedurale efectuate până la termenul din 05 aprilie 2011. În motivarea acestei decizii s-a arătat că, fiind vorba de infracțiunea de evaziune fiscală, calitatea de parte civilă o avea A.N.A.F. Brăila care trebuia să comunice instanței prejudiciul și că D.J.A.O.V. Brăila din cadrul A.N.V. nu avea calitate procesuală, întrucât inculpații nu au fost trimiși în judecată pentru vreo infracțiune prevăzută de Codul vamal. Instanța de recurs a dispus ca în rejudecare să fie introdusă în cauză în calitate de parte civilă, A.N.A.F.

Brăila, căreia să i se solicite și calcularea prejudiciului pentru infracțiunea de evaziune fiscală. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila la data de 10 noiembrie 2011 sub nr. 133/113/2011*. În vederea respectării dispozițiilor deciziei de casare, instanța de fond a introdus în cauză încă de la primul termen, A.N.A.F., care a fost citată la sediul direcției județene din Brăila, menținând totodată în cauză A.N.A.F. - A.N.V., care a avut adresa de constituire de parte civilă în cursul urmăririi penale. Totodată, s-a făcut o adresă la A.N.A.F. cu copie de pe decizia curții de apel, punându-i-se în vedere să precizeze cuantumul prejudiciului defalcat pe fiecare inculpat în cauză și pe categorii de prejudiciu.

Întrucât răspunsul la această adresă a fost comunicat tot de către A.N.A.F. - A.N.V., față de care curtea de apel s-a pronunțat prin decizia de casare, în sensul că nu poate avea calitate de parte civilă în cauză, instanța a revenit la A.N.A.F. cu o adresă mult mai explicită, prin care i s-a pus în vedere să comunice dacă A.N.A.F. și nu vreo altă direcție din subordine se constituie parte civilă în cauză. Răspunsul la această adresă a fost însă comunicat tot de către A.N.A.F., prin A.N.V. Totodată, în temeiul prevederilor H.G. nr. 109/2009 s-a înaintat instanței o delegație prin care A.N.A.F. (sediul central) a mandatat A.N.V. să se constituie parte civilă în cauză. Totodată, au fost înaintate ulterior către instanță și alte adrese din partea A.N.A.F.

prin A.N.V., în care s-a detaliat prejudiciul pentru fiecare inculpat. Astfel, A.N.A.F. prin A.N.V., s-a constituit parte civilă cu privire la inculpatul T.N., cu suma de 25.290 lei din care se precizează că a achitat suma de 19443 lei. Această sumă a reieșit în urma unei decizii de regularizare. Față de S.F., A.N.A.F. prin A.N.V., s-a constituit parte civilă cu suma de 14639 lei. Potrivit art. 4 alin. (2) pct. 37 din H.G. nr. 109/2009, A.N.A.F. reprezintă statul în fața instanțelor și a organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale și alte activități ale agenției, direct, sau prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a mun.

București, Garda Financiară și unitățile sale teritoriale și/sau A.N.V. și unitățile sale subordonate în baza mandatelor transmise. În vederea respectării dispozițiilor deciziei de casare, dar și față de dispozițiile legale de mai sus și având în vedere delegația dată de A.N.A.F. către A.N.V., la termenul din 16 ianuarie 2012, instanța a dispus citarea A.N.A.F. atât la sediul central, cât și la sediul din Brăila (D.G.F.P. Brăila). Totodată, A.N.A.F. a fost citată prin mandatar A.N.V. atât la sediul central al A.N.V., cât și la sediile din Galați și Brăila. La ultimul termen de judecată, înainte de citirea actului de sesizare, inculpata S.F., personal, a declarat că recunoaște faptele și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă conform procedurii reglementate de art. 320 1 C. proc.

pen. La același termen, inculpatul T.N. a depus la dosar o declarație autentică în care arăta același lucru. Instanța, în baza probelor administrate la urmărirea penală și a înscrisurilor depuse în rejudecare, a pronunțat următoarea sentință: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. și art. 11 C. pen., l-a achitat inculpatul T.N. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 din data de 07 mai 2010, întrucât fapta săvârșită de inculpat nu era prevăzută de legea penală, la acea dată constituind contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990. În baza art. 30 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001 și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 12/1990 s-a dispus comunicarea către Poliția orașului însurăței, după rămânerea definitivă a hotărârii, pentru a se lua măsurile ce se impun conform Legii nr. 12/1990 și O.G. nr. 2/2001, a următoarelor acte: - o copie a procesului verbal de depistare a inculpatului în comuna Bărăganul, jud. Brăila la data de 07 mai 2010; - o copie a dovezii seria AB nr. 0004606 privind predarea țigărilor găsite în autoturismul condus de inculpat, către Camera de corpuri delicte a I.P.J. Brăila; - o copie a prezentei hotărâri În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. și art. 11 C. pen., a achitat-o pe inculpata S.F.

pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 din data de 08 iunie 2010, întrucât fapta săvârșită de inculpată nu era prevăzută de legea penală, la acea dată constituind contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990. S-a constatat că inculpata S.F. a fost sancționată contravențional pentru aceeași faptă (pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în prezenta cauză) prin procesul verbal de contravenție seria CC nr. 6567803 din 09 iunie 2010 întocmit de agentul constatator din cadrul postului de poliție al comunei Stăncuța și totodată, că prin același proces verbal s-a dispus și măsura confiscării pachetelor de țigări găsite cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința acesteia.

În baza art. 30 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, s-a dispus comunicarea unei copii de pe sentință, după rămânerea definitivă, către Poliția orașului însurăței, precum și către postul de poliție al comunei Stăncuța pentru punerea în executare a procesului verbal de contravenție seria CC nr. 6567803 din 09 iunie 2010, în măsura în care acest lucru nu s-a dispus anterior. În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate în cauză de A.N.A.F. prin mandatar A.N.V., în privința ambilor inculpați. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate în cauză au rămas în sarcina statului. S-a dispus avansarea din fondurile M.J.L.C. către Baroul Brăila a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu (avocat C.T.C.).

Prin decizia penală nr. 229/ A din 26 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva sentinței penale nr. 55 din 12 aprilie 2012, privind pe inculpații T.N. și S.F. și, în consecință, s-a desființat sentința penală și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. S-au menținut actele procedurale efectuate de instanța de fond până la termenul din 3 aprilie 2012. În motivarea celei de-a doua decizii de casare s-au reținut următoarele: Atât inculpatul T.N., prin înscris autentic, cât și inculpata S.F., prin declarație în fața instanței, au înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. Instanța de fond, după ce a luat act de declarațiile celor doi inculpați, în sensul că doresc să se judece în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, fără a se pronunța asupra admiterii sau respingerii cererilor acestora de aplicare a art. 320 1 C. proc. pen., a pornit la faza dezbaterilor și, în final, după dezbateri, a dispus achitarea inculpaților în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., considerând că fapta nu este prevăzută de legea penală. Soluția adoptată de prima instanță, în sensul achitării inculpaților este incompatibilă cu procedura de judecată simplificată întrucât, conform art. 320 1 alin. (4) C. proc. pen., instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat iar, potrivit art. 320 1 alin. (8) C. proc.

pen., instanța respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. în acest caz, instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun În speță, instanța, considerând că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată nu constituie infracțiuni, nefiind prevăzute de legea penală, ar fi trebuit să facă aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (8) C. proc. pen., respectiv să respingă cererile inculpaților de judecare în baza art. 320 1 C. proc. pen. și să continue judecata conform regulilor dreptului comun. În cauză, prin neefectuarea cercetării judecătorești, prima instanță a încălcat dispozițiile art. 321 – art. 331 C. proc.

pen. Lipsa cercetării judecătorești nu poate fi complinită de către instanța de apel, întrucât s-ar aduce atingere dreptului la apărare al părților, precum și regulilor de competență materială. Astfel, dacă întreaga cercetare judecătorească ar fi făcută de instanța de apel, aceasta s-ar transforma practic, într-o instanță de fond, contrar prevederilor art. 27 alin. (1) lit. e 1 ) C. proc. pen., potrivit cărora judecata în primă instanță în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 se face de tribunal și, totodată, s-ar încălca dreptul părților la o cale de atac, respectiv apelul, la care ar fi fost îndreptățite dacă procesul se desfășura conform normelor procedurale obișnuite.

Totodată, s-au menținut actele procedurale îndeplinite până la data de 3 aprilie 2012. Astfel, instanța de apel a dispus ca în rejudecare, prima instanță să se pronunțe mai întâi, asupra cererilor inculpaților de aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., conform alin. (4) sau (8) din același text, după care, în funcție de soluția adoptată, să continue judecata fie în procedura simplificată, fie în procedura de drept comun. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila la data de 22 noiembrie 2012 sub nr. 133/113/2011. În vederea respectării ultimei decizii de casare, instanța de fond a continuat procesul penal de la data de 3 aprilie 2012. Procedura de citare a celor doi inculpați fiind completă, instanța a respins cererile acestora pentru judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. și a continuat procesul prin administrarea de probe, respectiv audierea celor trei martori asistenți la perchezițiile efectuate asupra inculpaților și anume: A.M.D., C.N. și D.A. Examinând cauza în fond, după casare, Tribunalul a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 318/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria însurăței, înregistrat pe rolul instanței sub nr. 133/113/2011 din 07 ianuarie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților T.N. și S.F., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005. În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în cursul zilei de 07 mai 2010, în timp ce executau serviciul de supraveghere și control rutier pe DE 584, lucrătorii de poliție au oprit pentru control, la orele 10 26 , în localitatea Bărăganul, jud. Brăila, autoturismul marca „F.F.”, care circula pe direcția Brăila - Slobozia.

Cu acest prilej, la volanul autoturismului a fost identificat inculpatul T.N., iar în interior, lucrătorii de poliție au găsit 1.790 pachete de țigări (35.800 țigări) marca „M.” și 201 pachete de țigări (4.020 țigări) marca „A.”, care aveau aplicate timbre de Republica Moldova. Fiind audiat, inculpatul a declarat, în esență, că țigările le-a achiziționat în dimineața aceleiași zile din Piața Centrală a municipiului Galați, de la un cetățean moldovean, cu scopul de a le revalorifica. Nu a putut să precizeze alte date de identificare a acelei persoane. Țigările au fost ridicate și depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Brăila. Prin adresa nr. 8519 din 12 noiembrie 2010, D.J.A.O.V. Brăila din cadrul A.N.V., a făcut cunoscut că prejudiciul adus de T.N.

bugetului consolidat al statului este de 19.443 lei și este compus din taxă vamală, 2.321 lei, acciza totală, 12.579 lei și TVA, 4.543 lei. Potrivit rechizitoriului, fapta inculpatului T.N., care, în cursul zilei de 07 mai 2010, a fost depistat deținând în mod ilegal un număr total de 39.820 de țigarete, mărcile „M.” și A.”, cu scopul de a le comercializa, fără însă a-și achita obligațiile fiscale către bugetul de stat, producând în acest mod un prejudiciu total de 19.443 lei, întrunește din punct de vedere obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de „evaziune fiscală” prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. În baza autorizației de percheziție nr. 37 din 07 iunie 2010, emisă de Judecătoria însurăței la data de 08 iunie 2010, a fost efectuată o percheziție domiciliară la locuința situată în comuna Stăncuța jud. Brăila, aparținând inculpatei S.F.

Cu această ocazie, în camera din dreapta, situată în partea de sud-vest a casei, au fost depistate 1.580 pachete de țigări marca „P.” și 70 pachete de țigări marca „W.”, cu timbru de proveniență din Republica Moldova, fără a avea aplicat și timbru fiscal românesc. Fiind audiată cu privire la acest aspect, inculpata a declarat, în esență, că a cumpărat țigările de la o persoană necunoscută, pentru revânzare. A susținut inculpata că pachetele de țigări le-a cumpărat printr-un „troc”, în sensul că a vândut câțiva purcei contra țigărilor identificate de polițiști. Țigările astfel depistate au fost ridicate și depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Brăila. Prin adresa nr. 8513 din 12 noiembrie 2010, D.J.A.O.V.

Brăila a comunicat că prejudiciul adus de inculpata S.F. bugetului de stat este de 14.369 lei și se compune din taxa vamală, 871 lei, acciza totală, 10.424 lei și TVA, 3.074 lei. Aceeași sumă a fost indicată de către A.N.A.F. și respectiv A.N.V. în prima rejudecare a cauzei. Potrivit rechizitoriului, fapta inculpatei S.F. de a deține la domiciliu un număr total de 33.000 țigarete mărcile „P.” și „W.”, cu scopul de a le comercializa, fără însă a avea achitate obligațiile fiscale pentru această marfă, producând astfel un prejudiciu bugetului de stat de 14.369 lei, întrunește din punct de vedere obiectiv și subiectiv trăsăturile definitorii ale infracțiunii de „evaziune fiscală” prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În cursul urmăririi penale, au fost administrate probe prin următoarele mijloace de probă: procesul verbal de depistare a inculpatului T.N. și de indisponibilizare a bunurilor; planșa fotografică; dovada de predare a țigărilor către Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Brăila; procesul verbal de percheziție domiciliară efectuată la locuința inculpatei S.F.; dovada de predare a țigărilor către Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Brăila; adresele de prejudiciu emise de A.N.A.F. – A.N.V. – D.J.A.O.V. Brăila; declarațiile inculpaților; declarațiile martorilor, A.M.D., C.N. și D.A. La primul termen de judecată, instanța, apreciind că prin adresa de constituire de parte civilă, D.J.A.O.V.

Brăila nu a detaliat modul de calcul al prejudiciului, a solicitat acesteia să comunice: valoarea mărfurilor în vamă, valoare la care a calculat prejudiciul pentru flecare inculpat; modul de determinare a valorii mărfurilor, având în vedere lipsa actelor de proveniență; modalitatea de calcul al prejudiciului. Cu adresa nr. 2287 din 25 martie 2011, partea civilă a indicat pentru fiecare marcă de țigări valoarea în vamă, ceea ce a permis instanței, în funcție de numărul de țigări cumpărate de inculpați, de marca acestora și de paritatea euro/leu, să stabilească pentru inculpatul T.N. o valoare în vamă de 935 Euro, respectiv de 3.991,328 lei, iar pentru inculpata S.F. o valoare în vamă de 825 Euro, respectiv de 3.521,35 lei.

Inculpatul T.N. a făcut dovada achitării prejudiciului cu două ordine de plată în contul D.J.A.O.V. Brăila. Inculpata S.F. a declarat încă de la primul termen de judecată că nu are posibilități materiale să acopere prejudiciul. Inculpata a declarat potrivit art. 320 1 C. proc. pen., că recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, a solicitat să fie judecată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și că nu solicită administrarea altor probe. în cursul audierii făcută în baza art. 323 C. proc. pen., inculpata și-a menținut declarația dată în faza urmăririi penale, de recunoaștere a faptei comise.

Instanța, în baza probelor administrate la urmărirea penală și completate în faza cercetării judecătorești, a reținut următoarele: În ceea ce îl privește pe inculpatul T.N.: Din probele administrate la urmărirea penală a rezultat că inculpatul este administratorul unei societăți comerciale din localitatea Slobozia de Giurgiu, jud. Giurgiu, respectiv al N.B.N.C. SRL și că în ziua de 7 mai 2010 s-a deplasat din municipiul Giurgiu în municipiul Brăila pentru a cumpăra țigări de proveniență din Republica Moldova pentru a le revinde. Inculpatul a cumpărat 1790 pachete țigări „M.” și 200 pachete marca „A.”, cu o valoare în vamă de 925 Euro, fără a pretinde acte de proveniență și fără ca țigările să fie marcate cu timbre corespunzătoare.

Potrivit adresei nr. 8519 din 12 noiembrie 2010 emisă de D.J.A.O.V. Brăila, prin dobândirea cantităților respective de țigări, introduse fraudulos în țară, încălcându-se dispozițiile C. vam. și din Regulamentul Vamal și fără acte de proveniență, inculpatul T.N. a produs statului român un prejudiciu total constând în taxă vamală, acciză totală și TVA în valoare de 19.443 lei, prejudiciu achitat în faza de judecată. Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului T.N.

de a cumpăra, în calitate de administrator al unei societăți comerciale, în scop de revânzare, în total 1991 pachete a câte 20 . țigarete, fără acte de proveniență, știind că provin din Republica Moldova și fără a fi marcate corespunzător, ascunzând prin lipsa documentelor de proveniență și imposibilitatea înregistrării în contabilitate „sursa impozabilă”, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Având în vedere că inculpatul T.N., înainte de primul termen de judecată a achitat în totalitate prejudiciul stabilit de partea civilă, îi este aplicabil art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, potrivit căruia: „în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

(2) Dispozițiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1)” care stabilește că acoperirea prejudiciului reprezintă o cauză de nepedepsire și permite aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. Aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ presupune înlocuirea răspunderii penale cu o răspundere administrativă, sediul materiei constituindu-l prevederile Titlului IV al părții generale a Codului penal, respectiv articolele 90 și urm. C. pen., sancțiunile fiind prevăzute de art. 91 C. pen. și anume mustrarea, mustrarea cu avertisment și amenda de la 10 lei la 1000 lei.

Instanța de fond, având în vedere cuantumul prejudiciului cauzat frecventa acestui gen de infracțiuni în spectrul larg al infracționalității, dar și lipsa antecedentelor penale, atitudinea relativ corectă a inculpatului în cursul urmăririi penale, starea de sănătate precară și acoperirea prejudiciului, s-a orientat la aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 400 lei, apreciind că este de natură să conducă la îndreptarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. În legătură cu țigările care au constituit obiectul material al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, a dispus confiscarea acestora, în baza dispozițiilor art. 256 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. vam., adoptat prin Legea nr. 86/2006, țigări aflate la Camera de corpuri delicte a I.P.J.

Brăila. Totodată, prima instanță a reținut faptul că între cei doi inculpați și faptele deduse judecății nu există nici o legătură, iar conexarea efectuată de procuror nu are nici un suport legal. În privința inculpatei S.F., instanța de fond a reținut următoarele: Reținând situația de fapt expusă, procurorul a concluzionat că fapta inculpatei S.F. de a deține la domiciliu un număr total de 33.000 țigarete mărcile „P.” și „W.”, cu scopul de a le comercializa, fără însă a avea achitate obligațiile fiscale pentru această marfa, producând astfel un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 14.369 lei, întrunește din punct de vedere obiectiv și subiectiv, trăsăturile definitorii ale infracțiunii de „evaziune fiscală” prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Astfel, nu se poate vorbi de o ascundere, iar simplul fapt al depistării țigărilor la domiciliul inculpatei nu echivalează cu o încercare de sustragere de la plata obligațiilor fiscale, inculpata S.F. nefiind depistată vânzând vreo țigară și marfa nu a fost introdusă „pe piața neagră”. Nu în ultimul rând, infracțiunea de evaziune fiscală presupune existența unui subiect activ calificat, aceea că făptuitorul trebuie să datoreze impozite, taxe, etc. din cele la care se referă textul de lege incriminator. Inculpata S.F. este o simplă persoană fizică care nu datorează accize sau TVA și nici taxe vamale, atâta timp cât nu a fost acuzată și de introducerea în țară a mărfii respective.

Această concluzie se desprinde din următoarele dispoziții: art. 2 alin. (1) C. fisc., care reglementează categoriile de impozite și taxe; art. 13 din același cod, care stabilesc categoriile de contribuabili; art. 39; art. 40, art. 41; art. 46 care stabilește impozitul pe venit; art. 112 1 care definește microintreprinderea; art. 113 care stabilește impozit în sarcina nerezidenților; art. 122 care stabilește că este contribuabil și reprezentanța autorizată să funcționeze în România; art. 125 1 pct. 18, pct. 20 și pct. 21 care stabilește conținutul noțiunilor de persoană impozabilă, persoană neimpozabilă și persoană.

Tribunalul a constatat, raportat la data săvârșirii faptei, 08 iunie 2010, că în sarcina inculpatei nu se poate reține infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1) și (3) din Legea nr. 86/2006 (Codul vamal al României) astfel cum a pus în discuție Curtea de Apel la ultimul termen de judecată a primului apel declarat, întrucât infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) a fost introdusă, ulterior datelor săvârșirii faptelor din speță, respectiv prin O.U.G. nr. 54/2010 (M. Of. nr. 421/23.06.2010). Este drept că faptele săvârșite de inculpata S.F.

se circumscriu textului de lege susmenționat care prevede că: „Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia” însă, având în vedere principiul neretroactivității legii penale, reglementat de art. 11 C. pen., inculpații nu pot fi acuzați de o infracțiune care la data săvârșirii nu era prevăzută de legea penală. Nici art. 270 alin. (l) C. vam., nu poate fi reținut în cauză, câtă vreme inculpata nu a fost acuzată de introducerea în țară a acelor pachete de țigări.

Nu în ultimul rând, în dosarul de urmărire penală 318/P/2010, au fost urmărite penal și alte persoane, pentru fapte identice cu cele pentru care T.N. și S.F. au fost trimiși în judecată, față de care procurorul a dat soluție de scoatere de sub urmărire penală și a aplicat art. 18 1 C. pen. Față de acei învinuiți însă, soluția procurorului s-a dispus, nu pentru infracțiunea de evaziune fiscală, ci pentru infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) C. vam., pentru simplu fapt că fapta a fost săvârșită ulterior datei de 23 iunie 2010. Or, câtă vreme procurorul a apreciat că faptele săvârșite anterior acestei date de T.N. și S.F. constituie evaziune fiscală, iar această infracțiune nu a fost abrogată, ar fi trebuit să rețină în sarcina celorlalți învinuiți evaziune și contrabandă în concurs.

Nereținând un astfel de concurs, practic nici procurorul care a întocmit rechizitoriul nu este de acord cu reținerea infracțiunii de evaziune fiscală pentru fapte ca cele deduse judecății. Până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 54/2010, aceste fapte constituiau o simplă contravenție, întocmai ca și transportul sau depozitarea oricăror alte mărfuri fără documente de proveniență, respectiv contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990. Potrivit acestui text de lege „Constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte: lit. e) efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii.

Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege”. Potrivit art. 2 din acest act normativ - (1) Constituie contravenții faptele prevăzute la art. 1 lit. a) - k) și se sancționează după cum urmează: c) faptele prevăzute la lit. a), b), e), g), i), j) și k), cu prestarea unei activități în folosul comunității sau cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei; Tot același act normativ, în art. 3, stabilește că sunt infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă prin legea penală nu se prevede o pedeapsă mai mare, doar faptele prevăzute la art. 1 lit. 1) - p). De altfel, inculpata S.F.

a fost sancționată contravențional pentru aceeași faptă, prin procesul verbal de contravenție seria CC nr. 6567803 din 09 iunie 2010, întocmit de agentul constatator din cadrul postului de poliție Stăncuța, totodată fiind luată și măsura confiscării pachetelor de țigări. Cu alte cuvinte, în ceea ce o privește pe inculpata S.F., organele de poliție au sancționat-o contravențional, și ulterior, pentru aceeași faptă, i-au întocmit și prezentul dosar penal, deși este cunoscut principiul potrivit căruia nimeni nu poate fi sancționat de două ori pentru aceeași faptă. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul T.N., care în motivele de apel scrise a susținut că nu există nicio dovadă a intenției lui de a se sustrage de la plata taxelor, întrucât țigările au fost cumpărare pentru a fi fumate de membrii familiei sale și nu au fost introduse de el în țară.

în consecință, a solicitat achitarea pentru că la data comiterii faptei, aceasta nu era prevăzută de legea penală ca infracțiune, ci constituia contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990. La termenul de judecată din data de 12 martie 2013, procurorul a invocat excepția inadmisibilității apelului, întrucât inculpatul nu a apelat prima sentință pronunțată în cauză, respectiv cea cu nr. 69 din 21 aprilie 2011 a Tribunalului Brăila. Instanța de apel a respins excepția invocată de procuror și a trecut la analiza pe fond a apelului declarat de inculpat. S-a reținut că, într-adevăr, inculpatul nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 69 din 21 aprilie 2011 a Tribunalului Brăila, iar parchetul a criticat această hotărâre referitor la stabilirea greșită a temeiului confiscării, cuantumul redus al amenzii administrative și calculul eronat al valorii în vamă a țigărilor, soluția în ce privește latura penală fiind considerată legală.

Cauza a suferit două trimiteri spre rejudecare la instanța de fond, conform deciziilor penale nr. 235/ A din 14 octombrie 2011 și nr. 229/ A din 26 octombrie 2012 ale Curții de Apel Galați, fără ca inculpatul să aibă apel și fără ca instanțele de apel să considere nelegală soluția de încetare a procesului penal dispusă prin sentința penală nr. 69/2011. Inculpatul are deschisă calea de atac a apelului împotriva sentinței penale nr. 9 din 18 ianuarie 2013 cu respectarea limitelor cadrului procesual stabilit prin cele două decizii ale Curții de Apel Galați, pentru eventuale motive de nelegalitate sau netemeinicie care s-ar putea încadra în aceste limite procesuale și care ar putea fi îndreptate prin intermediul căilor de atac.

În concluzie, instanța de apel a considerat că apelul inculpatului nu este inadmisibil, ci doar că este limitat la anumite aspecte care nu încalcă prevederile art. 385 C. proc. pen. Trecând la judecarea pe fond a căii de atac declarată de inculpat, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 84/ A din 12 martie 2013, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând, a înlăturat dispoziția de înlocuire a răspunderii penale cu o răspundere care atrage o sancțiune cu caracter administrativ și a modificat temeiul de încetare a procesului penale pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 în sensul că, în loc de art. 10 lit. i) C. proc.

pen., a reținut art. 10 lit. i 1 ) C. proc. pen. (cauza de nepedepsire). Neconstatând alte motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței, a menținut restul dispozițiilor acesteia. În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că sentința primei instanțe este nelegală, fiind greșit temeiul încetării procesului penal. Art. 10 alin. (1) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005 stabilește o cauză de nepedepsire în favoarea inculpatului care a comis infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005, atunci când achită prejudiciul în anumite condiții. Nu este vorba de o înlocuire a răspunderii penale cu o răspundere care atrage o sancțiune cu caracter administrativ, procedură care ar trebui să fie prevăzută expres de legea specială.

În lipsa acestei reglementări exprese, ar trebui să fie întrunite cumulativ condițiile menționate de art. 90 C. pen., condiții care nu se regăsesc în prezenta cauză. Constatând că este incidență o cauză de nepedepsire, instanța de apel a făcut aplicarea art. 10 lit. i 1 ) C. proc. pen., text de lege care a înlocuit prevederile art. 10 lit. i) C. proc. pen., reținute de instanța de fond. Referitor la solicitarea inculpatului de a se pronunța o soluție de achitare, instanța de apel a constatat că nu este întemeiată, față de împrejurarea că soluția de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului nu a fost contestată de acesta în primul ciclu procesual, finalizat cu pronunțarea sentinței penale nr. 69/2011 și are la bază achitarea de către inculpat a prejudiciului în condițiile stabilite de art. 10 alin. (l) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005.

De asemenea, s-a reținut că amenda administrativă de 400 lei aplicată inculpatului este mai mică decât cea aplicată prin sentința penală nr. 69/2011 (500 lei) și nu mai poate face obiectul criticilor în apel. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul T.N. criticând-o în scris, prin prisma cazurilor de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (l) pct. 12, 15, 16, 17 C. proc. pen. și solicitând achitarea în baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. și restituirea prejudiciului pe care l-a achitat. În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul a susținut că la data de 7 mai 2010, fapta prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 nu era prevăzută de legea penală ca infracțiune, ci constituia contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990.

Întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (l) pct. 12 C. proc. pen., a cerut achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Referitor la cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (l) pct. 15, 16, 17 C. proc. pen., inculpatul a susținut că în mod greșit instanța de apel a dispus încetarea procesului penal fără a arăta motivul pentru care există o cauză de nepedepsire, soluția corectă fiind aceea de înlocuire a sancțiunii penale cu cea contravențională. A mai susținut inculpatul că este inadmisibil ca prin aceeași sentință (nr. 9 din 18 ianuarie 2013), față de doi inculpați trimiși în judecată pentru aceeași faptă să se dispună două soluții diferite [(încetarea procesului penal, respectiv achitarea în baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen., această din urmă soluție fiind pronunțată față de inculpată S.F.)]. Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a susținut recursul motivat în scris de acesta, însă ca și cazuri de casare a invocat dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 12, 16 și 17 2 C. proc. pen. Examinând decizia atacată atât prin prisma motivelor invocate de inculpat, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. În mod corect, instanța de apel a reținut că soluția de încetare a procesului penal pornit împotriva recurentului inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 este justă, comiterea faptei nefiind contestată de inculpat în primul ciclu procesual când s-a pronunțat sentința penală nr. 69 din 21 aprilie 2011. Dispozițiile art. ll pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc.

pen., combinat cu art. 10 alin. (1) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005 au fost aplicate de instanța de fond în condițiile în care recurentul inculpat a achitat în totalitate prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului. De asemenea, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (l) teza a IlI-a din Legea nr. 241/2005 care stabilește o cauză de nepedepsire ce operează în favoarea inculpatului care a comis infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005, arunci când acesta achită integral prejudiciul, în mod corect instanța de apel a înlăturat din dispozitivul sentinței de fond dispoziția de înlocuire a răspunderii penale cu o răspundere ce atrage o sancțiune cu caracter administrativ și a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva recurentului inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. ll pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i 1 ) C. proc.

pen., în loc de art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (l) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurent, acesta este incident când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni. Recurentul inculpat nu a arătat care dintre elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată nu sunt întrunite, iar pe de altă parte, în dosarul nr. 133/113/2011* al Tribunalului Brăila, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 55 din 12 aprilie 2012, se află declarația autentificată sub nr. 957 din 12 martie 2012 la notarul public M.N. din mun. Giurgiu, prin care recurentul arată că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform art. 320 1 C. proc.

pen. Contrar celor susținute de recurent, fapta pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea că, fiind oprit în trafic în cadrul unui control de rutină, a fost depistat deținând în mod ilegal 39820 țigarete, mărcile „M.” și „A.”, cu scopul de a le comercializa, fără însă a-și achita obligațiile fiscale, producând un prejudiciu bugetului consolidat al statului, în sumă de 19.443 lei era prevăzută ca infracțiune și la data faptelor, 7 mai 2020, fiind incriminată în art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (l) pct. 16 C. proc. pen., este incident, când în mod greșit inculpatul a fost achitat pentru motivul că fapta săvârșită de el nu este prevăzută de legea penală sau când, în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal pentru motivul că există autoritate de lucru judecat sau o cauză de înlăturare a răspunderii penale ori că a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost grațiată.

Nici una din ipoteze prevăzute în textul de lege susmenționat nu este incidență în cauză. Contrar celor susținute de recurent, Înalta Curte constată că în considerentele deciziei, instanța de apel a motivat atât în fapt, cât și în drept soluția de modificare a temeiului de încetare a procesului penal pornit împotriva acestuia, reținând că în speță există o cauză de nepedepsire și nu de înlocuire a răspunderii penale, cum în mod greșit a dispus instanța de fond. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (l) pct. 17 2 C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, Înalta Curte constată că nici acest caz de casare nu este incident în cauză.

Achitarea inculpatei S.F. în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus de către instanța de fond în considerarea faptului că simpla depistare a țigărilor la domiciliul acesteia nu echivalează o încercare a inculpatei de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale. Inculpata nu a fost depistată vânzând țigări și în plus, este o simplă persoană fizică ce nu datorează accize sau TVA și nici taxe vamale, ea nefiind acuzată și de introducerea în țară a mărfii respective. Situația recurentului inculpat este diferită de cea a inculpatei, acesta, în calitate de administrator al societății comerciale N.B.N.C.

SRL a cumpărat 1790 pachete țigări „M.” și 200 pachete țigări marca „A.” din Republica Moldova, pentru a le comercializa, fără a pretinde acte de proveniență și fără ca țigările respective să fie marcate cu timbru corespunzător, ascunzând prin lipsa documentelor de proveniență a bunurilor și neînregistrarea lor în contabilitate, „sursa impozabilă”. În consecință, reținând că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, recursul declarat de inculpatul T.N. se privește ca nefondat și se va respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul T.N. împotriva deciziei penale nr. 84/ A din 12 martie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2013.