ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3277/2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3277/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 161 din 29 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 1353/44/2011, în baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul L.L. la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală la data de 11 iunie 2010.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și a consecințelor ce decurg din aceasta.

S-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestului preventiv de la data de 16 septembrie 2010 până la data de 20 septembrie 2010.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a 38.016 pachete de țigări marca "Plugarul".

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la 362.512 despăgubiri civile către partea civilă A.N.V. - D.R.A.O.V. Galați, sumă constituită din: 46.240 lei taxe vamale, 230.571 lei accize și 85.701 lei T.V.A.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a fost menținut sechestrul asigurător instituit asupra a autoutilitarei prin Ordonanța nr. 1513/P/2010 din 30 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea către O.N.R.C. a unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă.

În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2012 pronunțată în același dosar, s-a dispus în baza art. 195 C. proc. pen. îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței penale nr. 161 din 29 octombrie 2012 în sensul trecerii la alin. (1) al dispozitivului „în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005." în loc de „în baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005."

Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul cu nr. 1513/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila a fost trimis în judecată inculpatul L.L., pentru săvârșirea infracțiunii de „evaziune fiscală", prevăzută de art 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În actul de sesizare a instanței, procurorul a reținut, în esență, că la data de 11 iunie 2010, inculpatul L.L. a fost surprins în timp ce transporta 38.000 de pachete de țigări, fabricate în Republica Moldova, fără documente de proveniență.

Pentru judecarea fondului cauzei, la data de 27 octombrie 2010 a fost sesizată Judecătoria Făurei, care, prin sentința penală nr. 5 din 20 ianuarie 2011 a dispus, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320

C. proc. pen., condamnarea inculpatului L.L. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala cu suspendare condiționată conform art. 81 C. pen. Prin aceeași sentință, în baza art. 112 lit. f) raportat la art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a 38.016 pachete de țigări de la inculpatul L.L.

A fost admisă acțiunea civilă formulată în prezenta cauză și în baza art. 14 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul L.L. la plata sumei de 362.512 lei cu titlu de taxe vamale, acciza minima și T.V.A. către partea civilă D.J.A.O.V. Brăila.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a fost menținut sechestrul asigurător instituit asupra autoutilitarei prin Ordonanța 1513/P/2010 din 30 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila.

Prin Decizia penală nr. 815/R din 12 mai 2011 a Curții de Apel Galați, s-a admis recursul formulat de inculpatul L.L. împotriva sentinței penale nr. 5 din 20 ianuarie 2011 a Judecătoriei Făurei pronunțată în Dosarul nr. 1541/228/2010.

S-a casat sentința penală nr. 5 din 20 ianuarie 2011 a Judecătoriei Făurei și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Brăila, ca instanță de fond.

Prin sentința penală nr. 126 din 21 septembrie 2011 a Tribunalului Brăila s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. Pen. în referire la art. 10 lit. b) C. prov. pen., achitarea inculpatului L.L. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, fapta din data de 11 iunie 2010, întrucât fapta săvârșită de inculpat nu era prevăzută de legea penală la acea dată, constituind contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990.

În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă.

În baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen. s-a revocat măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța nr. 1513/P/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila asupra autoutilitarei, autovehicul indisponibilizat și sigilat cu sigiliul tip M.A.I. în curtea Poliției orașului Făurei, conform procesului-verbal din 11 iunie 2010 și s-a dispus restituirea acestui autoturism către proprietarul ei, respectiv către numitul A.l.L. (

n baza art. 30 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 12/1990 s-a dispus comunicarea către Poliția orașului Făurei, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pentru a se lua măsurile ce se impun conform Legii nr. 12/1990 și O.G. nr. 2/2001, a următoarelor acte:

- o copie a procesului-verbal de depistare a inculpatului în com.Jirlău, jud Brăila la data de 11 iunie 2010 (fila 10 dosar urm. pen.);

- o copie a procesului-verbal de cercetare la fața locului a I.P.J. Brăila din 11 iunie 2010 (filele 8-9 dosar urm. pen.);

- o copie a dovezii privind predarea țigărilor găsite în autoturismul condus de inculpat, către Camera de corpuri delicte a I.P.J. Brăila (fila 66 dosar urm.pen.);

- o copie a procesului-verbal din data de 11 iunie 2010 privind ridicarea sumei de 880 de lei de la inculpat, precum și a recipisei de consemnare a acestei sume la C.E.C. din 24 iunie 2010 și a chitanței (filele 23-25 dosar urm.pen.);

- o copie a prezentei hotărâri,

S-a constatat că inculpatul a fost arestat în cauză în perioada 16 septembrie 2010-20 septembrie 2010.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca cheltuielile judiciare efectuate în cauză să rămână în sarcina statului.

Prin Decizia penală nr. 308/A din 29 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și partea vătămată A.N.V. - D.R.A.O.V. Galați, s-a dispus desființarea sentinței penale nr. 126/2011 dată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 1541/228/2010 și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Brăila.

Au fost menținute actele procedurale efectuate până la data de 09 septembrie 2011.

În motivarea deciziei Curții, s-au arătat următoarele: Curtea a constatat că, dacă în primul ciclu procesual, inculpatul L.L. s-a prevalat de dispozițiile art. 320

C. proc. Pen,, astfel că judecata s-a desfășurat doar în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, în rejudecarea cauzei după casarea hotărârii de instanța de recurs inculpatul nu s-a mai prevalat de aceste dispoziții legale ce vizează o procedură de judecată simplificată.

În aceste condiții instanța de fond trebuia să procedeze la judecarea cauzei potrivit normelor de procedură obișnuită, să dea dovadă de rol activ și să administreze probe, atât în acuzare, cât și în apărare.

Este adevărat că în fața instanței inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu da declarații, însă acesta a solicitat audierea unor martori (A.M., l.L.), primul dintre aceștia dând o declarație și în faza de urmărire penală, martori ale căror depoziții ar fi fost utile pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, cu atât mai mult cu cât rejudecarea se dispusese de instanța de control judiciar pentru a se clarifica situația de fapt și încadrarea juridică a faptei deduse judecății.

Sub un alt aspect, Curtea a constatat că în cauză nu s-a lămurit modalitatea de calcul a prejudiciului reclamat de partea vătămată, instanța de fond trebuind să dea dovadă de rol activ si să solicite părții vătămate relații detaliate cu privire la felul în care a calculat prejudiciul cu care s-a constituit parte civilă și la textele de lege pe care Ie-a avut în vedere atunci când a efectuat calculul respectiv.

Din această perspectivă, Curtea a constatat că la dosar există doar o adresă (fila 19 dosar urmărire penală) prin care se comunică valoarea totală a prejudiciului reclamat a se fi produs bugetului de stat, respectiv 362.512 lei (din care taxa vamală - 46.240 lei, acciza minimă - 230.571 lei, T.V.A. - 85.701 lei), fără însă ca în respectiva adresă să se detalieze modalitatea de calcul pentru a putea fi supusă examinării critice a instanțelor de judecată.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că în cauză trebuia citată ca parte vătămată A.N.A.F. - A.N.V. - D..R.O.V. Galați, care de altfel a și declarat apel în cauză, aceasta fiind persoana juridică ce poate formula în numele satului pretenții financiare și nu D.J.A.O.V. Brăila, instituție subordonată pe linie ierarhică A.N.V.

Curtea a constatat că instanța de fond a analizat calitatea de contribuabil a inculpatului în raport cu prevederile art. 13 din Legea nr. 571/2003 (C. fisc.), ce se referă la persoanele juridice obligate la plata impozitului pe profit în vreme ce art. 2 lit. a) din Legea nr. 241/2005, lege în raport cu dispozițiile căreia inculpatul a fost trimis în judecată, cuprinde o definiție mai largă a noțiunii de contribuabil, respectiv orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila la data de 08 iunie 2012.

În cursul cercetării judecătorești au fost realizate activitățile dispuse de instanța de control judiciar prin decizia dată, însă acestea nu au fost de natură a aduce schimbări la situația reținută, cauza urmând a fi soluționată pe baza lucrărilor dosarului și a tuturor dispozițiilor legale incidente în speță.

Analizând întregul material probator administrate în cauză, Tribunalul Brăila a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 11 iunie 2010, în jurul orei 07

, un echipaj de poliție a oprit pentru control autoutilitara ce se deplasa pe D.J. 203, pe raza corn. Jirlău, jud. Brăila către municipiul Buzău, iar cu acea ocazie a fost identificat conducătorul autoutilitarei ca fiind inculpatul L.L.

Procedând la efectuarea controlului mărfurilor transporatate cu autoutilitara și al existenței documentelor însoțitoare, organele de poliție au constatat că inculpatul transporta cantitatea de 88 baxuri a câte 432 pachete de țigări fiecare, produse în Republica Moldova, fără documente de proveniență, ori înscrisuri privind plata taxelor vamale.

Din adresele din 14 iulie 2010, din 13 septembrie 2010 emise de D.J.A.O.V. Brăila și adresa din 26 septembrie 2012, emisă la solicitarea instanței, în rejudecare, de către A.N.A.F. - A.N.V. - D..R.O.V. Galați, rezultă că valoarea totală a prejudiciului adus bugetului consolidat al statului prin deținerea celor 38.016 pachete de țigări nelegal introduse pe teritoriul României este de 362.512 lei și se compune din 46.240 lei taxă vamală, 230.571 lei acciza minimă și 85.701 lei T.V.A.

Audiat fiind, inculpatul L.L. a declarat inițial că a cumpărat bunurile de la două persoane necunoscute, probabil cetățeni moldoveni, noaptea, în apropierea unei benzinării de la intrarea în mun. Galați, iar ulterior a revenit, susținând că în realitate țigările au fost cumpărare de A.M., de la ,,F." (identificat ca fiind făptuitorul l.L.) și au fost încărcate din garajul aflat în curtea locuinței acestuia din urmă, locuință fără însemne vizibile în sensul desfășurării de activități comerciale.

În ambele ipoteze prezentate de inculpat, este evident că la momentul dobândirii acesta a cunoscut proveniența ilicită a țigărilor, în condițiile în care pachetele de țigări purtau însemnele provenienței din Republica Moldova, nu erau însoțite de documente, iar locurile și modurile în care a intrat în posesia acestora exclud posibilitatea exercitării comerțului licit.

În drept, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului L.L., care, la data de 11 iunie 2010 a fost depistat în timp ce transporta 38.016 pachete de țigări fabricate în Republica Moldova, fără documente de proveniență, în scopul de a se sustrage de la plata taxelor vamale, accizelor și T.V.A., în cuantum total de 362.512 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Sub acest aspect, prima instanță a reținut faptul că pentru existența infracțiunii de evaziune fiscală este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții.

Astfel, cu referire la elementul material care constă în neîndeplinirea obligațiilor fiscale prin ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile, necesită:

- existența unei obligații legale de a plăti taxe sau impozite;

- existența unui bun sau a unei activități care se încadrează în ipotezele legale privind impozitarea sau taxarea;

- săvârșirea unei fapte prin care se urmărește sustragerea de la plata obligațiilor fiscale către stat.

Săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu ascunderea unui bun presupune ca de bunul respectiv să fie legată o obligație fiscală.

În ceea ce privește conținutul noțiunii de ascundere a bunului, aceasta cuprinde, atât ascunderea fizică, cât și pe cea juridică.

În cazul în care are loc o ascundere fizică, obiectul material îl constituie bunul sustras obligațiilor fiscale, în materialitatea sa.

În situația unei ascunderi juridice a sursei impozabile, îl constituie documentele al căror conținut a fost alterat de contribuabil sau neemiterea documentelor care se impun (declarații de impunere, evidențe financiar-contabile, etc).

Problemele care se pun, însă, vizează posibilitatea persoanei fizice de a fi subiect activ al infracțiunii de evaziune fiscală și obligațiile fiscale ce decurg din săvârșirea acestei infracțiuni.

Tribunalul Brăila a apreciat că, fiind enumerată de legiuitor printre persoanele care sunt titulare ale unor obligații de natură fiscală decurgând din efectuarea unor activități economice, persoana fizică este susceptibilă de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În acest sens, C. fisc. (Legea nr. 571/2003) în art. 7: „Definiții ale termenilor comuni", la alin. (1) pct. 1, arată că prin - activitate - se înțelege orice activitate desfășurată de către o persoană în scopul obținerii de venit, iar la pct. 20, arată că prin persoană se înțelege orice persoană fizică sau juridică.

În titlul VI din Legea nr. 571/2003, „Taxa pe valoare adăugată", art. 125

pct. 18, „Semnificația unor termeni și expresii", se arată că persoana impozabilă reprezintă persoana fizică, grupul de persoane, instituția publică, persoana juridică, precum și orice entitate capabilă să desfășoare o activitate economică.

În ce privește T.V.A., conform art. 126 alin. (2) din C. fisc., este operațiune impozabilă din punctul de vedere al perceperii acestei taxe, importul de bunuri efectuat în România de orice persoană, dacă locul importului este România, potrivit art. 132

, noțiunea de import fiind definită în art. 131 lit. a) și reprezintă intrarea pe teritoriul comunității de bunuri care nu se află în libera circulație în înțelesul art. 24 din Tratatul de înființare al Comunității Europene.

Potrivit prevederilor art. 151

și art. 151

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003, persoana obligată la plata T.V.A. pentru importul de bunuri este importatorul, iar în situația în care factura nu a fost emisă, răspunzător de plata taxei este beneficiarul.

În ce privește taxa vamală, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 86/2006 (C. vam.), datoria vamală la import ia naștere prin introducerea ilegală în țară a mărfurilor supuse drepturilor de import, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, datoria vamală se naște în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal în țară. Conform art. 224 alin. (3) C. vam., debitorul acestei taxe vamale este „orice persoană care a cumpărat sau a deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal".

În ce privește accizele, în conformitate cu dispozițiile art. 206

din Legea nr. 571/2003 (C. fisc.), tutunul prelucrat este un produs accizabil, iar conform art. 206

pct. 1 C. fisc., produsele accizabile sunt produsele prevăzute de art. 206

, supuse reglementărilor privind accizele.

La cap. I, secțiunea 1, referitoare la regimul accizelor, se prevede la art. 206

că „accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum și în statul membru în care se face eliberarea pentru consum", iar potrivit art. 206

alin. (1) lit. b), prin eliberarea pentru consum se înțelege: „deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol", iar la pct. d este cuprins și importul neregulamentar.

În această ipoteză, plătitor al accizelor este persoana care deține produsele accizabile, conform art. 206

alin. (1) lit. b) din C. fisc.

Instanța de fond a reținut că, deși nu sunt incidente în cauză, dispozițiile art. 39 lit. a) și art. 40 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 - Titlul III (Impozitul pe venit), potrivit cărora, impozitul pe venit este datorat de persoanele fizice pentru veniturile obținute din orice sursă.

Din cele expuse, rezultă că persoana fizică este titulara unor obligații de natură fiscală și prin urmare, susceptibilă de a fi subiect activ al infracțiunii incriminate în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și răspunzătoare pentru obligațiile fiscale care decurg din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

Astfel, inculpatul L.L., în calitate de deținător al țigărilor provenind din spațiul extracomunitar, este debitor al obligațiilor de plată a taxelor vamale, accizelor și T.V.A., urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală.

A se da o altă interpretare noțiunii de contribuabil în sensul excluderii din aceasta a persoanei fizice ca titulară a unor obligații de natură fiscală și deci, susceptibilă de a fi subiect activ al infracțiunii de evaziune fiscală, pe lângă aspectele de ordin legal expuse pe larg mai sus, trebuie avute în vedere și aspectele de normalitate.

În acest sens, în ipoteza în care o persoană fizică ar deține un depozit de produse din tutun, în afara cadrului legal, ar fi susceptibilă de săvârșirea contravenției prevăzută de art. 1 din Legea nr. 12/1990, iar o persoană care ar funcționa, în orice formă de organizare economico-juridică, dacă ar lua spre vânzare câteva produse din depozitul deținut de persoana fizică, ar fi susceptibilă de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

în altă ordine de idei, este adevărat că infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (C. vam. al României) a fost introdusă ulterior datei săvârșirii faptei deduse judecății (11 iunie 2010), respectiv prin O.U.G. nr. 54/2010 publicată în M. Of. nr. 421 din 23 iunie 2010, însă prin aceasta nu a fost dezincriminată infracțiunea de evaziune fiscală, cele două infracțiuni neexcluzându-se, ele putând coexista sub forma concursului ideal de infracțiuni, prevăzut de art. 33 lit. b) C. pen.

Astfel, deși între cele două infracțiuni există elemente comune, în ceea ce privește conținutul constitutiv, cât și prin faptul că ambele infracțiuni vatămă în mod generic bugetul de stat, acestea se deosebesc fundamental sub alt aspecte.

Elementul material al infracțiunii de contrabandă se exprimă printr-o acțiune care se realizează în forme alternative: introducerea sau scoaterea din țară, într-un mod neregulamentar, a bunurilor care fac obiectul unei datorii vamale, sau în colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, în forma asimilată, prevăzută în alin. (3) al aceluiași articol.

Evaziunea fiscală se realizează prin ascunderea fizică sau juridică a bunului sau a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la plata obligațiilor de natură fiscală.

Urmarea imediată, în cazul infracțiunii de contrabandă, constă în starea de pericol creată pentru acele interese ale statului care privesc regimul vamal, pe când în cazul infracțiunii de evaziune fiscală, starea de pericol privește regimul fiscal. în cazul ambelor infracțiuni, urmarea imediată poate avea drept consecință producerea unei pagube materiale reprezentând sumele legal cuvenite din drepturile vamale, respectiv din drepturile fiscale.

În situația importurilor neregulamentare de bunuri, cu care este asimilată și ipoteza prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, atât obligația vamală, cât și cea fiscală se nasc simultan, prin faptul săvârșirii elementului material al infracțiunilor.

Regimul fiscal special al acestora este determinat de faptul că obligațiile privitoare la accize și taxa pe valoarea adăugată se nasc și sunt exigibile (ca și datoria vamală) odată cu trecerea frontierei, având o natură juridică independentă de soarta ulterioară a bunului, aceste obligații fiind datorate chiar în situația confiscării acestuia.

Având în vedere că prin ascunderea bunului și trecerea acestuia peste frontieră în scopul valorificării se urmărește sustragerea de la plată, atât a obligațiilor vamale, cât și a obligațiilor fiscale, obligații care se nasc simultan și în aceleași condiții, săvârșirea celor două infracțiuni trebuie reținută în forma concursului ideal prevăzută în art. 33 lit. b) C. pen.

Așa fiind, modificarea legislativă menționată nu are relevanță asupra infracțiunii de evaziune fiscală ce face obiectul cauzei de față.

Săvârșirea infracțiunii și vinovăția inculpatului fiind dovedite, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia, ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. și de împrejurările referitoare la persoana inculpatului care are 28 ani, studii medii, este necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut o poziție oscilantă privind modul de săvârșire a faptei.

Față de cele expuse, prima instanța și-a format convingerea că scopul legal al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. se va putea realiza în persoana inculpatului prin condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii fără privare de libertate, iar, în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.

Totodată, având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, acesta aflându-se la primul impact cu legea penală, cât și atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii, constând în prezența în fața autorităților judiciare, instanța de fond a aplicat și dispozițiile art. 74-76 C. pen., privind circumstanțele atenuante.

Dispunând în acest mod, în baza art. 359 C. proc. pen., prima instanță a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și a consecințelor ce decurg din aceasta.

De asemenea, instanța de fond a interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv de la data de 16 septembrie 2010 până la data de 20 septembrie 2010.

În baza art. 118 lit. i) C. pen., instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpat a 38.016 pachete de țigări.

Referitor la latura civilă, Tribunalul Brăila a avut în vedere că regimul fiscal special al mărfurilor rezultate din importurile neregulamentare, este determinat, așa cum s-a mai arătat, de faptul că obligațiile privitoare la accize și T.V.A. se nasc și sunt exigibile (ca și datoria vamală), odată cu trecerea frontierei, având o natură juridică independentă de soarta ulterioară a bunului, aceste obligații fiind datorate chiar în situația confiscării acestuia.

Confiscarea, ca modalitate de stingere a obligației, în lumina art. 256 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 86/2008, apare doar în ipoteza în care aceasta intervine înainte de „punerea în liberă circulație" a produsului, în modalitățile arătate de art. 101, raportat la art. 223 și art. 224 din Legea nr. 86/2008.

Instanța de fond a avut în vedere faptul că obligația vamală care se naște în condițiile art. 224 din Legea nr. 86/2008, este o obligație solidară. Ea este datorată de „orice persoană care a participat la introducerea ilegală a mărfurilor și care știa sau ar fi trebuit să știe că o astfel de introducere este ilegală" (art. 224 alin. (2) lit. „b"), precum și de „orice persoană care a cumpărat sau a deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe, în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal (art. 224 alin. (2) lit. „c").

Având în vedere aceste aspecte și precizările făcute de partea civilă A.N.A.F. - A.N.V. - D..R.O.V. Galați, prin adresa din 26 septembrie 2012 (fila 33 dosar), în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., instanța de fond l-a obligat pe inculpat la 362.512 lei despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F. - A.N.V. - D.R.O.V. Galați, sumă constituită din 46.240 lei taxe vamale, 230.571 lei accize și 85.701 lei T.V.A.

Hotărând în acest mod, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., tribunalul a menținut sechestrul asigurător instituit asupra autoutilitarei, prin Ordonanța nr. 513/P/2010 din 30 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, a dispus comunicarea către O.N.R.C. a unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă.

În baza art. 189-191 C. proc. pen. a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel inculpatul L.L. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prin apărătorul ales, motivele arătate în mod detaliat în partea introductivă a prezentei decizii penale.

În esență, s-a susținut că fapta apelantului L.L. de a fi depistat în trafic, la data de 11 iunie 2011, transportând o marfă pentru care nu deținea documente de proveniență, nu se circumscrie infracțiunii de evaziune fiscală, marfa nefiind ascunsă ca să se poată susține că ar fi ascuns bunul sau sursa impozabilă ori taxabilă și nici că această acțiune ar fi fost săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, întrucât nu datora accize, T.V.A. sau taxe vamale, cu atât mai mult cu cât la acea dată nu erau în vigoare dispozițiile O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, achitarea inculpatului întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra autoutilitarei cu care a fost transportată marfa (țigările).

Prin Decizia penală nr. 70/A din 27 februarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1278/44/2012 a fost admis apelul declarat de inculpatul L.L., împotriva sentinței penale nr. 161 din 29 octombrie 2012 a Tribunalului Brăila, pronunțată în Dosarul nr. 1353/44/2011.

S-a desființat sentința penală nr. 161 din 29 octombrie 2012 a Tribunalului Brăila și încheierea de îndreptare a erorii materiale din 22 noiembrie 2012, pronunțate în Dosarul nr. 1353/44/2011 și, în rejudecare:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L.L. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 346 al.4 C. proc. pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat în cauză în perioada 16 septembrie 2010-20 septembrie 2010.

În baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen. s-a revocat măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța nr. 1513/P/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila asupra autoutilitarei, autovehicul indisponibilizat și sigilat cu sigiliul tip M.A.I. în curtea Poliției orașului Făurei, conform procesului-verbal din 11 iunie 2010 și dispune restituirea acestui autoturism către proprietarul ei, respectiv către numitul A.l.L.

În baza art. 12 C. proc. pen. în referire la rt. 30 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 12/1990 s-a dispus comunicarea către Poliția orașului Făurei (după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri) a următoarelor acte:

- o copie a procesului-verbal de depistare a inculpatului în comuna Jirlău, județul Brăila la data de 11 iunie 2010 (fila 10 dosar urm. pen.);

- o copie a procesului-verbal de cercetare la fața locului a I.P.J. Brăila din 11 iunie 2010 (filele 8-9 dosar urm. pen.).

- o copie a dovezii privind predarea țigărilor găsite în autoturismul condus de inculpat, către Camera de corpuri delicte a I.P.J. Brăila (fila 66 dosar urm. pen.);

- o copie a prezentei hotărâri.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați a sumei de 50 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel (avocat N.C.).

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Criticile formulate sunt întemeiate, apelul urmând să fie admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Infracțiunile de evaziune fiscală au ca obiect juridic relațiile sociale care privesc buna desfășurare a activităților economico - financiare a căror realizare presupune îndeplinirea obligațiilor fiscale (astfel cum sunt definite în art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 „obligații fiscale - obligațiile prevăzute de C. fisc. și de C. proc. fisc."), către bugetul general consolidat de către toți contribuabilii, definiți prin art. 2 lit. b) din același act normativ ca fiind „orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat".

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Fapta ilicită, ce caracterizează latura obiectivă a acestei infracțiuni, constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, iar sub aspectul formei de vinovăție, infracțiunea se comite doar cu intenție directă calificată de scop.

În accepțiunea legii, astfel cum a statuat constant în jurisprudența sa Înalta Curte de Casație și Justiție, acțiunea de ascundere se poate realiza în fapt prin „întocmirea sau deținerea de documente false privind proveniența, apartenența sau circulația bunului", sau prin disimularea fizică a bunului, bun de care trebuie să fie legată exclusiv o obligație fiscală, pentru că ascunderea de controlul vamal în scopul sustragerii de la plata taxelor vamale nu se încadrează în dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 deoarece, astfel cum s-a arătat mai sus, obligațiile fiscale nu includ și obligațiile vamale prevăzute de C. vam., acestea din urmă având o altă natură juridică și un alt regim juridic.

Raportând aceste argumente teoretice la cauza de față, Curtea constată că fapta, astfel cum a fost reținută în sarcina inculpatului, respectiv că la data de 11 iunie 2010, în jurul orei 07

, a fost depistat de un echipaj de poliție pe D.J. 203 (pe raza corn. Jirlău, jud. Brăila), conducând o autoutilitară în care transporta către Buzău cantitatea de 38.016 pachete de țigări produse în Republica Moldova, fără documente de proveniență, în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor vamale în sumă totală de 362.512 lei, din care 46.240 lei taxă vamală, 230.571 lei acciza minimă și 85.701 lei T.V.A., nu este prevăzută de legea penală, acuzarea, ca de altfel și instanța de fond realizând o mixtură nepermisă între normele care reglementează obligațiile fiscale și cele vizând obligațiile vamale.

Astfel, cum s-a arătat mai sus, acțiunile de ascundere se pot realiza, în fapt, prin disimularea în materialitatea lui a bunului sau prin întocmirea de documente false privind proveniența, circulația sau proprietatea acestuia. Or, din lucrările dosarului nu rezultă că inculpatul ar fi efectuat vreuna dintre aceste activități (lipsa documentelor justificative a bunurilor transportate neputând fi asimilată acțiunilor de ascundere, iar faptul că le transporta într-o autoutilitară nemodificată sau adaptată săvârșirii infracțiunii, pe un drum public unde oricând ar fi putut fi supus controlului, cum de altfel s-a și întâmplat, nu echivalează cu o ascundere fizică). De asemenea, nu rezultă că inculpatul a deținut/transportat țigările în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cu atât mai mult cu cât acestea erau supuse unor obligații vamale.

Practic, până la data de 23 iunie 2010 când au intrat în vigoare dispozițiile art. 9 pct. 2 din O.U.G. nr. 54/2010, prin care la articolul 270 C. vam. (Legea nr. 86/2006), după alin. (2) s-a introdus un nou alineat, respectiv alin. (3), conform căruia „sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia", faptele de genul celei reținute în sarcina inculpatului L.L. (transportul unor bunuri fără documente de proveniență) întruneau elementele constitutive ale contravenției prevăzute de dispozițiile art. 1 lit. e) în referire la art. 2 lit. c) din Legea nr. 12/1990, potrivit cărora constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii.

La data de 11 iunie 2010, inculpatul nu a fost în măsură să prezinte organelor de poliție în cadrul unui control de rutină documentele de proveniență a țigărilor pe care le transporta, respectiv factură, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale și factura externă, deși legiuitorul a impus ca aceste documente să însoțească mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării, sancțiunea contravențională a încălcării acestor dispoziții fiind prevăzută în art. 2 lit. c) din Legea nr. 12/1990.

Constatând o recrudescență fără precedent a contrabandei cu bunuri sau mărfuri care trebuiau plasate sub un regim vamal, legiuitorul a hotărât incriminarea faptelor de colectare, deținere, producere, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim, prin completarea dispozițiilor art. 270 C. vam., săvârșirea unor asemenea fapte fiind sancționată cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi, cu forma agravantă prevăzută în art. 274 din același cod, potrivit căruia, faptele săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, dispoziții legale intrate în vigoare la data de 23 iunie 2010, odată cu publicarea în M. Of. nr. 421 din 23 iunie 2010.

Este de observat că procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice (cărora organele de urmărire penală nu Ie-a acordat vreo valoare probatorie, cel puțin în dosarul de față) purtate de martorul Arhire Mihai (socrul inculpatului) în perioada 9 iunie 2010 - 15 iunie 2010 (filele 68-78) relevă fără dubiu că inculpatul era angrenat într-o adevărată rețea de contrabandă cu țigări, în care erau manipulate/investite sume de miliarde de lei vechi, membrii rețelei cunoscând că nu se expun decât la plata unor amenzi și la pierderea sumelor investite în achiziționarea țigărilor, fiind consiliați de o persoană care pare să dețină studii juridice.

Cum legiuitorul a incriminat în plan penal asemenea acțiuni abia la data de 23 iunie 2010, se constată că fapta inculpatului L.L. din 11 iunie 2010, astfel cum a fost descrisă, ar fi putut întruni elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 8/2006, dar, așa cum s-a arătat, nefiind incriminată de niciuna din prevederile penale până la data de 23 iunie 2010, în cauză erau incidente dispozițiile art 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. cu consecința achitării inculpatului, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

S-a apreciat că fapta inculpatului ar putea atrage sancțiuni cu caracter contravențional, în baza art. 12 C. proc. pen. în referire la art. 30 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 12/1990 și s-a dispus comunicarea către Poliția orașului Făurei (după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri) a următoarelor acte:

- o copie a procesului-verbal de depistare a inculpatului în com. Jirlău, județul Brăila la data de 11 iunie 2010 (fila 10 dosar urm. pen.);

- o copie a procesului-verbal de cercetare la fața locului a I.P.J. Brăila din 11 iunie 2010 (filele 8-9 dosar urm. pen.),

- o copie a dovezii privind predarea țigărilor găsite în autoturismul condus de inculpat, către Camera de corpuri delicte a I.P.J. Brăila (fila 66 dosar urm. pen.);

- o copie a prezentei hotărâri.

Împotriva acestei decizii au declarat în termenul legal, recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, care a criticat-o pentru nelegalitate și partea civilă A.N.A.F.

În dezvoltarea motivelor de recurs ale parchetului, aflate la filele 4-8 dosarul Înaltei Curți, procurorul a arătat că din situația de fapt dedusă judecății și care nu a fost cenzurată de către instanță, a rezultat că la data de 11 iunie 2010, în jurul orelor 7,40 un echipaj de poliție a oprit pentru control autoutilitara care se deplasa pe D.J. nr. 203 pe raza com. Jirlău, județul Brăila, către localitatea Buzău.

Procedând la efectuarea controlului mărfurilor transportate cu autoutilitara mai sus menționată și a existenței documentelor însoțitoare, organele de poliție au constatat că inculpatul L.L. transporta o cantitate de 88 baxuri a câte 432 pachete de țigări, fabricate în Republica Moldova, fără documente de proveniență și fără înscrisuri privind plata taxelor vamale.

Pe parcursul celor două faza ale procesului penal inculpatul L.L. a prezentat două variante de apărare cu privire la țigările pe care le transporta în autoutilitară (Ie-a cumpărat de la niște cetățeni moldoveni în localitatea Galați și intenționa să le vândă la Buzău; Ie-a luat de la locuința socrului său din satul Vărsătura, locuință care nu purta semne vizibile care să atesta că acolo se desfășurau activități comerciale, pentru a le vinde).

În ambele variante prezentate este evident că inculpatul cunoștea, la momentul dobândirii, despre proveniența ilicită a țigărilor în condițiile în care acestea purtau însemnele provenienței din Republica Moldova, nu erau însoțite de documente, iar locul și modul în care a intrat în posesia lor excludeau posibilitatea exercitării unui comerț licit.

De asemenea, s-a constatat că intenție inculpatului era aceea de comercializare a țigărilor astfel dobândite.

Raportat la situația de fapt reținută și la apărările formulate de inculpat s-a constatat că în cauză este realizat elementul material al laturii obiective a infracțiunii incriminată de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, respectiv ascunderea bunului impozabil.

În concret, ave în vedere o ascundere juridică realizată din punct de vedere al dreptului penal prin omisiunea de a declara, conform C. fisc., dobândirea în patrimoniu a unui bun impozabil, aspect pe care instanța de apel nu l-a avut în vedere în condițiile în care aceasta s-a raportat doar la disimularea în materialitatea lui a bunului și la întocmirea de documente false privind proveniența, circulația sau proprietatea acestuia.

Pe de altă parte, în raport cu modalitatea de realizare a activității infracționale, s-a constatat că inculpatul L.L. a încălcat două categorii de relații sociale: atât relațiile sociale referitoare la operațiunile vamale, cât și relațiile sociale privitoare la stabilirea corectă a stării de fapt fiscale, la colectarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor și îndeplinirea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabililor.

Cu alte cuvinte, s-a realizat, atât o sustragere de la aplicarea regulilor vamale, cât și o neîndeplinire a obligațiilor fiscale prin ascunderea juridică a bunurilor impozabile ceea ce conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale două infracțiuni: cea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, cât și cea incriminată de dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 54/2010.

Cum însă activitatea infracțională s-a desfășurat la data de 11 iunie 2010 este evident că în cauză nu putea fi reținută decât infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 în condițiile în care, infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 a fost incriminată 12 zile mai târziu pe 23 iunie 2010, prin O.U.G. nr. 54/2010.

Pentru considerentele arătate și apreciind că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

pct. 17

C. proc. pen., în temeiul dispozițiilor art. 385

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., procurorul a solicitat admiterea recursului declarat, casarea Deciziei penale nr. 70/A din 27 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 1278/44/2012 și să mențineți ca fiind legală și temeinică, sentința penală nr. 161 din 29 octombrie,2012, pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 1353/44/2011 privind pe inculpatul L.L.

Recurenta parte civilă A.N.A.V., în dezvoltarea motivelor sale de recurs, aflate în dublu exemplar, la filele 9-19 dosarul Înaltei Curți se arată conținutul art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, împrejurarea că prin adresa din 13 iulie 2010 emisă în Dosarul nr. 569/P/2010, I.P.J. Brăila - S.I.F. a solicitat autorității vamale calculul prejudiciului adus bugetului consolidat al statului prin introducerea ilegală pe teritoriul României a cantității de 38.016 pachete țigări marca Plugarul.

D.J.A.O.V. Brăila a comunicat organului de cercetare vamală valoarea prejudiciului adus bugetului consolidat al statului, respectiv 362.512 lei, reprezentând cuantumul drepturilor vamale și a altor taxe datorate în vamă, suma cu care s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, la care se adaugă majorările și penalitățile prevăzute de lege pentru creanțele fiscale, până la data efectuării integrale a plății.

De asemenea, recurenta face referiri la art. 224 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, art. 202 alin. (1) din Regulamentul nr. 2913/92 privind C. vam. comunitar, art. 224 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Cuantumul drepturilor de import constând în taxa vamală plus acciza plus T.V.A. constituie un prejudiciu, având în vedere că datoria vamală la import ia naștere inclusiv prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import.

Din hotărârea pronunțată de către instanța de fond nu rezultă motivele pentru care au fost respinse pretențiile civile formulate de către autoritatea vamală.

Potrivit art. 202 alin. (1) din Regulamentul (C.E.E.) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a C. vam. comunitar:" (1) O datorie vamală la import poate să ia naștere prin:a) introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import sau b) introducerea ilegală într-o altă parte pe acel teritoriu a unor astfel de mărfuri amplasate într-o zonă liberă sau antrepozit liber.

În sensul prezentului articol, introducerea ilegală reprezintă orice introducere care încalcă dispozițiile art. 38-41 și art. 177 a doua liniuță".

În temeiul art. 233 lit. d) din Regulamentul (C.E.E.) nr. 2913/92 al Consiliului: d) în cazul în care mărfurile pentru care a luat naștere o datorie vamală în conformitate cu art. 202 sunt puse sub sechestru la introducerea lor neregulată și confiscate simultan sau ulterior.

În caz de sechestru și confiscare, datoria vamală se consideră, totuși, în scopul respectării legislației penale aplicabile infracțiunilor vamale, a nu fi fost stinsă dacă, în conformitate cu legislația penală a unui stat membru, drepturile vamale servesc ca bază pentru stabilirea sancțiunilor sau dacă existența unei datorii vamale determină începerea urmăririi penale."

Datoria vamală nu s-a stins prin confiscarea bunurilor sau a mărfurilor introduse ilegal în țară.

În acest sens este și opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prezentat în Decizia nr. 21 din 17 octombrie 2011 privind recursul în interesul legii, referitor la măsura de siguranță a confiscării speciale, în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 86/2006 - C. vam. al României, în condițiile existenței datoriei vamale, publicată în M. Of. nr. 830 din 23 noiembrie 2011.

S-a făcut referire la conținutul art. 4 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României, cu modificările și completările ulterioare.

Din economia dispozițiilor menționate, recurenta parte civilă consideră că rezultă, fără echivoc, ca în cazul infracțiunii de contrabandă obligația de plată a taxelor vamale, ca drept de creanță al statului, instituie repararea pagubei și se circumscrie cadrului legal privind obiectul, exercitarea și rezolvarea acțiunii civile reglementat prin dispozițiile art. 14 și 346 C. proc. pen. Prin urmare nu subzista o interpretare în sensul inadmisibilității acțiunii civile exercitate de direcțiile regionale vamale, constituite ca părți civile în procesul penal, în considerarea contrabandei ca fiind exclusiv o infracțiune de pericol, nefiind susceptibilă să producă un prejudiciu material, așa cum s-a susținut în practica judiciară.

Nu poate fi reținut nici raționamentul existent în jurisprudența potrivit căruia, în condițiile în care bunurile sau mărfurile care au făcut obiectul infracțiunii de contrabandă au fost ridicate în vederea confiscării, inculpatul nu poate fi obligat la plata taxelor vamale.

O astfel de concluzie rezultă din însuși specificul măsurii de siguranță a confiscării speciale, dispusă în temeiul art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen., destinată să înlăture anumite stări de pericol, în condițiile în care neperceperea sumelor legale cuvenite statului pentru operațiunile de trecere a bunurilor sau a mărfurilor peste frontieră constituie prejudiciu la bugetul statului, taxele vamale fiind instituite în scopul realizării veniturilor bugetare, dar și ca măsuri protecționiste în plan economic.

Nu poate fi susținută nici soluția rezultată tot din practica judiciară, în sensul că datoria vamală s-a stins prin confiscarea bunurilor sau a mărfurilor introduse ilegal în țară, opinie consacrată de interpretarea art. 233 primul parag. lit. d) din Regulamentul (C.E.E. ) nr. 2913/1992 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar.

Cu privire la această prevedere comunitară, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin Hotărârea din 2 aprilie 2009 în cauza C-459/2007 ( Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz, paragraful 38 ), a stabilit că "pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul vamal al Comunității trebuie să intervină înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu". Raportat la sfera de incidență a normei comunitare, se poate concluziona că aceasta își găsește aplicarea ca mod de stingere a datoriei vamale doar în ipoteza faptică a sechestrării mărfurilor înainte de primul bi

§ Cauze similare