ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3287/2012

Deliberând asupra recursurilor declarate de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și inculpatul R.S. împotriva Deciziei penale nr. 55 din 2 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 2455/85/2011, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 173 din 5 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a dispus în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 condamnarea inculpatului R.S. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. În baza art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscală produselor supuse marcării.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a II-a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei aplicate. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani. În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul R.S. cu privire la săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Garda Financiară Secția Sibiu și a obligat inculpatul la plata sumei de 23.138 RON cu titlu de despăgubiri materiale. În baza art. 118 lit. f) C. pen. a dispus confiscarea a 11431 pachete țigarete a căror deținere este interzisă de lege, iar în temeiul art. 118 lit. b) și alin. (3) C. pen. a dispus confiscarea sumei de 3.800 euro sau echivalentul ei la data execuției, reprezentând contravaloarea autoturismului marca V.P.

cu număr de înmatriculare X1, bunuri indisponibilizate prin Procesul-verbal de constatare seria ANV/200 nr. 0135073 și Adeverința de reținere a bunurilor nr. 28 din 7 iulie 2010. În baza art. 169 C. proc. pen., a dispus restituirea autoturismului V.P. cu număr de înmatriculare X1, către proprietarul său, D.T.Z. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut faptul că la data de 7 iulie 2010 în urma unui control efectuat de lucrători din cadrul D.J.A.O.V. a fost oprit în trafic în zona D.N. 1 Săliște un autoturism marca V.P.

de culoare albastru metalizat cu număr de înmatriculare X1, înmatriculat în Bulgaria, la volanul căruia a fost identificat inculpatul R.S., care a prezentat certificatul de înmatriculare pentru autoturismul mai sus menționat, precum și o procură prin care D.T.Z., proprietarul autoturismului, îl împuternicea pe R.I., fratele inculpatului, pentru a-l folosi. Au fost efectuate verificări cu privire la bunurile transportate cu autoturismul în cauză și s-a constatat că atât în portbagajul acestuia, cât și în spațiul destinat pasagerilor din față și din spate, la roata de rezervă, erau încărcate în mod ordonat cartușe de țigări marca V. Full Red și Blue și Fast, care aveau aplicate timbre de Republica Sârbă (timbru roșu, caractere chirilice) și 2 pachete P.M.

Red cu timbru "Duty Free". Cartușele nu aveau aplicate timbre fiscale românești care să ateste plata accizelor datorate statului român și erau acoperite cu un material textil de culoare închisă. Inculpatul R.S. nu a putut prezenta documente care să ateste proveniența bunurilor în cauză și nu a putut face dovada plății accizelor. La sediul D.J.A.O.V. Sibiu s-a procedat la numărarea țigaretelor descoperite în autoturismul cu numărul de înmatriculare X1, identificându-se cantitatea de 4.129 pachete V. Full Red, 330 pachete V. Blue, 6.970 pachete Fast și 2 pachete P.M. Roșu rezultând un număr de 11.431 pachete țigarete, respectiv 228.620 țigarete. Conform declarațiilor inculpatului R.S., din faza de urmărire penală, țigările au fost achiziționate în apropierea unei benzinării dintr-o localitate pe care nu o reține situată pe drumul Cluj-Sibiu în cursul zilei de 7 iulie 2010 cu circa 2 - 3 ore înainte de a fi oprit de organele de control.

Contrar acestor susțineri, pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a susținut nu că le-a achiziționat, ci le-a găsit abandonate pe un câmp din apropierea stației de benzină de lângă localitatea Turda, că le-a încărcat în mașina fratelui, le-a acoperit cu o pătură și a plecat cu ele spre Făgăraș. Împrejurarea că inculpatul R.S. a transportat și a fost identificat în trafic cu cantitatea impresionantă de țigări netimbrate și neaccizate în România aflată în habitaclul și portbagajul autoturismului marca V.P. - rezultă din probele de la dosar. Astfel, procesul-verbal de constatare, planșele fotografice, notele de constatare încheiate de reprezentanții vămii Sibiu, declarațiile martorilor asistenți M.I.

și M.M. probează deținerea și transportul țigărilor nemarcate, netimbrate și neaccizate în România. Fapta inculpatului R.S. de a deține 11.431 pachete țigări V. Full Red, V. Blue, Fast, P.M. - în total 228.620 țigarete) având aplicate timbre de Republica Sârbă, nemarcate și netimbrate cu timbre valabile în România, și neintroduse în sistemul legal de accizare, țigări care urmau a fi comercializate fără plata taxelor și impozitelor datorate statului - realizează elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală - prin ascunderea bunului sau sursei impozabile, infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, precum și ale infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor marcării, infracțiune prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, modificată prin O.U.G.

nr. 654 din 23 iunie 2010. Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 52 și 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptei, care este unul mediu, cantitatea mare de țigarete, atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, scopul comiterii faptelor, dar și elementele ce vin în favoarea acestuia (lipsa antecedentelor penale, faptul că s-a prezentat în fața instanței de judecată, că a regretat fapta comisă, că este la prima confruntare cu legea penală, că are un loc de muncă stabil în străinătate), instanța de fond a aplicat inculpatului pedepse moderate și cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen., apreciindu-se că scopul prevenției generale și sociale poate fi atins și fără executare, așa cum reiese și din cuprinsul referatului de evaluare.

Privitor la susținerea inculpatului R.S. că ar fi găsit țigările abandonate pe un câmp din apropierea localității Turda, jud. Cluj, instanța de fond reține că această susținere, deși nesinceră, nu a fost înlăturată fără a încălca prezumția de nevinovăție. Probele nu indică faptul susținut de către Parchet, că inculpatul a trecut fraudulos frontiera de stat, făcând contrabandă cu țigări. Această acuză instanța nu a primit-o, întrucât nicio probă de la dosar nu dovedește că inculpatul ar fi fost în Republica Sârbă pentru procurarea țigărilor, după cum nicio probă de la dosar nu indică că acesta ar fi primit țigările cunoscând că provin din contrabandă, așa cum prevăd expres dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2010.

Așa fiind, și având în vedere că apărarea inculpatului R.S. nu a putut fi demontată de acuzare cu probe pertinente și concludente, precum și față de răspunsul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, că nu există date în sistem privind trecerea frontierei de stat de către inculpat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a pronunțat achitarea acestuia de sub acuza săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2000. Față de soluția de achitare, s-a respins și acțiunea civilă formulată de A.N.A.F. decurgând din săvârșirea acestei infracțiuni cu care aceasta s-a constituit parte civilă (147.482 RON). Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut de art. 363 C. proc.

pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpatul R.S. și partea civilă M.F.N. - A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov. Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu critică greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 în considerarea dispoziției exprese din lege care include, din punct de vedere al laturii obiective, împrejurarea deținerii sau transportării de bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub regim vamal, acțiune exercitată efectiv de inculpat și recunoscută de acesta în declarația dată în fața instanței de judecată. Legiuitorul nu distinge cu privire la modalitatea în care persoana a intrat în posesia acestor bunuri.

Din această perspectivă parchetul invocă faptul că inculpatul ar fi trebuit obligat la plata taxelor vamale pretinse de partea civilă. De asemenea, se critică sentința pentru omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi raportat la infracțiunea de evaziune fiscală pentru care a dispus condamnarea și raportat la cuantumul pedepsei stabilit, de 2 ani, și dispozițiile exprese ale art. 65 C. pen. În apel se mai critică sentința pentru omisiunea pronunțării cu privire la sechestrul asigurător dispus în cauză, în sensul menținerii acestuia mai ales în circumstanțele în care a dispus confiscarea cantității de țigări sechestrate, raportat la dispozițiile art. 343 alin. (3) și art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc.

pen. Parchetul invocă greșita soluționare a laturii civile în sensul că inculpatul ar fi trebuit obligat la plata contravalorii accizelor datorate bugetului de stat, aferente cantității de țigări deținute, consecință a faptului că s-a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea de evaziune fiscală. Inculpatul R.S. solicită desființarea sentinței penale a Tribunalului Sibiu cu privire la suma reprezentând contravaloarea autoturismului în cuantum real de 2.515,65 euro, conform completării raportului de expertiză efectuat în cauză. M.F.N. - A.N.A.F.

- Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov critică soluția instanței de fond din perspectiva greșitei soluționări a laturii civile și solicită obligarea inculpatului la plata întregului prejudiciu creat bugetului de stat, în cuantum total de 147.482 RON, reprezentând taxe vamale - 15.523 RON, acciză - 72.219 RON, TVA - 27.526 RON, dobânzi și penalități taxe vamale - 4751, dobânzi și penalități accize - 19.037 RON, dobânzi și penalități TVA - 8.426 RON. Partea civilă invocă faptul că prin infracțiunile săvârșite de inculpat au fost încălcate dispozițiile legale privind regimul importului și al produselor accizabile. Susține că pretențiile au fost dovedite cu titlul de creanță fiscală - decizia de regularizare a situației - care nu a fost revocat sau desființat pe cale judecătorească.

Curtea de Apel Alba Iulia, verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu în raport de exigențele art. 370 și urm. C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 55 din 2 mai 2012 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și inculpatul R.S. împotriva Sentinței penale nr. 173/2011, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 2455/85/2011.

A desființat sentința atacată sub aspectul laturii penale, în ceea ce privește achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, omisiunii instanței de a se pronunța cu privire la aplicarea pedepsei complementare și a măsurii de siguranță a sechestrului și sub aspectul laturii civile, în ceea ce privește plata contravalorii accizelor și a cuantumului sumei confiscate de la inculpat, și procedând la o nouă judecată în aceste limite: A descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare în pedepsele componente de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

În baza art. 270 alin. (3) Legea nr. 86/2006, a condamnat pe inculpatul R.S. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă. A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite de 2 ani închisoare, 1 an închisoare și 2 ani închisoare, și a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. A menținut dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

A menținut măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin Ordonanța din 9 iulie 2010. În baza art. 118 lit. b) și alin. (3) C. pen. a dispus confiscarea sumei de 2.515,65 euro sau echivalentul ei la data execuției, reprezentând contravaloarea autoturismului marca V.P. cu număr de înmatriculare X1, bun indisponibilizat prin Procesul-verbal de constatare seria ANV/200 nr. 0135073 și Adeverința de reținere a bunurilor nr. 28 din 7 iulie 2010. A admis în parte acțiunea civilă formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și obligă inculpatul să plătească părții civile suma de 111.530 RON reprezentând taxe vamale și accize, cu penalități de întârziere calculate de la scadența creanței fiscale și până la data plății efective.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 50 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a reținut că tribunalul a stabilit vinovăția inculpatului din perspectiva săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003. Instanța a constatat faptul că inculpatul a fost surprins în trafic transportând în portbagajul autoturismului pentru care fratele său avea procură de la proprietar, cât și în spațiul destinat pasagerilor din față și din spate, la roata de rezervă, încărcate în mod ordonat, cartușe de țigări marca V. Full Red și Blue și Fast, care aveau aplicate timbre de Republica Sârbă (timbru roșu, caractere chirilice) și două pachete P.M.

Red cu timbru "Duty Free". Cartușele nu aveau aplicate timbre fiscale românești care să ateste plata accizelor datorate statului român și erau acoperite cu un material textil de culoare închisă. Inculpatul R.S. nu a putut prezenta documente care să ateste proveniența bunurilor în cauză și nu a putut face dovada plății accizelor. Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr 241/2005: "Constituie infracțiunea de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (...)". Potrivit art. 296 1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, modificată prin O.U.G.

nr. 54 din 23 iunie 2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale: "l) deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri (...).". Împrejurarea deținerii a 11.431 pachete țigări V. Full Red, V. Blue, Fast, P.M. (în total 228.620 țigarete), având aplicate timbre de Republica Sârbă, nemarcate și netimbrate cu timbre valabile în România, și neintroduse în sistemul legal de accizare, țigări care urmau a fi comercializate fără plata taxelor și impozitelor datorate statului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor anterior menționate.

În mod corect instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului din faza judecății pe fond referitoare la modalitatea în care a intrat în posesia acestor bunuri, dată fiind împrejurarea că aceste bunuri nu poartă marcaje cu însemne ce dovedesc parcurgerea procedurilor fiscale românești (lipsa timbrelor fiscale românești). Potrivit principiului de drept: necunoașterea legii sau cunoașterea greșită a acesteia nu înlătură caracterul penal al faptei. Din aceste considerente inculpatul chiar dacă se prevalează de apărarea formulată în fața instanței în sensul că bunurile au fost găsite nu există motive suficiente și rezonabile care să justifice detenția lor.

Din perspectiva criticilor formulate de către acuzare, curtea de apel le-a apreciat fondate pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României: "Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia". Prin acțiunea exercitată de inculpat, de deținere și transport a unor mărfuri ce trebuie plasate sub un regim vamal în circumstanțele în care acestea nu poartă marcaje cu însemne ce dovedesc parcurgerea procedurilor fiscale românești (lipsa timbrelor fiscale românești) achitarea acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este nelegală tocmai în considerarea argumentației instanței de fond care a justificat reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunilor anterior menționate coroborat cu argumentele curții de apel în expunerea motivelor care stau la baza menținerii condamnării inculpatului.

Curtea de apel reține că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în circumstanțele în care norma anterior menționată a intrat în vigoare prin O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în M. Of. Nr. 421/23.06.2010 (art. IX și XXI din actul normativ), deci anterior datei de 7 iulie 2010, când inculpatul a fost oprit în trafic și s-a descoperit cantitatea de țigări în autoturismul condus de acesta. În consecință, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

La stabilirea pedepsei pentru această faptă s-a ținut seama de dispozițiile generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru fapta reținută în sarcina inculpatului (închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi), de gradul de pericol social al faptei apreciat ca fiind minim din perspectiva lipsei antecedentelor penale ale inculpatului, de persoana inculpatului în sensul celor anterior menționate coroborat cu mențiunile din referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Brașov. Raportat la cuantumul pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005, coroborat cu menționarea expresă în textul de incriminare a obligației interzicerii unor drepturi, curtea de apel a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Curtea de apel a apreciat că, în continuare, sunt întrunite condițiile cumulative care au determinat instanța de fond să suspende condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului, sens în care va menține aceste dispoziții. Conform raportului de expertiză tehnică, efectuat de expertul tehnic ing. V.M.M. în apel, valoarea autoturismului marca V.P. cu număr de înmatriculare X1, bun indisponibilizat de autorități prin Procesul-verbal de constatare seria ANV/200 nr. 0135073 și Adeverința de reținere a bunurilor nr. 28 din 7 iulie 2010, este de 2.1515,65 euro. Raportat la art. 353 C. proc. pen., curtea de apel a menținut măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin Ordonanța din 9 iulie 2010 asupra cantității de 11.431 pachete de țigări (228.620 țigarete) deținute de inculpat cu încălcarea dispozițiilor fiscale legale.

În baza art. 118 lit. b) și alin. (3) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 2.515,65 euro sau echivalentul ei la data execuției, reprezentând contravaloarea autoturismului marca V.P. cu număr de înmatriculare X1, bun indisponibilizat prin Procesul-verbal de constatare seria ANV/200 nr. 0135073 și Adeverința de reținere a bunurilor nr. 28 din 7 iulie 2010. Din perspectiva criticilor formulate de partea civilă, Curtea constată admisibile pretențiile acesteia în limitele sumei de 111.530 RON, reprezentând taxe vamale și accize, cu penalități de întârziere calculate de la scadența creanței fiscale și până la data plății efective. În consecință, curtea de apel constată nelegala impunere a cuantumului TVA, a dobânzilor și penalităților calculate pentru aceste taxe și a înlăturat cuantumul acestora din suma pretinsă și atribuită părții civile apelante.

Împotriva Deciziei penale nr. 55 din 2 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr 2455/85/2011, au declarat recurs partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și inculpatul R.S. În recursul inculpatului a fost criticată decizia din apel, pentru că textul de lege care a dat încadrarea juridică faptei pentru care inculpatul a fost condamnat în apel, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu era în vigoare la data săvârșirii faptei, ordonanța de urgență prin care a fost introdus alin. (3) al textului de lege sus-menționat intrând în vigoare la o dată ulterioară datei de referință anterior prezentată.

Un al doilea motiv de recurs invocat de apărătorul recurentului-inculpat a vizat greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, în argumentare susținând că, în raport de modalitatea concretă în care a săvârșit fapta, inculpatul nu a cunoscut faptul că respectivele țigări proveneau din contrabandă sau că erau destinate acesteia. Ca urmare, nefiind îndeplinite două dintre cerințele exprese ale textului de lege care reglementează infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, hotărârea de condamnare pronunțată de instanța de apel este nelegală și netemeinică. În același sens, a învederat că, în raport de datele concrete ale cauzei este evidentă împrejurarea că inculpatul nu a avut cum să ia cunoștință de faptul că țigările nu fuseseră accizate și impozitate vamal, singura sa contribuție limitându-se la transportul acestora pe ruta Turda - Sibiu.

A mai arătat că sub aspectul nevinovăției inculpatului sunt importante informațiile furnizate de instituțiile competente referitoare la faptul că autoturismul deținut de inculpat în perioada de referință nu figurează cu intrări și ieșiri din țară în jurul datei de 7 iulie 2010. În recursul declarat de partea civilă, se consideră nelegală hotărârea instanței de fond, sub aspectul omisiunii acordării penalităților de întârziere stabilite prin decizia de regularizare, întrucât aceste drepturi s-au acordat la data nașterii exigibilității creanței principale. În concluzie, se solicită admiterea în tot a acțiunii civile, acordării accesoriilor creanței principale respectiv dobânzi și penalități accize taxe vamale, dobânzi și penalități accize, dobânzi și penalități TVA.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de către R.S., hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, este nefondat. Apărarea invocă lipsa unei legi, la 7 iulie 2010, care să incrimineze actul de conduită. În drept, se invocă art. X din O.U.G. nr. 54/2010, care prevede o perioadă de 30 de zile pentru intrarea în vigoare a legii de incriminare. Înalta Curte constată că textul la care face referire apărarea are în vedere modificarea H.G. nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului vamal, și nu modificarea Legii nr. 86 din 10 aprilie 2006 privind Codul vamal al României în care se află norma de incriminare a faptei pentru care este acuzat.

Legea nr. 86/2006 a fost într-adevăr modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, care a introdus o nouă incriminare, dar intrarea în vigoare a textului de lege a fost prevăzută expres în art. XXI din O.U.G. nr. 54/2010, ca fiind data publicării în Monitorul Oficial. Astfel, conform art. IX din O.U.G.

nr. 54/2010, după intrarea în vigoare a acestui text de lege, art. 270 a avut următorul conținut: Art. IX "Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: (...) 2. La articolul 270, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins: "(3) Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.". 3. La articolul 281, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins: "(2) Organele competente vor crea o bază de date comună pentru implementarea contravențiilor la regimul vamal, în administrarea Ministerului Administrației și Internelor, în termen de 30 de zile de la încheierii protocolului dintre acestea.". Apărarea afirmă că în ceea ce privește intrarea în vigoare a legii sunt incidente termenele prevăzute la art. X din O.U.G.

nr. 54/2010. Susținerea apărării este infirmată de conținutul art. X, care prevede următoarele: "în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se modifică în mod corespunzător prevederile Hotărârii Guvernului nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 15 iunie 2006, cu modificările și completările ulterioare.". După cum se observă, termenul menționat în art. X din O.U.G. nr. 54/2010 are în vedere modificarea H.G. nr. 707 din 7 iunie 2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, astfel încât nu se poate susține că s-a stabilit un termen pentru intrarea în vigoare a dispozițiilor care modifică Legea nr. 86/2006, Codul vamal.

În acest context intrarea în vigoare a art. IX din O.U.G. nr. 54/2010 este reglementată de art. XXI din același act normativ: "Prevederile prezentei ordonanțe de urgență, pentru care nu s-a stipulat un termen expres de intrare în vigoare, se aplică începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.". Față de faptul că O.U.G. nr. 54/2010 a intrat în vigoare la 23 iunie 2010, fapta comisă la data de 7 iulie 2010, cade sub incidența legii de incriminare. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., invocat de către R.S., când faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, este nefondat. Apărarea a susținut că inculpatul nu a cunoscut proveniența țigărilor. Susținerea apărării este infirmată de probele din dosar, respectiv de lipsa banderolelor care atestă plata taxelor către autoritățile române.

În mașina condusă de inculpat s-au găsit 11.431 pachete de țigări. Inculpatul a afirmat că a găsit țigările lângă o benzinărie, dar nu poate preciza locul unde era situată benzinăria. Țigările erau așezate ordonat în portbagajul autoturismului, pe locul din față, pe jos și acoperite cu o pătură, pe bancheta din spate. Modalitatea comiterii infracțiunii reținute în sarcina inculpatului este aceea a deținerii bunurilor cunoscând că provin din contrabandă. În consecință, pentru îndeplinirea condițiilor laturii obiective are relevanță doar faptul că bunurile au fost găsite la inculpat, iar pentru latura subiectivă, trebuie dovedit că persoana acuzată cunoștea că țigările provin din contrabandă. Sub aspect subiectiv ambele instanțe au reținut corect faptul că cele 11.431 pachete de țigări inscripționate în limba sârbă nu aveau banderola care atestă plata taxelor către autoritățile române, astfel încât era evidentă proveniența acestora din contrabandă.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F., hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii este nefondat. Curtea de apel a admis în parte acțiunea civilă formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 111.530 RON reprezentând taxe vamale și accize, cu penalități de întârziere calculate de la scadența creanței fiscale și până la data plății efective. Anterior, suma de 23.138 RON fusese acordată Gărzii Financiare Sibiu de către instanța de fond.

În motivele de recurs se apreciază că hotărârea instanței de apel este nelegală sub aspectul omisiunii acordării penalităților de întârziere. Contrar criticii din recurs dispozitivul deciziei stabilește plata penalităților de întârziere. Este adevărat că o parte a taxelor au fost acordate către Garda Financiară, dar acest aspect nu a făcut obiectul recursului și nici al apelului. A.N.A.F. nu a negat nici în apel nici în recurs calitatea Gărzii Financiare de parte civilă în proces. Prin fapta săvârșită (depistarea în autoturism de produse accizabile - țigări din Serbia, țară din afara spațiului U.E. - care nu au fost introduse în circuitul fiscal și vamal, prin neprezentarea documentelor de plată a taxelor vamale și a accizelor) s-au încălcat dispozițiile legale în materia taxelor vamale, TVA și accize.

Potrivit dispozițiilor C. vam. (art. 225) datoria vamală se naște și atunci când are loc sustragerea de la supraveghere vamală a mărfurilor supuse drepturilor de import. Datoria vamală urmează a fi plătită de persoana asupra căreia se găsesc bunurile, debitorii fiind acele persoane care au introdus mărfurile ilegal, care au participat la introducerea ilegală sau acele persoane care au cumpărat sau au deținut mărfurile în cauză și care știau sau ar fi trebuit să știe în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor că acestea au fost introduse ilegal (art. 224 C. vam.). Accizele sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru produse din producția internă sau din import.

În conformitate cu prevederile C. fisc., importul reprezintă orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului UE. Printre produsele accizabile se numără și tutunul prelucrat (art. 162 lit. f) C. fisc., respectiv art. 206 2 C. fisc.). Produsele sunt supuse accizelor în momentul importului și este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara unui antrepozit fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită sau nu a fost înregistrată ca obligație de plată. Acciza devine exigibilă în momentul eliberării pentru consum, iar importul sau deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv pentru care accizele care nu au fost percepute reprezintă eliberare pentru consum.

Atunci când pentru produsele accizabile deținute în afara antrepozitului fiscal nu se poate stabili că acciza a fost înregistrată ca obligație de plată, obligația de plată revine persoanei care nu poate justifica proveniența legală a produsului. Modul de calcul este prevăzut de C. fisc. TVA este un impozit indirect datorat bugetului de stat și pentru importuri. În cazul în care la import bunurile sunt supuse taxelor vamale, conform art. 128 C. fisc., privind operațiunile cuprinse în sfera de aplicare a taxei și art. 369 cu privire la exigibilitate, faptul generator și exigibilitatea TVA intervin la data la care intervine faptul generator și exigibilitatea taxelor comunitare. Plata taxei pentru importul de bunuri supuse taxării este obligația importatorului, care poate fi cumpărătorul către care se expediază bunurile importate sau proprietarul bunurilor la data când taxa devine exigibilă.

Deși plata acestor taxe trebuia dispusă către A.N.A.F., instanța de recurs constată că obligarea la despăgubiri către Grada Financiară nu a făcut obiectul recursul părții civile, dispoziția neputând fi analizată din oficiu. Conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., cazurile prevăzute în alin. (1) pct. 1 - 7, 10, 13, 14, 19 și 20 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cele de la pct. 11, 12, 15, 17, 17 2 și 18 se iau în considerare din oficiu numai când au influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului. Cum acordarea de despăgubiri atât către Grada Financiară și către A.N.A.F. nu a influențat soluția în defavoarea inculpatului, în final trebuind să fie plătită aceeași sumă de bani, instanța de recurs nu a putut examina această problemă de drept din oficiu.

Apreciind, pentru considerentele ce preced, recursurile ca nefondate, va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și inculpatul R.S. împotriva Deciziei penale nr. 55/A din 2 mai 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul parte civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat R.S. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2012. Procesat de GGC - AZ