ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3287/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3287/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra

recursurilor declarate de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice -

A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale Brașov și inculpatul R.S. împotriva Deciziei penale

nr. 55 din 2 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr.

2455/85/2011, constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 173 din 5 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a dispus în baza

art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 condamnarea inculpatului R.S.

la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 a condamnat același inculpat la o

pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara

antrepozitului fiscală produselor supuse marcării.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) (teza a II-a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei

aplicate.

În baza art. 81 C.

pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui

termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a

suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul R.S.

cu privire la săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270

alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ. a admis acțiunea civilă

formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de

Administrare Fiscală prin Garda Financiară Secția Sibiu și a obligat inculpatul

la plata sumei de 23.138 RON cu titlu de despăgubiri materiale.

În baza art. 118 lit.

f) C. pen. a dispus confiscarea a 11431 pachete țigarete a căror deținere este

interzisă de lege, iar în temeiul art. 118 lit. b) și alin. (3) C. pen. a

dispus confiscarea sumei de 3.800 euro sau echivalentul ei la data execuției,

reprezentând contravaloarea autoturismului marca V.P. cu număr de înmatriculare

X1, bunuri indisponibilizate prin Procesul-verbal de constatare seria ANV/200

nr. 0135073 și Adeverința de reținere a bunurilor nr. 28 din 7 iulie 2010.

În baza art. 169 C.

proc. pen., a dispus restituirea autoturismului V.P. cu număr de înmatriculare

X1, către proprietarul său, D.T.Z.

În baza art. 191 C.

proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 700 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut faptul că la data de 7 iulie 2010

în urma unui control efectuat de lucrători din cadrul D.J.A.O.V. a fost oprit

în trafic în zona D.N. 1 Săliște un autoturism marca V.P. de culoare albastru

metalizat cu număr de înmatriculare X1, înmatriculat în Bulgaria, la volanul

căruia a fost identificat inculpatul R.S., care a prezentat certificatul de

înmatriculare pentru autoturismul mai sus menționat, precum și o procură prin

care D.T.Z., proprietarul autoturismului, îl împuternicea pe R.I., fratele

inculpatului, pentru a-l folosi.

Au fost efectuate

verificări cu privire la bunurile transportate cu autoturismul în cauză și s-a

constatat că atât în portbagajul acestuia, cât și în spațiul destinat

pasagerilor din față și din spate, la roata de rezervă, erau încărcate în mod

ordonat cartușe de țigări marca V. Full Red și Blue și Fast, care aveau

aplicate timbre de Republica Sârbă (timbru roșu, caractere chirilice) și 2

pachete P.M. Red cu timbru "Duty Free".

Cartușele nu aveau

aplicate timbre fiscale românești care să ateste plata accizelor datorate

statului român și erau acoperite cu un material textil de culoare închisă.

Inculpatul R.S. nu a

putut prezenta documente care să ateste proveniența bunurilor în cauză și nu a

putut face dovada plății accizelor.

La sediul D.J.A.O.V.

Sibiu s-a procedat la numărarea țigaretelor descoperite în autoturismul cu

numărul de înmatriculare X1, identificându-se cantitatea de 4.129 pachete V.

Full Red, 330 pachete V. Blue, 6.970 pachete Fast și 2 pachete P.M. Roșu

rezultând un număr de 11.431 pachete țigarete, respectiv 228.620 țigarete.

Conform declarațiilor

inculpatului R.S., din faza de urmărire penală, țigările au fost achiziționate

în apropierea unei benzinării dintr-o localitate pe care nu o reține situată pe

drumul Cluj-Sibiu în cursul zilei de 7 iulie 2010 cu circa 2 - 3 ore înainte de

a fi oprit de organele de control.

Contrar acestor

susțineri, pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a susținut nu că

le-a achiziționat, ci le-a găsit abandonate pe un câmp din apropierea stației

de benzină de lângă localitatea Turda, că le-a încărcat în mașina fratelui,

le-a acoperit cu o pătură și a plecat cu ele spre Făgăraș.

Împrejurarea că

inculpatul R.S. a transportat și a fost identificat în trafic cu cantitatea

impresionantă de țigări netimbrate și neaccizate în România aflată în

habitaclul și portbagajul autoturismului marca V.P. - rezultă din probele de la

dosar. Astfel, procesul-verbal de constatare, planșele fotografice, notele de

constatare încheiate de reprezentanții vămii Sibiu, declarațiile martorilor

asistenți M.I. și M.M. probează deținerea și transportul țigărilor nemarcate,

netimbrate și neaccizate în România.

Fapta inculpatului

R.S. de a deține 11.431 pachete țigări V. Full Red, V. Blue, Fast, P.M. - în

total 228.620 țigarete) având aplicate timbre de Republica Sârbă, nemarcate și

netimbrate cu timbre valabile în România, și neintroduse în sistemul legal de

accizare, țigări care urmau a fi comercializate fără plata taxelor și

impozitelor datorate statului - realizează elementele constitutive ale

infracțiunii de evaziune fiscală - prin ascunderea bunului sau sursei

impozabile, infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

241/2005, precum și ale infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal

a produselor marcării, infracțiune prevăzută de art. 296

1

alin. (1)

lit. l) din Legea nr. 571/2003, modificată prin O.U.G. nr. 654 din 23 iunie

2010.

Având în vedere

criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 52 și 72

C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social

concret al faptei, care este unul mediu, cantitatea mare de țigarete,

atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, scopul

comiterii faptelor, dar și elementele ce vin în favoarea acestuia (lipsa

antecedentelor penale, faptul că s-a prezentat în fața instanței de judecată,

că a regretat fapta comisă, că este la prima confruntare cu legea penală, că

are un loc de muncă stabil în străinătate), instanța de fond a aplicat

inculpatului pedepse moderate și cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei conform art. 81 C. pen., apreciindu-se că scopul prevenției generale

și sociale poate fi atins și fără executare, așa cum reiese și din cuprinsul

referatului de evaluare.

Privitor la

susținerea inculpatului R.S. că ar fi găsit țigările abandonate pe un câmp din

apropierea localității Turda, jud. Cluj, instanța de fond reține că această

susținere, deși nesinceră, nu a fost înlăturată fără a încălca prezumția de

nevinovăție. Probele nu indică faptul susținut de către Parchet, că inculpatul

a trecut fraudulos frontiera de stat, făcând contrabandă cu țigări. Această

acuză instanța nu a primit-o, întrucât nicio probă de la dosar nu dovedește că

inculpatul ar fi fost în Republica Sârbă pentru procurarea țigărilor, după cum

nicio probă de la dosar nu indică că acesta ar fi primit țigările cunoscând că

provin din contrabandă, așa cum prevăd expres dispozițiile art. 270 alin. (3)

din Legea nr. 86/2010.

Așa fiind, și având

în vedere că apărarea inculpatului R.S. nu a putut fi demontată de acuzare cu

probe pertinente și concludente, precum și față de răspunsul Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră, că nu există date în sistem privind trecerea

frontierei de stat de către inculpat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a pronunțat achitarea acestuia de

sub acuza săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea

86/2000.

Față de soluția de

achitare, s-a respins și acțiunea civilă formulată de A.N.A.F. decurgând din

săvârșirea acestei infracțiuni cu care aceasta s-a constituit parte civilă

(147.482 RON).

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen.,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpatul R.S. și partea civilă M.F.N.

- A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale Brașov.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Sibiu critică greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr.

86/2006 în considerarea dispoziției exprese din lege care include, din punct de

vedere al laturii obiective, împrejurarea deținerii sau transportării de bunuri

sau mărfuri care trebuie plasate sub regim vamal, acțiune exercitată efectiv de

inculpat și recunoscută de acesta în declarația dată în fața instanței de

judecată. Legiuitorul nu distinge cu privire la modalitatea în care persoana a

intrat în posesia acestor bunuri.

Din această

perspectivă parchetul invocă faptul că inculpatul ar fi trebuit obligat la

plata taxelor vamale pretinse de partea civilă.

De asemenea, se

critică sentința pentru omisiunea aplicării pedepsei complementare a

interzicerii unor drepturi raportat la infracțiunea de evaziune fiscală pentru

care a dispus condamnarea și raportat la cuantumul pedepsei stabilit, de 2 ani,

și dispozițiile exprese ale art. 65 C. pen.

În apel se mai

critică sentința pentru omisiunea pronunțării cu privire la sechestrul

asigurător dispus în cauză, în sensul menținerii acestuia mai ales în

circumstanțele în care a dispus confiscarea cantității de țigări sechestrate,

raportat la dispozițiile art. 343 alin. (3) și art. 357 alin. (2) lit. c) C.

proc. pen.

Parchetul invocă

greșita soluționare a laturii civile în sensul că inculpatul ar fi trebuit

obligat la plata contravalorii accizelor datorate bugetului de stat, aferente

cantității de țigări deținute, consecință a faptului că s-a dispus condamnarea

acestuia pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

Inculpatul R.S.

solicită desființarea sentinței penale a Tribunalului Sibiu cu privire la suma

reprezentând contravaloarea autoturismului în cuantum real de 2.515,65 euro,

conform completării raportului de expertiză efectuat în cauză.

M.F.N. - A.N.A.F. -

Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale Brașov critică soluția instanței de fond din perspectiva

greșitei soluționări a laturii civile și solicită obligarea inculpatului la

plata întregului prejudiciu creat bugetului de stat, în cuantum total de

147.482 RON, reprezentând taxe vamale - 15.523 RON, acciză - 72.219 RON, TVA -

27.526 RON, dobânzi și penalități taxe vamale - 4751, dobânzi și penalități

accize - 19.037 RON, dobânzi și penalități TVA - 8.426 RON.

Partea civilă invocă

faptul că prin infracțiunile săvârșite de inculpat au fost încălcate

dispozițiile legale privind regimul importului și al produselor accizabile.

Susține că pretențiile au fost dovedite cu titlul de creanță fiscală - decizia

de regularizare a situației - care nu a fost revocat sau desființat pe cale

judecătorească.

Curtea de Apel Alba

Iulia, verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel, precum și

din oficiu în raport de exigențele art. 370 și urm. C. proc. pen., prin Decizia

penală nr. 55 din 2 mai 2012 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Sibiu, partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.

- Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale Brașov și inculpatul R.S. împotriva Sentinței penale nr.

173/2011, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 2455/85/2011.

A desființat sentința

atacată sub aspectul laturii penale, în ceea ce privește achitarea inculpatului

pentru infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006,

omisiunii instanței de a se pronunța cu privire la aplicarea pedepsei

complementare și a măsurii de siguranță a sechestrului și sub aspectul laturii

civile, în ceea ce privește plata contravalorii accizelor și a cuantumului

sumei confiscate de la inculpat, și procedând la o nouă judecată în aceste

limite:

A descontopit

pedeapsa de 2 ani închisoare în pedepsele componente de 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

241/2005 și de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

În baza art. 270

alin. (3) Legea nr. 86/2006, a condamnat pe inculpatul R.S. la pedeapsa de 2

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

A aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite de 2 ani închisoare, 1

an închisoare și 2 ani închisoare, și a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

A menținut

dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

A menținut măsura

asigurătorie a sechestrului instituită prin Ordonanța din 9 iulie 2010.

În baza art. 118 lit.

b) și alin. (3) C. pen. a dispus confiscarea sumei de 2.515,65 euro sau

echivalentul ei la data execuției, reprezentând contravaloarea autoturismului

marca V.P. cu număr de înmatriculare X1, bun indisponibilizat prin

Procesul-verbal de constatare seria ANV/200 nr. 0135073 și Adeverința de

reținere a bunurilor nr. 28 din 7 iulie 2010.

A admis în parte

acțiunea civilă formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția

Națională de Administrare Fiscală Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și obligă inculpatul să

plătească părții civile suma de 111.530 RON reprezentând taxe vamale și accize,

cu penalități de întârziere calculate de la scadența creanței fiscale și până

la data plății efective.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale atacate. Cheltuielile judiciare avansate de

stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 50 RON, s-a avansat din

fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

decizia, instanța de apel a reținut că tribunalul a stabilit vinovăția

inculpatului din perspectiva săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 9

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și art. 296

1

alin. (1) lit.

l) din Legea nr. 571/2003. Instanța a constatat faptul că inculpatul a fost

surprins în trafic transportând în portbagajul autoturismului pentru care

fratele său avea procură de la proprietar, cât și în spațiul destinat

pasagerilor din față și din spate, la roata de rezervă, încărcate în mod

ordonat, cartușe de țigări marca V. Full Red și Blue și Fast, care aveau

aplicate timbre de Republica Sârbă (timbru roșu, caractere chirilice) și două

pachete P.M. Red cu timbru "Duty Free".

Cartușele nu aveau

aplicate timbre fiscale românești care să ateste plata accizelor datorate

statului român și erau acoperite cu un material textil de culoare închisă.

Inculpatul R.S. nu a

putut prezenta documente care să ateste proveniența bunurilor în cauză și nu a

putut face dovada plății accizelor.

Potrivit art. 9 alin.

(1) din Legea nr 241/2005: "Constituie infracțiunea de evaziune fiscală și

se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi

următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor

fiscale: a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile

(...)".

Potrivit art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, modificată prin O.U.G. nr. 54 din 23

iunie 2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale: "l)

deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau

comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării,

potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu

marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200

țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, băuturi spirtoase

peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri (...).".

Împrejurarea

deținerii a 11.431 pachete țigări V. Full Red, V. Blue, Fast, P.M. (în total

228.620 țigarete), având aplicate timbre de Republica Sârbă, nemarcate și

netimbrate cu timbre valabile în România, și neintroduse în sistemul legal de

accizare, țigări care urmau a fi comercializate fără plata taxelor și impozitelor

datorate statului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor anterior

menționate.

În mod corect

instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului din faza judecății pe fond

referitoare la modalitatea în care a intrat în posesia acestor bunuri, dată

fiind împrejurarea că aceste bunuri nu poartă marcaje cu însemne ce dovedesc

parcurgerea procedurilor fiscale românești (lipsa timbrelor fiscale românești).

Potrivit principiului de drept: necunoașterea legii sau cunoașterea greșită a

acesteia nu înlătură caracterul penal al faptei. Din aceste considerente

inculpatul chiar dacă se prevalează de apărarea formulată în fața instanței în

sensul că bunurile au fost găsite nu există motive suficiente și rezonabile

care să justifice detenția lor.

Din perspectiva

criticilor formulate de către acuzare, curtea de apel le-a apreciat fondate

pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al

României: "Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc

potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea,

depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care

trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă

sau sunt destinate săvârșirii acesteia".

Prin acțiunea

exercitată de inculpat, de deținere și transport a unor mărfuri ce trebuie

plasate sub un regim vamal în circumstanțele în care acestea nu poartă marcaje

cu însemne ce dovedesc parcurgerea procedurilor fiscale românești (lipsa

timbrelor fiscale românești) achitarea acestuia pentru infracțiunea prevăzută

de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României

este nelegală tocmai în considerarea argumentației instanței de fond care a justificat

reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunilor anterior menționate

coroborat cu argumentele curții de apel în expunerea motivelor care stau la

baza menținerii condamnării inculpatului.

Curtea de apel reține

că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă

prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al

României, în circumstanțele în care norma anterior menționată a intrat în

vigoare prin O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010 privind unele măsuri pentru

combaterea evaziunii fiscale, publicată în M. Of. Nr. 421/23.06.2010 (art. IX

și XXI din actul normativ), deci anterior datei de 7 iulie 2010, când

inculpatul a fost oprit în trafic și s-a descoperit cantitatea de țigări în

autoturismul condus de acesta.

În consecință,

inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de contrabandă, prevăzută de

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României în

raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

La stabilirea pedepsei pentru această faptă s-a ținut seama de dispozițiile

generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru

fapta reținută în sarcina inculpatului (închisoare de la 2 la 7 ani și

interzicerea unor drepturi), de gradul de pericol social al faptei apreciat ca

fiind minim din perspectiva lipsei antecedentelor penale ale inculpatului, de

persoana inculpatului în sensul celor anterior menționate coroborat cu

mențiunile din referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune din

cadrul Tribunalului Brașov.

Raportat la cuantumul

pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1)

lit. a) din Legea 241/2005, coroborat cu menționarea expresă în textul de

incriminare a obligației interzicerii unor drepturi, curtea de apel a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Curtea de apel a

apreciat că, în continuare, sunt întrunite condițiile cumulative care au determinat

instanța de fond să suspende condiționat executarea pedepsei aplicate

inculpatului, sens în care va menține aceste dispoziții.

Conform raportului de

expertiză tehnică, efectuat de expertul tehnic ing. V.M.M. în apel, valoarea

autoturismului marca V.P. cu număr de înmatriculare X1, bun indisponibilizat de

autorități prin Procesul-verbal de constatare seria ANV/200 nr. 0135073 și

Adeverința de reținere a bunurilor nr. 28 din 7 iulie 2010, este de 2.1515,65

euro.

Raportat la art. 353

C. proc. pen., curtea de apel a menținut măsura asigurătorie a sechestrului

instituită prin Ordonanța din 9 iulie 2010 asupra cantității de 11.431 pachete

de țigări (228.620 țigarete) deținute de inculpat cu încălcarea dispozițiilor

fiscale legale.

În baza art. 118 lit.

b) și alin. (3) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 2.515,65 euro sau

echivalentul ei la data execuției, reprezentând contravaloarea autoturismului

marca V.P. cu număr de înmatriculare X1, bun indisponibilizat prin

Procesul-verbal de constatare seria ANV/200 nr. 0135073 și Adeverința de

reținere a bunurilor nr. 28 din 7 iulie 2010.

Din perspectiva

criticilor formulate de partea civilă, Curtea constată admisibile pretențiile

acesteia în limitele sumei de 111.530 RON, reprezentând taxe vamale și accize,

cu penalități de întârziere calculate de la scadența creanței fiscale și până

la data plății efective. În consecință, curtea de apel constată nelegala

impunere a cuantumului TVA, a dobânzilor și penalităților calculate pentru

aceste taxe și a înlăturat cuantumul acestora din suma pretinsă și atribuită

părții civile apelante.

Împotriva Deciziei

penale nr. 55 din 2 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în

Dosarul nr 2455/85/2011, au declarat recurs partea civilă Ministerul Finanțelor

Publice - A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și inculpatul R.S.

În recursul

inculpatului a fost criticată decizia din apel, pentru că textul de lege care a

dat încadrarea juridică faptei pentru care inculpatul a fost condamnat în apel,

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu era în vigoare la data săvârșirii

faptei, ordonanța de urgență prin care a fost introdus alin. (3) al textului de

lege sus-menționat intrând în vigoare la o dată ulterioară datei de referință

anterior prezentată.

Un al doilea motiv de

recurs invocat de apărătorul recurentului-inculpat a vizat greșita condamnare a

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, în argumentare

susținând că, în raport de modalitatea concretă în care a săvârșit fapta,

inculpatul nu a cunoscut faptul că respectivele țigări proveneau din

contrabandă sau că erau destinate acesteia. Ca urmare, nefiind îndeplinite două

dintre cerințele exprese ale textului de lege care reglementează infracțiunea

reținută în sarcina inculpatului, hotărârea de condamnare pronunțată de

instanța de apel este nelegală și netemeinică.

În același sens, a

învederat că, în raport de datele concrete ale cauzei este evidentă

împrejurarea că inculpatul nu a avut cum să ia cunoștință de faptul că țigările

nu fuseseră accizate și impozitate vamal, singura sa contribuție limitându-se

la transportul acestora pe ruta Turda - Sibiu.

A mai arătat că sub

aspectul nevinovăției inculpatului sunt importante informațiile furnizate de instituțiile

competente referitoare la faptul că autoturismul deținut de inculpat în

perioada de referință nu figurează cu intrări și ieșiri din țară în jurul datei

de 7 iulie 2010.

În recursul declarat

de partea civilă, se consideră nelegală hotărârea instanței de fond, sub

aspectul omisiunii acordării penalităților de întârziere stabilite prin decizia

de regularizare, întrucât aceste drepturi s-au acordat la data nașterii

exigibilității creanței principale. În concluzie, se solicită admiterea în tot

a acțiunii civile, acordării accesoriilor creanței principale respectiv dobânzi

și penalități accize taxe vamale, dobânzi și penalități accize, dobânzi și

penalități TVA.

Cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de

către R.S., hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greșită

aplicare a legii, este nefondat.

Apărarea invocă lipsa

unei legi, la 7 iulie 2010, care să incrimineze actul de conduită. În drept, se

invocă art. X din O.U.G. nr. 54/2010, care prevede o perioadă de 30 de zile

pentru intrarea în vigoare a legii de incriminare.

Înalta Curte constată

că textul la care face referire apărarea are în vedere modificarea H.G. nr.

707/2006 pentru aprobarea Regulamentului vamal, și nu modificarea Legii nr. 86

din 10 aprilie 2006 privind Codul vamal al României în care se află norma de

incriminare a faptei pentru care este acuzat. Legea nr. 86/2006 a fost

într-adevăr modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, care a introdus o nouă

incriminare, dar intrarea în vigoare a textului de lege a fost prevăzută expres

în art. XXI din O.U.G. nr. 54/2010, ca fiind data publicării în Monitorul

Oficial.

Astfel, conform art.

IX din O.U.G. nr. 54/2010, după intrarea în vigoare a acestui text de lege,

art. 270 a avut următorul conținut:

Art. IX

"Legea nr.

86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, cu modificările și

completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: (...)

(3), cu următorul cuprins: "(3) Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă

și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea,

transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor

sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea

provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.".

după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul

cuprins:

"(2) Organele

competente vor crea o bază de date comună pentru implementarea contravențiilor

la regimul vamal, în administrarea Ministerului Administrației și Internelor,

în termen de 30 de zile de la încheierii protocolului dintre acestea.".

Apărarea afirmă că în

ceea ce privește intrarea în vigoare a legii sunt incidente termenele prevăzute

la art. X din O.U.G. nr. 54/2010. Susținerea apărării este infirmată de

conținutul art. X, care prevede următoarele: "în termen de 30 de zile de

la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se modifică în mod

corespunzător prevederile Hotărârii Guvernului nr. 707/2006 pentru aprobarea

Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, publicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 15 iunie 2006, cu modificările și

completările ulterioare.".

După cum se observă,

termenul menționat în art. X din O.U.G. nr. 54/2010 are în vedere modificarea

H.G. nr. 707 din 7 iunie 2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a

Codului vamal al României, astfel încât nu se poate susține că s-a stabilit un

termen pentru intrarea în vigoare a dispozițiilor care modifică Legea nr.

86/2006, Codul vamal. În acest context intrarea în vigoare a art. IX din O.U.G.

nr. 54/2010 este reglementată de art. XXI din același act normativ:

"Prevederile prezentei ordonanțe de urgență, pentru care nu s-a stipulat

un termen expres de intrare în vigoare, se aplică începând cu data publicării

în Monitorul Oficial al României, Partea I.".

Față de faptul că O.U.G.

nr. 54/2010 a intrat în vigoare la 23 iunie 2010, fapta comisă la data de 7

iulie 2010, cade sub incidența legii de incriminare.

Cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., invocat de către R.S.,

când faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, este nefondat.

Apărarea a susținut

că inculpatul nu a cunoscut proveniența țigărilor. Susținerea apărării este

infirmată de probele din dosar, respectiv de lipsa banderolelor care atestă

plata taxelor către autoritățile române. În mașina condusă de inculpat s-au

găsit 11.431 pachete de țigări. Inculpatul a afirmat că a găsit țigările lângă

o benzinărie, dar nu poate preciza locul unde era situată benzinăria. Țigările

erau așezate ordonat în portbagajul autoturismului, pe locul din față, pe jos

și acoperite cu o pătură, pe bancheta din spate.

Modalitatea comiterii

infracțiunii reținute în sarcina inculpatului este aceea a deținerii bunurilor

cunoscând că provin din contrabandă. În consecință, pentru îndeplinirea

condițiilor laturii obiective are relevanță doar faptul că bunurile au fost

găsite la inculpat, iar pentru latura subiectivă, trebuie dovedit că persoana

acuzată cunoștea că țigările provin din contrabandă. Sub aspect subiectiv

ambele instanțe au reținut corect faptul că cele 11.431 pachete de țigări

inscripționate în limba sârbă nu aveau banderola care atestă plata taxelor

către autoritățile române, astfel încât era evidentă proveniența acestora din

contrabandă.

Cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de

către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F., hotărârea este

contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii este

nefondat.

Curtea de apel a

admis în parte acțiunea civilă formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor

- Agenția Națională de Administrare Fiscală Autoritatea Națională a Vămilor

prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și a obligat

inculpatul să plătească părții civile suma de 111.530 RON reprezentând taxe

vamale și accize, cu penalități de întârziere calculate de la scadența creanței

fiscale și până la data plății efective. Anterior, suma de 23.138 RON fusese

acordată Gărzii Financiare Sibiu de către instanța de fond.

În motivele de recurs

se apreciază că hotărârea instanței de apel este nelegală sub aspectul

omisiunii acordării penalităților de întârziere. Contrar criticii din recurs

dispozitivul deciziei stabilește plata penalităților de întârziere.

Este adevărat că o

parte a taxelor au fost acordate către Garda Financiară, dar acest aspect nu a

făcut obiectul recursului și nici al apelului. A.N.A.F. nu a negat nici în apel

nici în recurs calitatea Gărzii Financiare de parte civilă în proces.

Prin fapta săvârșită

(depistarea în autoturism de produse accizabile - țigări din Serbia, țară din

afara spațiului U.E. - care nu au fost introduse în circuitul fiscal și vamal,

prin neprezentarea documentelor de plată a taxelor vamale și a accizelor) s-au

încălcat dispozițiile legale în materia taxelor vamale, TVA și accize.

Potrivit dispozițiilor

C. vam. (art. 225) datoria vamală se naște și atunci când are loc sustragerea

de la supraveghere vamală a mărfurilor supuse drepturilor de import. Datoria

vamală urmează a fi plătită de persoana asupra căreia se găsesc bunurile,

debitorii fiind acele persoane care au introdus mărfurile ilegal, care au

participat la introducerea ilegală sau acele persoane care au cumpărat sau au

deținut mărfurile în cauză și care știau sau ar fi trebuit să știe în momentul

achiziționării sau primirii mărfurilor că acestea au fost introduse ilegal

(art. 224 C. vam.).

Accizele sunt taxe

speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru produse din

producția internă sau din import. În conformitate cu prevederile C. fisc.,

importul reprezintă orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului

UE. Printre produsele accizabile se numără și tutunul prelucrat (art. 162 lit.

f) C. fisc., respectiv art. 206

2

C. fisc.).

Produsele sunt supuse

accizelor în momentul importului și este interzisă deținerea unui produs accizabil

în afara unui antrepozit fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost

plătită sau nu a fost înregistrată ca obligație de plată. Acciza devine

exigibilă în momentul eliberării pentru consum, iar importul sau deținerea de

produse accizabile în afara unui regim suspensiv pentru care accizele care nu

au fost percepute reprezintă eliberare pentru consum.

Atunci când pentru

produsele accizabile deținute în afara antrepozitului fiscal nu se poate

stabili că acciza a fost înregistrată ca obligație de plată, obligația de plată

revine persoanei care nu poate justifica proveniența legală a produsului. Modul

de calcul este prevăzut de C. fisc.

TVA este un impozit

indirect datorat bugetului de stat și pentru importuri. În cazul în care la

import bunurile sunt supuse taxelor vamale, conform art. 128 C. fisc., privind

operațiunile cuprinse în sfera de aplicare a taxei și art. 369 cu privire la

exigibilitate, faptul generator și exigibilitatea TVA intervin la data la care

intervine faptul generator și exigibilitatea taxelor comunitare.

Plata taxei pentru

importul de bunuri supuse taxării este obligația importatorului, care poate fi

cumpărătorul către care se expediază bunurile importate sau proprietarul

bunurilor la data când taxa devine exigibilă.

Deși plata acestor

taxe trebuia dispusă către A.N.A.F., instanța de recurs constată că obligarea

la despăgubiri către Grada Financiară nu a făcut obiectul recursul părții

civile, dispoziția neputând fi analizată din oficiu. Conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., cazurile prevăzute în alin. (1) pct. 1 - 7, 10, 13,

14, 19 și 20 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cele de la pct.

11, 12, 15, 17, 17

2

și 18 se iau în considerare din oficiu numai

când au influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului. Cum acordarea

de despăgubiri atât către Grada Financiară și către A.N.A.F. nu a influențat

soluția în defavoarea inculpatului, în final trebuind să fie plătită aceeași

sumă de bani, instanța de recurs nu a putut examina această problemă de drept

din oficiu.

Apreciind, pentru

considerentele ce preced, recursurile ca nefondate, va face aplicarea art. 192

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice

- A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale Brașov și inculpatul R.S. împotriva Deciziei penale

nr. 55/A din 2 mai 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul

parte civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - Autoritatea Națională a

Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov la

plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul

inculpat R.S. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 16 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ