ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3299/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3299/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 155/D

din 12 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr. 141/110/2011

s-a dispus:

inculpatului R.E., fost „B.", pentru comiterea infracțiunilor:

- evaziune fiscală,

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.,

la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare;

- deținere în

afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării, prevăzută de

art. 296

1

alin. (1) lit. I) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., la pedeapsa de 8 luni

închisoare.

Conform art. 33

lit. a) și 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa

cea mai grea - aceea de 1 an și 4 luni închisoare.

S-au interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C.

pen.

Potrivit art.

88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive

de la 23 octombrie 2010 la 27 octombrie 2010 și de la 30 noiembrie 2010 la 12

ianuarie 2011.

Conform art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi

localitatea, prevăzută de art. 145 C. proc. pen. la rămânerea definitivă a prezentei

hotărâri.

A constatat că

inculpatul este arestat în altă cauză.

inculpatei E.R., fostă „T.‟, zisă „N.", pentru comiterea infracțiunilor:

- evaziune fiscală,

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și 76

lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare;

- deținere în

afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării prevăzută de

art. 296

1

alin. (1) lit. I) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art.

320

1

C. proc. pen. și a art. 74 lit. a) și 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa

de 6 luni închisoare.

Conform art. 33

lit. a) și 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa

cea mai grea - aceea de 1 an închisoare.

S-au interzis

inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C.

pen.

Potrivit art.

81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare.

S-a fixat termen

de încercare de 3 ani conform art. 82 C. pen. și s-a atras atenția inculpatei asupra

dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen.

Pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei a fost suspendată executarea pedepsei accesorii

pe durata și condițiile prevăzute de art. 71 alin. (5) C. pen.

inculpatului S.D., fost „Borcoi‟ pentru săvârșirea infracțiunilor:

- evaziune fiscală,

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- deținere în

afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării, prevăzută de

art. 296

1

alin. (1) lit. I) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

Conform art. 33

lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai

grea - aceea de 2 ani închisoare.

S-au interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C.

pen.

Potrivit art.

88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata durata reținerii și arestării preventive

de la 23 octombrie 2010 la 27 octombrie 2010.

În temeiul

art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 1003 C. civ. au fost obligați inculpații

să plătească în solidar către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția

Națională de Administrare Fiscală București - Autoritatea Națională a Vămilor -

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale lași - Direcția Județeană

pentru Accize și Operațiuni Vamale Bacău, suma de 61.115 RON despăgubiri civile.

Potrivit art.

191 alin. (1), (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații R.E. și S.D. să plătească

statului câte 150 RON cheltuieli judiciare, iar inculpata E.R. suma de 450 RON cu

același titlu, către stat.

S-a dispus plata

sumei de 300 RON reprezentând onorariu apărător din oficiu din fondul Ministerului

Justiției către Baroul de Avocați Bacău.

S-a constatat

că inculpații R.E. și S.D. au avut apărători aleși.

Pentru a hotărî

astfel prima instanța a avut în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Bacău nr. 7741/P/2010 din 11 ianuarie 2011, a fost pusă în mișcare acțiunea

penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților R.E., E.R. și S.D., fiecare

pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și deținere

în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării prevăzute de

art. 296

1

alin. (1) lit. I) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. pentru inculpații R.E. și S.D., deoarece în luna octombrie

2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au desfășurat acte de comerț constând

în achiziționarea, deținerea și revânzarea de țigări purtând timbre de Republica

Moldova, fără a declara activitatea respectivă aducătoare de venituri și fără a

solicita eliberarea autorizației de antrepozit fiscal, în scopul sustragerii de

la plata obligațiilor fiscale, fiind depistați la data de 23 octombrie 2010 deținând

în afara antrepozitului fiscal cantitatea de 6.932 țigarete netimbrate și cauzând

un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 61.115 RON.

La termenul de

judecată din 16 iunie 2011, inculpații R.E. și E.R. au solicitat ca judecata să

aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Instanța a admis

cererea celor 2 inculpați conform art. 320

1

C. proc. pen., apreciind

că din probele administrate rezultă că faptele inculpaților sunt stabilite și există

suficiente date cu privire la persoana lor pentru a permite stabilirea unor pedepse.

Întrucât inculpatul

S.D. nu a solicitat personal sau prin procură autentică judecarea cauzei potrivit

procedurii prev. de art. 320

1

C. proc. pen., precum și că apărătorul

său ales nu a solicitat probe în apărare, instanța a considerat că nu se impune

disjungerea cauzei față de acest inculpat și a soluționat-o în întregul său.

Din probatoriul

administrat în faza de urmărire penală, instanța a reținut următoarele:

În perioada lunii

octombrie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații R.E., S.D.

și E.R. au desfășurat acte de comerț constând în achiziționarea, deținerea și revânzarea

de țigări netimbrate, fără a declara activitatea respectivă aducătoare de venituri

și fără a solicita eliberarea autorizației de antrepozit fiscal, în scopul sustragerii

de la plata obligațiilor fiscale, fiind depistați la data de 23 octombrie 2010 deținând

în afara antrepozitului fiscal cantitatea de 6.932 țigarete netimbrate.

Astfel, inculpatul

R.E. se ocupa cu achiziționarea de țigări netimbrate de la diferiți furnizori de

pe raza județului Botoșani, pe care le depozita în locuința sa din municipiul Bacău

și care, ulterior, erau comercializate în Piața Centrală de către inculpata E.R.

sau prin intermediul altor persoane.

În baza autorizației

din 12 august 2010 emisă de Judecătoria Bacău s-a procedat la interceptarea și înregistrarea

convorbirilor purtate de pe posturile telefonice cu numerele 0743.XXX.XXX și

0745.ZZZ.ZZZ, despre care existau indicii să îi aparțin inculpatului R.E. Cu prilejul

monitorizării traficului de pe cartelele telefonice sus-menționate, s-a stabilit

că postul telefonic cu numărul 0745.ZZZ.ZZZ a fost utilizat de către inculpatul

R.E., iar postul telefonic cu numărul 0745.XXX.XXX a fost folosit de către soția

acestuia, inculpata E.R. De asemenea, s-a stabilit că la datele de 18 octombrie

2010 și 22 octombrie 2010 inculpatul R.E. s-a deplasat în municipiul Botoșani, de

unde a achiziționat diverse cantități de țigări pe care Ie-a depozitat în locuința

sa. Apoi, țigările achiziționate de inculpatul R.E. erau comercializate de către

inculpata E.R. fie en-detail, în Piața Centrală din municipiul Bacău, fie en-gros

către diverși cunoscuți.

Un element suplimentar

care dovedește caracterul de obișnuință al actelor de comerț cu țigări netimbrate

desfășurate de către cei doi inculpați îl constituie procesele-verbale întocmite

de organele de poliție, din care rezultă că inculpata E.R. a fost depistată de mai

multe ori, în perioada 16 iunie 2010-24 august 2010 comercializând țigări cu timbru

fiscal „Republica Moldova - timbru de acciză" în Piața Centrală a municipiului

Bacău.

Întrucât în urma

folosirii mijloacelor de probațiune intruzive, au rezultat indicii că inculpații

E.R. și R.E. au depozitat la locuința lor sau a unor apropiați, țigările netimbrate

achiziționate din județul Botoșani, în baza autorizației din anul 2010 emisă de

Judecătoria Bacău, s-a procedat la efectuarea unei percheziții domiciliare în 7

locații, prilej cu care s-au constatat următoarele:

La domiciliul

inculpaților R.E. și E.R. din mun. Bacău, strada P., jud. Bacău, au fost identificate

un nr. de 6932 pachete de țigări de diferite mărci, care purtau timbre de acciză

cu inscripția „Republica Moldova‟.

În municipiul

Bacău - garajul, situat în spatele Clinicii Medical Service ce aparține de asemenea

inculpatului R.E. - au fost descoperite un nr. 1320 pachete de țigări marca M.C.

care purtau aceeași inscripție.

În municipiul

Bacău, strada 9 Mai, în locuința aparținând făptuitoarei F.P., au fost identificate

un nr. de 480 pachete de țigări de contrabandă diferite mărci, ce purtau timbre

de acciză cu inscripția „Republica Moldova".

În urma examinării

codurilor de bare ale pachetelor de țigări care au fost identificate la locuința

și garajul inculpatului R.E. și E.R., precum și cele identificate la locuința martorei

F.P., a rezultat că cele cinci sortimente de țigări (respectiv: W.B., W.B.S., M.C.,

P. și M.C.R.) sunt identice, fapt ce arată că provin din același lot de țigări.

Cu prilejul audierii,

făptuitoarea F.P. a declarat că „țigările care mi-au fost ridicate de lucrătorii

de poliție au fost aduse de numita E.R., zisă N., în ziua de 22 octombrie 2010,

în jurul orelor 10".

La reținerea situației

de fapt instanța a avut în vedere mijloacele de probă administrate în faza de urmărire

penală - procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice

interceptate în mod legal, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare

autorizate de judecător, planșele foto, depozițiile martorilor asistenți la percheziții

A.E., G.I. și F.P., toate coroborate cu declarațiile celor 2 inculpați, R.E. și

E.R., care recunosc săvârșirea infracțiunilor.

În drept, faptele

inculpaților R.E. și E.R. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de

evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/205 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și deținere în afara antrepozitului fiscal de

produse accizabile supuse marcării, prevăzute de art. 296

1

alin. (1)

lit. I) din Legea nr. nr. 571/2003, cu reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b) C.

pen. pentru inculpatului R.E., urmând a se dispune condamnarea acestora cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepselor aplicate inculpatului R.E., instanța a avut în vedere împrejurările

comiterii faptelor, gravitatea medie a acestora, forma continuată a uneia din fapte,

periculozitatea infractorului care este recidivist postexecutoriu, valoarea mare

a prejudiciului cauzat, precum și atitudinea sinceră a inculpatului apreciind că

aplicarea unor pedepse privative de libertate orientate la minimul special prevăzut

de lege (după reținerea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.) sunt necesare

și suficiente pentru reeducarea inculpatului.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpatei E.R., instanța a ținut cont de aceleași criterii

de individualizare, precum și de faptul că inculpata este infractor primar, a avut

o conduită bună anterior săvârșirii faptelor, precum și atitudinea sinceră manifestată

pe tot parcursul procesului penal [reținându-se și dispozițiile art. 74 lit. a)

și art. 76 lit. d) C. pen.], apreciind că aplicarea unor pedepse orientate sub minimul

special prevăzut de lege (după aplicarea reducerii prevăzute de art. 320

1

C. prroc. pen.) sunt necesare și suficiente pentru reeducarea inculpatei.

Întrucât infracțiunile

comise de inculpați au fost săvârșite în stare de concurs real, instanța, în baza

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate fiecărui

inculpat în pedeapsa cea mai grea. S-a interzis fiecărui inculpat exercițiul drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile

prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

Având în vedere

împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social concret al acestora,

precum și atitudinea sinceră a inculpatei E.R. și lipsa antecedentelor penale, instanța

a considerat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins fără executarea

ei în regim de deținere, motiv pentru care a suspendat condiționat executarea pedepsei

conform art. 81 C. pen. S-a fixat termen de încercare de 3 ani conform art. 82 C.

pen. și i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. De asemenea,

pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea

pedepsei accesorii în condițiile prev. de art. 71 alin. (5) C. pen.

Potrivit art.

88 C. pen., instanța a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.E. durata reținerii

și arestării preventive de la 23 octombrie 2010 la 27 octombrie 2010 și de la 30

noiembrie 2010 la 12 ianuarie 2011.

Potrivit art.

350 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi

localitatea prevăzută de art. 145 C. proc. pen. la rămânerea definitivă a prezentei

hotărâri.

Cu privire la

inculpatul S.D., instanța a considerat, din întreg probatoriul administrat în faza

de urmărire penală, că acesta este vinovat de comiterea celor 2 infracțiuni pentru

care a fost trimis în judecată, în pofida atitudinii sale de negare a faptelor și

a concluziilor de achitare formulate de apărătorul său ales. Rezultă cu certitudine

că acest inculpat s-a implicat în activitatea infracțională desfășurată de fratele

său, R.E. și cumnata sa, E.R., cumpărând împreună cu aceștia, de la furnizorul de

pe raza județului Botoșani, țigările care au fost găsite de organele de cercetare

penală cu prilejul perchezițiilor domiciliare efectuate. Țigările respective erau

destinate revânzării, în scopul obținerii de venituri, fără ca inculpatul să declare

activitatea respectivă și fără a solicita eliberarea autorizației de antrepozit

fiscal, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale. În acest sens, relevante

sunt următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de redare a înregistrărilor

convorbirilor telefonice purtate în data de 18 octombrie 2010, ora 13:09 între inculpatul

R.E. și soția sa, E.R., procesul-verbal de investigații din data de 22

octombrie 2010 din care rezultă că în jurul orelor 23:00 inculpații R.E. și S.D.

descărcau din autoturismul F.M. (înmatriculat în Italia) mai multe cantități de

țigări pe care Ie-a depozitat la locuința lui R.E. și la garajul, cantități ce au

fost ulterior descoperite cu ocazia perchezițiilor domiciliare și declarația inculpatei

E.R. din data de 23 octombrie 2010, conform căreia „în beciul locuinței au fost

găsite un număr de 2.774 pachete țigări marca P. și 1.792 W.B. care aparțin cumnatului

meu, S.D. și mi-au fost aduse în data de 21 octombrie 2010 de către acesta și M.T.V.".

Aceste mijloace de probă dovedesc că inculpatul S.D. s-a deplasat în zilele de 18

octombrie 2010 și 22 octombrie 2010 împreună cu inculpatul R.E. în zona localității

Botoșani de unde s-au aprovizionat cu cantități apreciabile de țigări de contrabandă,

pe care Ie-a depozitat ulterior în locuința și garajul lui R.E. Așadar, vinovăția

inculpatului S.D. fiind pe deplin dovedită, instanța a constatat că inculpatul a

comis infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) Legea

nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și

deținerea în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării,

prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. I) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen.

La individualizarea

pedepselor, instanța a avut în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptelor,

gravitatea lor medie, forma continuată a infracțiunii de evaziune fiscală, periculozitatea

inculpatului care este recidivist postexecutoriu, valoarea ridicată a prejudiciului,

apreciind că aplicarea unor pedepse privative de libertate orientate spre minimul

special prevăzut de lege sunt necesare și suficiente pentru reeducarea inculpatului.

Întrucât infracțiunile

au fost săvârșite în stare de concurs real, instanța, în baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele 2 pedepse în pedeapsa cea mai grea.

I s-au interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a l-a și lit.

b) C. pen. pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

Conform art. 88

C. pen., instanța a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive

de la 23 octombrie 2010 la 27 octombrie 2010.

Pe latură civilă,

Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală  București

- Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale lași - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Bacău, prin

adresa din 23 octombrie 2010 s-a constituit parte civilă cu suma de 61.115 RON reprezentând

prejudiciu adus bugetului de stat prin nedeclararea sursei impozitului și sustragerea

de la plata obligațiilor fiscale de către cei 3 inculpați.

Inculpații R.E.

și E.R. au fost de acord să repare paguba produsă prin activitatea lor.

Pe lângă răspunderea

penală, cei 3 inculpați au angajată și răspunderea civilă delictuală pentru faptă

proprie astfel că instanța în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 1003

C. civ. i-a obligat pe cei 3 inculpați să repare în solidar prin plată prejudiciul

produs părții civile. Astfel, inculpații au fost obligați să plătească în solidar

suma de 61.115 RON către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția

Națională de Administrare Fiscală București - Autoritatea Națională a Vămilor -

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale lași - Direcția Județeană

pentru Accize și Operațiuni Vamale Bacău, cu titlu de despăgubiri civile.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, partea civilă

Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea

Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale lași

și inculpatul S.D.

Prin decizia penală

nr. 155 din 20 decembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpatul S.D. și partea civilă

Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală București

- Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale lași împotriva sentinței

penale nr. 155/D din 21 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul penal

nr. 141/110/2011.

A desființat în

parte sentința penală apelată, cu privire la greșita reținere a prevederilor

art. 37 lit. b) C. pen. în încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului

S.D., cuantumul prejudiciului la care au fost obligați inculpații și omisiunea obligării

acestora și la plata majorărilor de întârziere, precum și omisiunea aplicării dispozițiilor

art. 118 lit. f) C. pen., reținând cauza spre rejudecare și, în fond:

A înlăturat din

încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului S.D. prevederile

art. 37 lit. b) C. pen.

A majorat cuantumului

prejudiciului la care au fost obligați inculpații către partea civilă Ministerul

Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală București - Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale lași, la 65.679 RON.

A obligat inculpații

în solidar și la plata majorărilor de întârziere către partea civilă, calculate

de la data producerii prejudiciului și până la data punerii în executare.

În temeiul

art. 118 lit. f) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpații R.E. și E.R. a 6.932

pachete de țigări de diferite mărci, de la inculpatul R.E. a 1.320 pachete de țigări

marca „M.C." și de la inculpata E.R. a 480 pachete de țigări de diferite mărci

toate cu inscripția „Republica Moldova".

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

În conformitate

cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas

în sarcina statului.

Verificând hotărârea

atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor

invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 378 C.

proc. pen., Curtea de Apel a reținut următoarele:

Privitor la apelul

declarat de inculpatul S.D. care vizează netemeinicia soluției de condamnare, în

ceea ce îl privește s-a apreciat, în contradicție cu susținerile formulate de apărătorul

apelantului, că probele administrate în cauză demonstrează fără dubii că acest inculpat

s-a implicat în activitatea infracțională inițiată de fratele și cumnata lui, respectiv

inculpații R.E. și E.R.

În concret, în

perioada 18-23 octombrie 2010, inculpatul S.D. s-a deplasat, împreună cu inculpatul

R.E., pe raza județului Botoșani și a cumpărat țigări de contrabandă de la un furnizor

din acea zonă, acestea fiind găsite ulterior de către organele judiciare, cu ocazia

perchezițiilor domiciliare efectuate. Achiziționarea țigărilor, care purtau diferite

timbre de acciză cu inscripția „Republica Moldova", a fost făcută în scopul

revânzării acestora, pentru realizarea de venituri, în condițiile în care inculpatul

nu a declarat această activitate de comerț și nu a solicitat eliberarea autorizației

de antrepozit fiscal, urmând a se sustrage astfel de la plata obligațiilor fiscale

către bugetul de stat. După cum rezultă din procesele-verbale de redare a convorbirilor

telefonice interceptate autorizat, la data de 18 octombrie 2010, în discuția telefonică

dintre inculpații R.E. și E.R. se face referire directă la faptul că și inculpatul

S.D. urmează să achiziționeze țigări de contrabandă la acea dată, împreună cu inculpatul

R.E. Aceste mijloace de probă se coroborează pe deplin cu declarațiile inculpaților

R.E. și E.R. care au recunoscut în întregime faptele deduse judecății, confirmând

astfel și participarea infracțională a inculpatului S.D. Potrivit procesului-verbal

de investigații aflat la dosarul de urmerire penală, în urma monitorizării inculpaților

de către organele judiciare, s-a constatat că în seara de 22 octombrie 2010, inculpații

S.D. și R.E. descărcau țigări de contrabandă pe care le-au depozitat la garajul

și locuința aparținând inculpatului R.E., acestea fiind găsite la perchezițiile

domiciliare.

De altfel prima

instanță a procedat la o analiză amănunțită a mijloacelor de probă care îl incriminează

în mod direct pe inculpatul S.D., concluzionând în mod firesc în sensul existenței

vinovăției inculpatului.

În schimb, referitor

la apelul acestui inculpat, s-a identificat un motiv de desființare parțială a hotărâri

apelate, referitor la greșita reținere a prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. În

conformitate cu fișa de cazier judiciar, inculpatul S.D. a suferit 5 condamnări

anterioare, însă nici una dintre acestea nu atrage starea de recidivă post executorie.

Prin urmare a

fost admis apelul inculpatului doar cu privire la acest aspect, dispunându-se înlăturarea

prevederile art. 37 lit. b) C. pen. din încadrarea juridică a faptelor.

Chiar dacă a fost

înlăturată starea de recidivă, instanța de apel a apreciat nu se impune o diminuare

a cuantumului pedepselor și nici a modalității de executare a pedepsei rezultante,

în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, care a suferit multiple

condamnări anterioare precum și față de poziția procesuală a acestuia, de negare

constantă a faptelor.

Luând în considerare

apelul formulat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale lași, care a criticat sentința sub aspectul cuantumului

prejudiciului reținut de prima instanță, instanța de control judiciar a reținut

că prin adresa din 23 octombrie 2010 s-a comunicat de către apelantă că aceasta

se constituie parte civilă cu suma de 65.679 RON, la care se adaugă majorări de

întârziere, în adresa de constituire de parte civilă fiind expuse și elementele

de calcul pe baza cărora a fost stabilită valoarea prejudiciului. Pe de altă parte

acest cuantum nu a fost contestat de către inculpați, astfel că la dosar nu existau

date din care să rezulte o valoare mai mică a despăgubirilor. Cu toate acestea,

prima instanță a obligat inculpații la plata sumei de 61.115 RON, așadar într-un

cuantum inferior celui solicitat și probat de către partea civilă. Prin urmare a

fost admis și apelul părții civile dispunându-se ca inculpații să fie obligați la

plata despăgubirilor civile în cuantumul solicitat.

Referitor la apelul

declarat de către parchet, cu privire la aspectele de netemeinicie invocate, Curtea

de Apel a reținut că inculpații R.E. și E.R. au adoptat o poziție procesuală de

cooperare cu organele judiciare, de recunoaștere a faptelor săvârșite. Față și de

împrejurarea că inculpații au utilizat procedura recunoașterii vinovăției, cu consecința

reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, precum și față de faptul că inculpata

E.R. nu posedă antecedente penale, în mod justificat prima instanță a apreciat că

se impune aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, pentru inculpatul

R.E., respectiv sub acest minim, pentru inculpata E.R.

Cât privește pe

inculpatul S.D., având în vedere participarea infracțională mai redusă a acestuia

la săvârșirea faptelor, precum și față de împrejurarea că acesta nu este recidivist,

deși posedă antecedente penale, s-a apreciat că și pedepsele aplicate acestuia au

fost just individualizate.

Aspectul de nelegalitate

referitor la omisiunea aplicării pedepsei complementare nu a fost primit de instanța

de apel, față de cuantumurile pedepselor aplicate celor trei inculpați.

Așa fiind, apelul

declarat de parchet a fost admis, dar sub alte aspecte decât cele invocate, avându-se

în vedere motivele de desființare parțială a sentinței, relevate în celelalte apeluri

formulate în cauză.

Împotriva deciziei

penale nr. 155 din 20 decembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze

minori și familie, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău

și inculpații R.E., E.R. și S.D.

Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Bacău a apreciat ca nelegală soluția dispusă de instanța de

control judiciar, motivat de împrejurarea că nu i-a fost aplicată inculpatului S.D.,

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și b) C. pen., alături de pedeapsa principală, aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală.

Inculpații R.E.,

E.R. au criticat soluția instanței de apel sub aspectul laturii civile, apreciind

că în mod nelegal au fost obligați către partea civilă la plata unei sume de bani

într-un cuantum mai mare față de cel stabilit de instanța de fond.

Inculpatul S.D.

a criticat soluția instanței de apel, invocând faptul că nu se face vinovat de săvârșirea

infracțiunilor pentru care a fost condamnat și implicit nu poate fi obligat la plata

de despăgubiri civile (motiv precizat în scris, în cererea de recurs). De asemenea,

apărătorul din oficiu al inculpatului a susținut, în concluziile formulate oral,

că hotărârea instanței de control judiciar este nelegală întrucât, pe latură civilă,

inculpatul S.D. a fost obligat la plata unor despăgubiri către partea civilă întru-un

cuantum mai mare decât cel stabilit de instanța de fond. Pe latură penală, a solicitat

aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus și totodată schimbarea modalității

de executare a pedepsei, în sensul aplicării dispozițiilor art. 86

1

C.

pen.

Examinând cauza

în raport cu motivele de recurs invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Bacău, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Inculpatul S.D.

a fost condamnat prin sentința penală nr. 155/D din 12 ianuarie 2011 a Tribunalului

Bacău astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 155 din 20 decembrie

2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, la o pedeapsă

de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 și la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Textul art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 241/2005 care incriminează infracțiunea de evaziune fiscală prevede că această

faptă este pedepsită cu „închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi

(...)‟.

Potrivit art.

65 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de

art. 64 C. pen., se aplică alături de pedeapsa principală, dacă pedeapsa respectivă

este închisoarea de cel puțin 2 ani și aplicarea acesteia este obligatorie când

legea o prevede în mod expres. Având în vedere că pedeapsa principală aplicată inculpatului

S.D. de către instanța de fond (pedeapsă care a fost menținută și de instanța de

apel) este de 2 ani, iar textul de lege care incriminează infracțiunea de evaziune

fiscală prevede și aplicarea pedepsei complementare, Înalta Curte constată că în

cauză sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea în mod obligatoriu a pedepsei

complementare alături de pedeapsa principală.

În raport cu motivele

de recurs invocate de inculpații S.D., R.E. și E.R. (fostă T.) pe latură civilă,

Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

Inițial, prin

sentința penală nr. 155/D din 12 ianuarie 2011, Tribunalului Bacău a dispus, în

temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 1003 C. civ., obligarea inculpaților

să plătească în solidar către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția

Națională de Administrare Fiscală  București-Autoritatea Națională a Vămilor-Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale lași-Direcția Județeană pentru Accize

și Operațiuni Vamale Bacău, suma de 61.115 RON cu titlu de despăgubiri civile. Ulterior,

prin admiterea apelului declarat de partea civilă, Curtea de Apel București a majorat

cuantumul prejudiciului la care au fost obligați inculpații către partea civilă,

la suma de 65.679 RON. Totodată, a dispus și obligarea inculpaților în solidar la

plata majorărilor de întârziere către partea civilă, calculate de la data producerii

prejudiciului și până la data punerii în executare.

Din analiza actelor

dosarului, Înalta Curte reține că prin adresa din 23 octombrie 2010, s-a comunicat

de către intimata-parte civilă că se constituie parte civilă cu suma de 65.679 RON

la care se adaugă majorări de întârziere. În adresa de constituire de parte civilă

au fost expuse și elementele de calcul pe baza cărora a fost calculată valoarea

prejudiciului. De asemenea, acest cuantum al prejudiciului nu a fost contestat de

către inculpații R.E. și E.R., aceștia fiind de acord să repare paguba produsă prin

activitatea lor infracțională. Cum inculpații pot recunoaște, în tot sau în parte,

pretențiile părții civile, iar în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța

obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii, Înalta Curte constată că în cauză,

inculpații R.E. și E.R. nu au contestat cuantumul prejudiciului, astfel că la dosar

nu există date din care să rezulte o valoare mai mică a despăgubirilor.

În ceea ce privește

motivele de recurs invocate de către inculpatul S.D. referitoare la lipsa vinovăției

sale în comiterea faptelor dar și la cuantumul pedepselor aplicate și a modalității

de executare, Înalta Curte le va respinge ca nefondate pentru următoarele considerente:

În pofida atitudinii

sale constante de negare a faptelor, probele administrate în cauză demonstrează

fără dubii că acest inculpat s-a implicat în activitatea infracțională inițiată

de fratele și cumnata sa, respectiv inculpații R.E. și E.R. și că acesta se face

vinovat de comiterea celor 2 infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată și

ulterior condamnat. Astfel, în perioada 18-23 octombrie 2010, inculpatul S.D. s-a

deplasat împreună cu inculpatul R.E. pe raza județului Botoșani, de unde au cumpărat

țigări de contrabandă de la un furnizor din acea zonă, acestea fiind găsite ulterior

de către organele judiciare cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate. Țigările

respective erau destinate revânzării, în scopul obținerii de venituri, fără ca inculpatul

să declare activitatea respectivă și fără a solicita eliberarea autorizației de

antrepozit fiscal, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale.

Astfel, după cum

rezultă din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate

autorizat, la data de 18 octombrie 2010, în discuția telefonică dintre inculpații

R.E. și E.R. se face referire directă la faptul că și inculpatul S.D. urmează să

achiziționeze țigări de contrabandă la acea dată, împreună cu inculpatul R.E. De

asemenea, din procesul-verbal de investigații din data de 22 octombrie 2010, rezultă

că în jurul orelor 23:00 inculpații R.E. și S.D. descărcau din autoturismul F.M.

(înmatriculat în Italia) mai multe cantități de țigări pe care Ie-a depozitat la

locuința lui R.E. și la garajul, cantități ce au fost ulterior descoperite cu ocazia

perchezițiilor domiciliare. Aceste mijloace de probă se coroborează cu declarațiile

inculpatei R.E. din data de 23 octombrie 2010, conform cărora „în beciul locuinței

au fost găsite un număr de 2.774 pachete țigări marca P. și 1.792 W.B. care aparțin

cumnatului meu, S.D. și care mi-au fost aduse în data de 21 octombrie 2010 de către

acesta și M.T.V.". De asemenea, relevante sunt și declarațiile inculpaților

R.E. și E.R., care au recunoscut în întregime faptele deduse judecății, confirmând

astfel și participarea infracțională a inculpatului S.D.

Așadar, din examinarea

lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect faptele și vinovăția

inculpatului, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale

dar au și individualizat în mod just pedepsele aplicate.

Astfel,

Înalta Curte constată că pedepsele au fost just individualizate, în raport de criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., instanțele având în vedere împrejurările concrete

ale comiterii faptelor, gravitatea lor medie, dar și forma continuată a infracțiunii

de evaziune fiscală, periculozitatea inculpatului, care nu este la primul impact

cu legea penală, așa cum rezultă din fișa de cazier a acestuia și valoarea ridicată

a prejudiciului.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpatului S.D., instanțele au dat eficiență prevederilor

art. 72 C. pen., însă, în mod corect au apreciat că nu se impune reținerea în favoarea

inculpatului a circumstanțelor atenuante, dată fiind atitudinea procesuală, dar

și perseverența infracțională a acestuia. În raport de aceste împrejurări, instanța

de fond a aplicat minimul special al pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile

de evaziune fiscală săvârșită în formă continuată și deținere în afara antrepozitului

fiscal de produse accizabile supuse marcării (pentru care textul incriminator prevede

pedepse cu închisoarea între 2-8 ani, respectiv 1-4 ani), dispunând ca inculpatul

să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

La stabilirea

modalității de executare a pedepsei rezultante, se constată că instanțele au dat

eficiență în mod corect prevederilor art. 57 C. pen. privind executarea pedepsei

în regim de deținere. Astfel, inculpatul a perseverat în săvârșirea de infracțiuni,

ceea ce face dovada incapacității sale de reeducare și reintegrare socială.

Raportat la criteriile

mai sus-menționate, Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpatului, cu

un cuantum orientat spre minimul special au fost just individualizate și nu se impune

reducerea acestora.

Neexistând nici

alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca

recursurile declarate de recurenții inculpați R.E., E.R. și S.D. împotriva deciziei

penale nr. 155 din 20 decembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze

minori și familie, să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale

nr. 155 din 20 decembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie.

Casează, în parte,

decizia penală atacată și sentința penală nr. 155/D din 12 ianuarie 2011 a Tribunalului

Bacău numai cu privire la inculpatul S.D. și numai referitor la omisiunea aplicării

pedepsei complementare a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., după cum urmează:

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente pe care le repune

în individualitatea lor.

Aplică pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a

și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pe lângă pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată

pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Menține pedeapsa

de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 296 alin. (1)

lit. l) din Legea nr. 571/2003.

Potrivit art.

33-35 C. pen., contopește pedepsele, urmând ca inculpatul S.D. să execute pedeapsa

cea mai grea de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații S.D., R.E. și E.R. (fostă T.).

Obligă recurentul

intimat inculpat S.D. la plata sumei de 900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții

inculpați R.E. și E.R. (fostă T.) la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 16 octombrie 2012.