ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3490/2012

Deliberând asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, inculpatul H.Ș.F. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov împotriva deciziei penale nr. 31 din data de 6 martie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 189 din 25 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2454/85/2011, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 a fost condamnat inculpatul H.Ș.F., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a II-a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei aplicate. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Autoritatea Națională a Vămilor și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 18954 RON cu titlu de accize. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de Ministerul Finanțelor Publice prin Garda Financiară Sibiu și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 4771,78 RON cu titlu de T.V.A datorat statului. În baza art. 191 C. proc. pen.

l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON în faza de urmărire penală. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut faptul că: În fapt, s-a reținut că, la data de 11 februarie 2010, inculpatul a fost oprit în trafic pentru un control de rutină, de către lucrători din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Sibiu și reprezentanții Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Sibiu la momentul la care conducea autoturismul marca V. cu numărul de înmatriculare TM-xxx, pe DN 7 pe raza localității B., jud. Sibiu. Cu ocazia controlului efectuat asupra autoturismului, în interiorul acestuia a fost identificată cantitatea de 3.000 pachete de țigări marca F., fără marcaje fiscale.

Inculpatul H.Ș.F. nu a putut prezenta organelor vamale documente de proveniență a mărfii, respectiv documentul administrativ de însoțire a mărfii (DAI), prevăzut la titlul VII din C. fisc., țigările nefiind introduse în sistemul de accizare din România. Țigările identificate erau inscripționate cu mențiuni în limba sârbă, iar inculpatul H.Ș.F. nu a putut face dovada plății la bugetul de stat a accizelor prevăzute de lege, aferent cantității de țigări identificată asupra sa. Întrucât cantitatea de țigări descoperită asupra inculpatului nu era marcată corespunzător, ci purta banderole fiscale aparținând Republicii Serbia, fiind astfel încălcate dispozițiile C. fisc., Direcția de Accize și Operațiuni Vamale Brașov, s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 18.954 RON, reprezentând accize datorate pentru cantitatea de țigări identificată asupra inculpatului.

De asemenea, Garda Financiară Sibiu, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.771,78 RON, reprezentând TVA datorat statului pentru cantitatea de țigări găsită la inculpat. Audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a arătat că a achiziționat țigările de la o persoană „O.” din localitatea L., fără a primi documente de proveniență a mărfii sau documente de însoțire a mărfii, țigările fiind achiziționate pentru consum propriu.

În drept s-a constatat că fapta inculpatului care la data de 11 februarie 2010 a fost identificat în trafic pe DN 7 pe raza localității B., jud. Sibiu, transportând cantitatea de 3.000 pachete țigări marca F. de proveniență sârbească, nemarcate și netimbrate cu timbre valabile pe teritoriul României și neintroduse în sistemul legal de accizare, țigări pe care intenționa să le comercializeze cu sustragerea de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 23.725,78 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a contravenției; planșele fotografice încheiate la momentul constatării infracțiunii flagrante; constituirea de parte civilă în partea C.R.A.O.V.

- Brașov, raportat la plata accizei; calculul prejudiciului raportat TVA-ului prezentat de Garda Financiară Sibiu; practică judiciară raportat la constituirea de parte civilă din partea Agenției Naționale de Administrare Fiscală București; cazierul inculpatului; declarațiile inculpatului care susține că țigările le-a achiziționat pentru cei 7 ciobani angajați la el; adresele sosite de la Primăria comunei R. raportat la bunurile proprietatea inculpatului; procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală. În faza de judecată, instanța a procedat la audierea inculpatului, ocazie cu care acesta a arătat că a achiziționat 300 cartușe de țigări cu prețul de 7 euro/cartuș, dintr-o piață din localitatea L., țigările fiind destinate consumului propriu și pentru aprovizionarea ciobanilor săi.

De asemenea, instanța a procedat la audierea martorului A.M., care arată că a fost angajat de inculpat, alături de alte 6 persoane, pentru a îngriji animalele acestuia, inculpatul furnizându-le acestora, la diferite intervale de timp, 8 cartușe de țigări și mâncare. Cu ocazia dezbaterii fondului, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat achitarea sa, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că inculpatul nu are calitatea specială cerută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, aceea de contribuabil, această calitate având-o doar agentul economic plătitor de taxe și impozite, potrivit C. proc. fisc. De asemenea, s-a învederat faptul că inculpatul nu are calitatea de antreprenor fiscal pentru a fi obligat la plata accizelor, ci este un cumpărător de pe piața liberă care nu are obligația de verificare a timbrelor sau a plății accizelor sau taxelor.

În acest sens, s-a apreciat că, în speță, nu au fost întrunite elementele subiective și obiective ale infracțiunii prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, astfel că nu a putut fi antrenată răspunderea penală a inculpatului. Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că, la data de 11 februarie 2010, pe DN 7, pe raza localității B., a fost depistat în trafic autoturismul marca V. cu nr. TM-xxx condus de inculpatul H.F.Ș., care transporta cantitatea de 3.000 pachete de țigări, marca F., fără marcaje și documente de provenință, neintroduse în circuitul de accizare din România, și neînsoțite de documente fiscale, motiv pentru care s-a încheiat proces-verbal de sancționarea contravențională din 11 februarie 2010 prin care s-a aplicat inculpatului o amendă de 50.000 RON.

Cu aceeași ocazie, inspectorii din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Sibiu, au întocmit nota de constatare din 11 februarie 2010, prin care s-a constatat, în portbagajul autoturismului cu nr. de înmatriculare TM-xxx, cantitatea de 3.000 produse țigarete F. de proveniență Serbia, fără marcaje, fără documente de proveniență și fără documente administrative de însoțire a mărfii. Cartușele de țigări erau așezate în mod ordonat în locașul special al roții de rezervă și în portbagajul autoturismului. Inspectorii din cadrul Autorității Naționale a Vămilor au procedat la evaluarea țigaretelor depistate asupra inculpatului și la calculul valorii accizelor datorate, rezultând un prejudiciu de 18.954 RON, reprezentând accize datorate pentru cantitatea de 66.000 țigarete, sumă cu care Direcția de Accize și Operațiuni Vamale Brașov s-a constituit parte civilă în cauză.

De asemenea, Garda Financiară Sibiu, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.771,78 RON, reprezentând TVA aferent pentru 3.000 pachete de țigări. În ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H.F.Ș. - art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, aceea de ascundere a bunului sau a sursei impozabile sau taxabilă, Tribunalul a constatat că elementul material al laturii obiective al acestei infracțiuni a constat în neîndeplinirea obligațiunilor fiscale prin ascunderea bunului sau a sursei impozabile. Această acțiune de ascundere implică întreprinderea unor măsuri pentru a face ca bunul sau sursa impozabilă să nu fie cunoscută da autoritățile fiscale, iar o astfel de activitate a efectuat inculpatul prin ascunderea fizică a țigărilor în locul destinat roții de rezervă.

Pe de altă parte, cantitatea mare de țigări achiziționată de inculpat (3.000 pachete), a scos în evidență scopul pentru care acestea au fost achiziționate, acela de revânzare, deși inculpatul și martorul A.M. au încercat să acrediteze ideea că țigările erau destinate consumului propriu (martorul A.M. arată că cei 7 angajați ai inculpatului primeau 8 cartușe, respectiv 80 de pachete, ceea ce reprezintă o diferență semnificativă față de cea cumpărată de inculpat, de 3.000 pachete). Mai mult decât atât, această activitate de achiziționare a țigărilor nu a fost evidențiată în evidența contabilă a vreunei societăți comerciale, ceea ce a însemnat că inculpatul a ascuns sursa impozabilă sau taxabilă pentru a nu se achita de obligațiile datorate bugetului statului, această faptă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce privește cantitatea de țigări identificată asupra inculpatului și proveniența acesteia, potrivit dispozițiilor art. 142, 199 C. fisc., o persoană fizică poate intra pe teritoriul Uniunii Europene fără a avea obligația plății accizelor și TVA, cu 200 țigări sau 40 țigarete, fiecare din cantitățile menționate reprezentând, în sensul alin. (4) al art. 8 Directiva 2007/74/C.E., 100% din totalul admis pentru produsele din tutun. Prin menționarea acestor cantități maxime admise a fi introduse pe teritoriul României, fără plata accizelor aferente și TVA, legiuitorul a instituit o prezumție legală, potrivit căreia cantitățile deținute în plus față de maximul admis, sunt contrare dispozițiilor legale.

În acest fel, inculpatul ar fi trebuit să cunoască faptul că deținerea unei cantități care depășește de 300 ori cantitatea maximă admisă a fi introdusă în țară, fără dovada plății accizelor, constituie infracțiune, iar pe de altă parte, față de normele restrictive, ar fi trebuit să cunoască faptul că o asemenea cantitate nu poate fi introdusă în țară decât cu ocolirea prevederilor legale, prin contrabandă. Ori, cantitatea foarte mare de țigări identificată asupra inculpatului, imposibilitatea acestuia de a prezenta documente justificative care să ateste posesia legală a produselor respectiv, documentele prevăzute de C. fisc. pentru transportul acestor produse, au atras concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală cu intenția directă, încercând să se sustragă de la plata accizelor aferente celor 3.000 pachete țigări, către bugetul statului.

În ceea ce privește calitatea de subiect activ al acestei infracțiuni, inculpatul a învederat faptul că nu are calitate de antrepozitar fiscal pentru a fi obligat la plata accizelor. Însă, dispozițiile art. 206 53 din Legea nr. 571/2003 prevăd, pentru produsele accizabile care sunt deținute sau transportate în afara antrepozitului fiscal, obligativitatea dovedirii plății accizelor acestora, iar, pe de altă parte, dispozițiile art. 206 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 571/2003 definesc persoana plătitoare de accize ca fiind persoana care deține produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în obținerea acestora, dacă nu poate face dovada plății anterioare a accizei datorate, fără ca textul legal să facă distincție între persoane fizice sau juridice, potrivit dispozițiilor art. 206 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003.

În aceste condiții, Tribunalul apreciază că apărarea inculpatului este neîntemeiată, motiv pentru care o va înlătura. În consecință, Tribunalul, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 a aplicat inculpatului H.Ș.F., pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune (închisoare de la 2 la 8 ani), gradul mediu de pericol social al faptei, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, astfel că s-a orientat spre o pedeapsă la minimul său special.

În ceea ce privește conținutul pedepsei complementare, față de natura infracțiunii săvârșite (o infracțiune de evaziune fiscală), de gravitatea acesteia, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, a apreciat că acesta nu prezintă garanții morale pentru a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat. De asemenea, în baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate, Tribunalul ținând seama de limitele pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale, persoana inculpatului, a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că în baza art. 81 C. pen.

a dispus suspendarea condiționată a acesteia pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare în condițiile art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În ceea ce privește latura civilă, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 18.954 RON, reprezentând accize datorate statului, iar Garda Financiară Sibiu, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.771,78 RON, reprezentând TVA datorat statului.

Întrucât prejudiciul solicitat de părțile civile a fost dovedit prin adresele din 05 iulie 2010 și din 29 iunie 2010 și nr. MM/2011, Tribunalul a admis acțiunile civile formulate de părțile civile și, în baza art. 14, 346 C. proc. pen., 998-999 C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 18.954,00 RON cu titlu de accize către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și a sumei de 4.771,78 RON cu titlu de TVA către Ministerul Finanțelor prin Garda Financiară Sibiu. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen. Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpatul H.Ș.F.

și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov. Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a criticat hotărârea pentru considerente de netemeinicie, respectiv cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și modalitatea de executare a pedepsei, insuficiente pentru ca pedeapsa să-și realizeze scopul raportat la gravitatea faptei și la paguba produsă. A doua critică vizează omisiunea aplicării dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 75/2001 în sensul că instanța nu a dispus comunicarea dispozitivului sentinței pronunțate Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu pentru înscrierea în cazierul fiscal a sancțiunii aplicate inculpatului.

Această prevedere a legii era obligatorie, sentința apelată fiind astfel nelegală. Inculpatul H.Ș.F. a solicitat casarea sentinței penale atacate și în rejudecare achitarea în baza art. 10 lit. d) cu aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu motivarea că inculpatul nu are calitatea specială cerută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, aceea de contribuabil, această calitate având-o doar agentul economic plătitor de taxe și impozite, potrivit C. proc. fisc. De asemenea, s-a învederat faptul că inculpatul nu are calitatea de antreprenor fiscal pentru a fi obligat la plata accizelor, ci este un cumpărător de pe piața liberă, care nu are obligația de verificare a timbrelor sau a plății accizelor sau taxelor.

În acest sens, s-a apreciat că, în speță, nu sunt întrunite elementele subiective și obiective ale infracțiunii prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, astfel că nu poate fi antrenată răspunderea penală a inculpatului. Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov a criticat hotărârea din perspectiva modulul de soluționare a laturii civile, respectiv omisiunea obligării inculpatului la plata penalităților și a accesoriilor, care reprezintă creanțe efect al prejudiciului suferit prin fapta inculpatului. A invocat încălcarea dispozițiilor C. vam. al României și a C. fisc. precizând că țigările identificate și nevămuite au fost încadrate tarifar la poziția 24022090000 având un nivel al taxei vamale de bază de 57,6 % TVA de 24 %. Accizele au fost stabilite potrivit dispozițiilor art. 71 din H.G.

nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a C. fisc. S-a făcut precizarea că aceste accize sunt aferente taxelor vamale, neachitate ca urmare a sustragerii de la vămuire. Prin decizia penală nr. 31/A din 6 martie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și inculpatul H.Ș.F. împotriva sentinței penale nr. 189 din 25 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr. 2454/85/2011. A obligat inculpatul și partea civilă apelantă să plătească statului câte 175 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului din oficiu, s-a dispus a se înainta din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Alba. Curtea, verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu în raport de exigențele art. 370 și urm. C. proc. pen. a constatat apelurile nefondate pentru următoarele considerente: Tribunalul a stabilit starea de fapt prin prisma probelor administrate în faza de urmărire penală și cercetării judecătorești, în sensul că inculpatul H.F.Ș. a fost depistat în trafic transportând 3000 pachete de țigări care nu avea marcaje și documente de proveniență, nu erau introduse în circuitul de accizare din România și nu beneficiau de documente fiscale.

Marfa era depozitată în locașul special al roții de rezervă și în portbagajul autoturismului Volkswagen, TM-xxx. Tribunalul a înlăturat apărarea inculpatului în sensul că bunurile erau destinate consumului propriu și aprovizionării ciobanilor săi în contextul în care acesta avea obligația să prezinte documente justificative care să dovedească posesia legală a bunurilor deținute coroborat cu neconcordanța rezultată din declarația martorului A.M. și cantitatea de țigarete descoperită asupra inculpatului. Curtea a apreciat că hotărârea atacată este legală și temeinică din perspectiva constatărilor încălcării normelor C. fisc. de către inculpat raportat la infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 care sancționează ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile.

Apărarea inculpatului în sensul că nu are calitate de subiect activ al acestei infracțiuni pentru argumentele invocate în apel este nefondată în contextul în care subiect activ poate fi orice persoană care întreprinde sau exercită acte materiale efective în vederea neimpozitării de către autoritățile fiscale a bunurilor pe care le deține. Ori, inculpatul apelant a exercitat astfel de activități dolosive atunci când a ascuns țigările în locul destinat roții de rezervă și, în egală măsură, a fost în imposibilitatea prezentării documentelor justificative care să ateste posesia legală. Este lipsit de relevanță juridică împrejurarea că aceste bunuri puteau fi destinate consumul propriu. Mai mult Tribunalul a evidențiat în considerentele hotărârii atacate argumentele juridice care stau la baza înlăturării apărării promovat de inculpat, punct de vedere care este împărtășit de Curtea de apel în contextul corectei și justei soluționări a laturii penale.

Pentru considerentele enunțate de judecătorul fondului în hotărârea atacată drept criterii de individualizare judiciară a pedepsei, Curtea a apreciat că orientarea pedepsei spre minimul special corespunde exigențelor art. 52 C. pen., dat fiind și ansamblul faptelor reținute. Raportat la fapte, la caracterul permisiv în ceea ce privește alegerea modalității de executare a pedepsei, la elementele care caracterizează persoana inculpatului și îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de art. 81 C. pen., reprezintă un aspect de oportunitate modalitatea stabilită de judecător de executare a pedepsei. S-a considerat că judecătorul fondului a evaluat corect împrejurarea că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului este oportună și suficientă, date fiind garanțiile oferite de legiuitor în cazul în care termenul de încercare este încălcat.

Curtea a înlăturat și critica Parchetului în sensul pretinsei omisiuni a prevederilor art. 6 din O.G. nr. 75/2001 în considerarea faptului că această dispoziție cu caracter exclusiv administrativ este operabilă de iure în momentul rămânerii definitive a hotărârii și nu există nici o stipulație legală expresă în sensul obligării judecătorului de a face o astfel de mențiune în dispozitivul hotărârii. Critica referitoare la soluționarea laturii civile este nefondată în contextul în care aceasta a fost soluționată în raport de probele depuse la dosar, iar dobânzile și penalitățile trebuie să curgă doar din momentul în care prezumția de nevinovăție este înlăturată printr-o hotărâre de condamnare cu caracter definitiv.

Acceptarea tezei potrivit căreia aceste dobânzi și penalități se nasc la momentul constatării faptei de către autoritățile vamale are ca efect înlăturarea prezumției de nevinovăție. Împotriva deciziei penale nr. 31/A din 06 martie 2012 au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, inculpatul H.Ș.F. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov. În recursul Ministerului Public s-a criticat decizia pronunțată în sensul că: - instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen., soluție menținută de instanța de apel - motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen.; - instanța de fond a omis să facă aplicarea art. 6 din O.G. nr. 75/2011 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, nelegalitate menținută de instanța de apel; - judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen.; - prin hotărârile atacate s-a făcut o greșită aplicare a legii - motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. În recursul inculpatului s-a criticat decizia pe considerentul greșitei condamnări, având în vedere că nu are calitatea cerută de lege pentru a fi subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005. În recursul părții civile s-a criticat hotărârea pentru omisiunea obligării inculpatului la acoperirea întregului prejudiciu.

Deliberând asupra recursurilor declarate de Ministerul Public, inculpat și partea civilă constată următoarele: Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen., judecata de apel a avut loc fără citarea legală a uneia dintre părți este nefondat. Ministerul Public a apreciat că instanța de apel avea obligația să citeze nu doar Ministerul Finanțelor - Agenția Națională a Vămilor - prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, ci și Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Garda Financiară - Sibiu. În acord cu instanța de apel, instanța de recurs apreciază că Garda Financiară este o instituție din subordinea Ministerului Finanțelor (Minister care a participat în proces), dar care nu are în administrare creanțele fiscale constând în taxe vamale, TVA - și accize în vamă, ce fac obiectul prezentului dosar.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., invocat de către inculpat este nefondat. Inculpatul a criticat decizia pe considerentul greșitei condamnări, având în vedere că nu are calitatea cerută de lege pentru a fi subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005. În acord cu instanța de fond și cea de apel, se constată că subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană care întreprinde sau exercită acte materiale efective în vederea neimpozitării de către autoritățile fiscale a bunurilor pe care le deține. Cazul de casare prevăzut de art. 386 9 pct. 17 2 C. proc. pen., omisiunea aplicării art. 6 din O.G. nr. 75/2011 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, invocat de către Ministerul Public este nefondat.

Ministerul Public critică hotărârile pentru un aspect de nelegalitate, omisiunea menționării în dispozitivul sentinței a comunicării hotărârii către cei în drept, aspect care nu a fost remediat prin decizia penală atacată. Instanța de apel a considerat ca fiind nefondată critica invocată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu pe considerentul că dispoziția cuprinsă în art. 6 din O.G. nr. 75/2001 ar avea caracter exclusiv administrativ și este operabilă de iure în momentul rămânerii definitive a hotărârii, neexistând nici o mențiune expresă în sensul obligării judecătorului de a face o asemenea mențiune în dispozitivul hotărârii. În acord cu instanța de apel, instanța de recurs observă că dispozițiile referitoare la executare, prevăzute de art. 420 C. proc.

pen., au fost de asemenea omise de către instanța de fond din dispozitiv, fără ca aceasta să facă obiectul criticii Ministerului Public în recurs. Conform art. 6 din O.G. nr. 75/2001, înscrierea datelor prevăzute la art. 4 se face în baza extrasului de pe hotărârea judecătorească definitivă transmisă de instanțele judecătorești, Ministerului Finanțelor Publice. În consecință transmiterea hotărârii este obligatorie, prin efectul legii. În același sens a hotărât Curtea Supremă într-o materie conexă.

Astfel, prin decizia în interesul legii nr. VI/2005, s-a apreciat că din ansamblul dispozițiilor Legii nr. 26/1990, astfel cum a fost republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu rezultă că prevederile acesteia s-ar referi și la obligația instanțelor judecătorești de a dispune, prin hotărârea de condamnare, efectuarea de înregistrări, în registrul comerțului, cu privire la faptele penale reținute, în sarcina comerciantului, care îl fac nedemn sau incompatibil să exercite această activitate.

În recursul în interesul legii s-a stabilit că din cuprinsul Legii nr. 26/1990 nu rezultă obligația instanței de a dispune efectuarea de mențiuni în acest sens, în registrul comerțului, prin însăși hotărârea de condamnare a comerciantului, administratorului sau cenzorului pentru fapte penale care îl fac nedemn sau incompatibil să exercite o atare activitate, dar textul art. 7 alin. (2) din aceeași lege, invocat în calea extraordinară de atac exercitată, nici nu are legătură cu mențiunea la care se referă art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, această mențiune urmând să fie efectuată, în mod firesc, pe baza acelei hotărâri, cu ocazia punerii ei în executare. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen., cu privire la greșita aplicare a legii în materie civilă invocat de către Agenția Națională de Administrare Fiscală și oral de către Parchet, este fondat, iar critica invocată în scris cu privire la soluționarea laturii civile de către Ministerul Public nefondată. Ministerul Public a apreciat că infracțiunea în discuție este una de pericol și nu de rezultat, astfel că nu trebuia obligat inculpatul la plata accizelor și a TVA. În acest sens, se menționează în motivele de recurs, s-au exprimat opinii și în literatura de specialitate (ex. A.Ungureanu, A.Ciopraga Dispoziții penale în legi speciale, vol.III, p.129), urmarea imediată a acestei infracțiuni constând în crearea unei stări de pericol cu privire la încasarea integrală, de la cei obligați potrivit legii a sumelor reprezentând obligații fiscale către stat.

S-a considerat de către Parchet că eventualele despăgubiri își au izvorul în contravenții și se execută conform normelor de procedură fiscală referitoare la contravenții. Instanța de recurs apreciază că obligarea la despăgubiri nu depinde de clasificarea infracțiunilor în infracțiuni de pericol sau infracțiuni de rezultat. Clasificarea la care face referire Ministerul Public se referă la conținutul infracțiunii, respectiv la cerințele pe care trebuie să se îndeplinească latura obiectivă pentru ca fapta să aibă conținutul unei infracțiuni. Săvârșirea oricărei acțiuni sau inacțiuni prevăzute de lege, oricare ar fi forma sau modalitatea în care se realizează, produce un anumit rezultat. Acest fapt este recunoscut de legiuitor în art. 19 C. pen., în care se prevede că, pentru stabilirea formei de vinovăție în săvârșirea oricărei fapte prevăzute de legea penală, atitudinea psihică a făptuitorului trebuie raportată la rezultatul faptei.

Rezultatul poate să constea într-o stare de pericol (stare contrară celei existente anterior sub imperiul căreia este amenințată existența valorii sociale și este împiedicată buna desfășurare a relațiilor sociale formate în jurul și datorită acestei valori) sau într-o vătămare materială (schimbare materială adusă obiectului împotriva căruia a fost îndreptată fapta). Pornind de la această situație, la stabilirea conținutului diferitelor infracțiuni, legiuitorul a prevăzut explicit sau implicit, condiția producerii unui anumit rezultat numai la infracțiunile la care rezultatul trebuie să constea într-o anumită schimbare în realitatea obiectivă. La aceste infracțiuni, producerea rezultatului cerut de lege este o condiție sau un element al conținutului infracțiunii, fără existența căruia fapta nu ar avea caracter penal.

Urmarea imediată dată rezultatului are drept scop să-l deosebească pe acesta de consecințele subsecvente ale infracțiunii care constituie fie un element circumstanțial, fie o condiție circumstanțială în conținutul agravat al infracțiunii, fără a putea fi confundat cu prejudiciul cauzat prin infracțiune. În ceea ce privește critica Agenției Naționale de Administrare Fiscală și critica orală formulată de Ministerul Public, instanța o găsește fondată, prin omisiunea obligării la plata taxelor vamale și TVA. Astfel, prin decizia pentru regularizarea situației (DRS) din 14 iulie 2011 inculpatul a fost obligat atât la plata creanțelor fiscale reprezentând accize, cât și la plata creanțelor fiscale, reprezentând TVA, taxe vamale și accesorii la acestea.

Actul administrativ fiscal, în sensul art. 41 C. proc. fisc., nu a fost contestat de către inculpat în procedura contenciosului fiscal, astfel încât atestă o creanță certă, lichidă și exigibilă. Nici în dosarul penal nu a fost comunicată o cerere a inculpatului, prin care acesta să conteste valoarea prejudiciului. Prin fapta săvârșită (depistarea în autoturism de produse accizabile-țigări din Serbia, țară din afara spațiului UE - care nu au fost introduse în circuitul fiscal și vamal, prin neprezentarea documentelor de plată a taxelor vamale și a accizelor) s-au încălcat dispozițiile legale în materia taxelor vamale, TVA și accize. Potrivit dispozițiilor C. vam. (art. 225) datoria vamală se naște și atunci când are loc sustragerea de la supraveghere vamală a mărfurilor supuse drepturilor de import.

Datoria vamală urmează a fi plătită de persoana asupra căreia se găsesc bunurile, debitorii fiind acele persoane care au introdus mărfurile ilegal, care au participat la introducerea ilegală sau acele persoane care au cumpărat sau au deținut mărfurile în cauză și care știau sau ar fi trebuit să știe în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor că acestea au fost introduse ilegal (art. 224 C. vam.). Accizele sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru produse din producția internă sau din import. În conformitate cu prevederile C. fisc. importul reprezintă orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului UE. Printre produsele accizabile se numără și tutunul prelucrat (art. 162 lit. f) C. fisc., respectiv art. 206 2 C. fisc.).

Produsele sunt supuse accizelor în momentul importului și este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara unui antrepozit fiscal dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită sau nu a fost înregistrată ca obligație de plată. Acciza devine exigibilă în momentul eliberării pentru consum, iar importul sau deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv pentru care accizele nu au fost percepute reprezintă eliberare pentru consum. Atunci când pentru produsele accizabile deținute în afara antrepozitului fiscal nu se poate stabili că acciza a fost înregistrată ca obligație de plată, obligația de plată revine persoanei care nu poate justifica proveniența legală a produsului.

Modul de calcul este prevăzut de C. fisc. TVA este un impozit indirect datorat bugetului de stat și pentru importuri. În cazul în care la import bunurile sunt supuse taxelor vamale, conform art. 128 C. fisc. privind operațiunile cuprinse în sfera de aplicare a taxei și art. 369 cu privire la exigibilitate, faptul generator și exigibilitatea TVA intervin la data la care intervine faptul generator și exigibilitatea taxelor comunitare. Plata taxei pentru importul de bunuri supuse taxării este obligația importatorului, care poate fi cumpărătorul către care se expediază bunurile importate sau proprietarul bunurilor la data la când taxa devine exigibilă. Găsind cazul de casare fondat instanța îl va obliga pe inculpat la plata prejudiciului constând în plata accizelor TVA și taxe vamale.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen., soluție menținută de instanța de apel, este nefondat. Instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă situată la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă - 2 ani închisoare, cuantum apreciat ca insuficient de către Ministerul Public. În acord cu instanța de fond și cea de apel, instanța de recurs apreciază drept criterii de individualizare a pedepsei nu numai că împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, dar și cantitatea de țigări găsită asupra sa, 300 de cartușe, valoarea bunurilor în vamă, de 12357 RON, astfel cum a fost apreciată de D.I.I.C.O.T.

în ordonanța de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârșirea de către aceeași persoană a infracțiunii de contrabandă, faptul că bunurile nu au fost ascunse, acestea fiind găsite în portbagajul autoturismului. S-a apreciat în mod corect, în raport de vârsta inculpatului și lipsa antecedentelor penale că scopul pedepsei - acela de asigura prevenția specială și generală precum și funcțiile acesteia, respectiv de îndreptare/reeducare și coercitivă pot fi realizate prin suspendarea condiționată a executării pedepsei. În consecință, Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov împotriva deciziei penale nr. 31 din data de 6 martie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va casa în totalitate decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 189 din 25 octombrie 2011 a Tribunalului Sibiu, numai în ceea ce privește latura civilă și, rejudecând: În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., va admite acțiunea civilă formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și va obliga inculpatul la plata sumei de 18954 RON cu titlu de accize, precum și la plata sumelor de 3629 RON reprezentând taxe vamale, 6932 RON reprezentând TVA, 1380 RON reprezentând dobânzi și penalități taxe vamale, 5011 RON reprezentând dobânzi și penalități accize, 2637 RON reprezentând dobânzi și penalități TVA.

Va respinge, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de Ministerul Finanțelor Publice prin Garda Financiară Sibiu. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale. Va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.Ș.F. împotriva aceleiași decizii. Va obliga recurentul intimat inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Celelalte cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov împotriva deciziei penale nr. 31 din data de 6 martie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează în totalitate decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 189 din 25 octombrie 2011 a Tribunalului Sibiu, numai în ceea ce privește latura civilă și, rejudecând: În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., admite acțiunea civilă formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și obligă inculpatul la plata sumei de 18954 RON cu titlu de accize, precum și la plata sumelor de 3629 RON reprezentând taxe vamale, 6932 RON reprezentând TVA, 1380 RON reprezentând dobânzi și penalități taxe vamale, 5011 RON reprezentând dobânzi și penalități accize, 2637 RON reprezentând dobânzi și penalități TVA. Respinge, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de Ministerul Finanțelor Publice prin Garda Financiară Sibiu. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.Ș.F.

împotriva aceleiași decizii. Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 30 octombrie 2012.