ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1162/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 117/P din 20 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul penal nr. 2024/110/2011, s-a dispus condamnarea inculpatului N.O. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile fără a fi marcate fiscal, prevăzută de art. 296 1 din Legea nr. 571/2003, republicată, cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare. A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente și s-a aplicat inculpatului N.O. pedeapsa rezultantă, mai grea, de 6 luni închisoare. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 81 alin. (2), art. 82 și 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni. În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni în perioada termenului de încercare. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus măsura de siguranță a confiscării speciale a cantității de 40.000 țigarete aflată la Camera de corpuri delicte a Poliției Roman. În temeiul art. 346 și art. 14 C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă formulată prin constituire de parte civilă de către Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Neamț și, în consecință: A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 17.348 RON, creanță datorată la bugetul de stat, precum și la plata accesoriilor fiscale care se vor calcula în condițiile legii speciale până la data plății integrale a debitului.

În temeiul art. 353 C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă în cursul urmăririi penale prin ordonanța procurorului nr. 3040/P/2010 din 14 martie 2011. S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales. În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1.300 RON, cheltuieli judiciare avansate în urmărirea penală și în primă instanță. Pentru a hotărî astfel, prima instanța a avut în vedere că: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman nr. 3040/P/2010 din 15 martie 2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului N.O., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile fără a fi marcate fiscal, prevăzută de art. 296 1 din Legea nr. 571/2003, republicată, modificată prin O.U.G.

nr. 54/2010 și de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005. Prin actul de sesizare, s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 30 octombrie 2010, a deținut în afara antrepozitului fiscal 40.000 țigarete care nu aveau aplicate timbre românești, fără documente de proveniență, pe care le avea achiziționate de la persoane rămase neidentificate, la prețuri mai mici, în această manieră de a acționa, inculpatul ascunzând sursa impozabilă. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Neamț, secția penală, cu nr. 2024/103/2010. Deși legal citat, inculpatul N.O. nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală, apărarea sa fiind realizată prin avocat ales, L.S.

Analizând probele administrate în urmărirea penală și în cercetarea judecătorească, respectiv: procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare din 1 noiembrie 2010, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 30 octombrie 2010, procese-verbale de efectuare a perchezițiilor, dovezi de ridicare a bunurilor, respectiv de predare la Camera de corpuri delicte a Poliției mun. Roman, înscrisuri doveditoare, declarațiile martorilor asistenți B.R. și P.C., s-au reținut următoarele considerente de fapt și de drept: În data de 30 octombrie 2010, în jurul orelor 23:00, inculpatul N.O. a fost oprit în trafic pentru control în timp ce conducea autoturismul marca Nissan pe raza comunei S., județul Neamț.

Ca urmare a controlului efectuat asupra autoturismului de către organele de poliție, au fost descoperiți trei saci din plastic care conțineau 2.000 pachete de țigări fără timbre fiscale românești și fără documente privind proveniența acestora. Inculpatul a declarat că a achiziționat cantitatea de țigări respectivă de la o persoană rămasă neidentificată din municipiul Botoșani, la prețuri mici, în vederea revânzării lor, cunoscând că în acest mod nu exercită acte de comerț în mod legal. Bunurile respective au fost ridicate în vederea confiscării, iar prejudiciul material cauzat prin fapta inculpatului a fost evaluat de către Direcția Regională pentru Accize și Taxe Vamale Iași la suma de 17.348 RON.

Reținând această situație de fapt, în drept, instanța reține că actele materiale care se rețin în sarcina inculpatului N.O. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de deținere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile fără a fi marcate fiscal, prevăzută de art. 296 1 din Legea nr. 571/2003, republicată, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, și de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., infracțiunile respective aflându-se în concurs real. Sub aspectul laturii subiective, rezultă evident din materialitatea faptelor că inculpatul a acționat cu intenție, având cunoștință despre proveniența ilicită a țigărilor, despre lipsa timbrelor fiscale și despre ascunderea în acest mod, cu bună știință, a sursei impozabile.

La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite pentru infracțiunile aflate în concurs real, astfel cum au fost comise de către inculpat, în cadrul criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere: gradul de pericol social concret al faptelor configurat în principal prin valoarea relativ redusă a prejudiciului care s-a cauzat, poziția procesuală sinceră a inculpatului de recunoaștere a faptelor în timpul urmăririi penale și lipsa antecedentelor penale. De asemenea, s-a constatat că se pot reține în cauză circumstanțe atenuante privind persoana inculpatului, în condițiile art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., având în vedere comportamentul social corespunzător al inculpatului anterior comiterii faptelor care se rețin în cauză, astfel că pedepsele care se stabilesc pentru infracțiunile concurente se coboară sub minimul special prevăzut în textul sancționator.

În aceeași măsură, instanța a reținut că sunt întrunite în cauză cerințele dispozițiilor art. 81 alin. (2), art. 82 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei și în cazul concursului de infracțiuni, având în vedere în primul rând față de vârsta tânără a inculpatului că scopul reeducativ al pedepsei ce se aplică în cauză, se poate realiza și fără executare efectivă. De asemenea, în temeiul art. 35 și art. 65, 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timp de 1 an, după executarea pedepsei rezultante de 6 luni închisoare. În temeiul art. 71 alin. 2 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 81 alin. (2), art. 82 și art. 71 alin. (5) C. pen., pentru considerentele analizate anterior privind modalitatea de individualizare a executării pedepsei, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni. În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni în perioada termenului de încercare. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus și măsura de siguranță a confiscării speciale a cantității de 40.000 țigarete aflată la Camera de corpuri delicte a Poliției Roman, cantitatea respectivă de țigări deținută de către inculpat în vederea comercializării ilegale, fiind în mod evident folosită în comiterea infracțiunilor concurente comise în cauză.

În latura civilă, s-a constatat că Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, s-a constituit parte civilă în cauză, împotriva inculpatului, cu suma de 17.348 RON, creanță datorată la bugetul de stat, precum și la plata accesoriilor fiscale care se vor calcula în condițiile legii speciale până la data plății integrale a debitului. Prejudiciul invocat de către partea civilă se află în legătură de cauzalitate clară cu infracțiunile care se rețin în sarcina inculpatului, astfel că în temeiul art. 346 și art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 119 și art. 120 C. proc. fisc., modificat prin O.U.G.

nr. 39/2010, s-a admis acțiunea civilă formulată prin constituire de parte civilă de către Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț și, în consecință a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 17.348 RON, creanță datorată la bugetul de stat, precum și la plata accesoriilor fiscale care se vor calcula în condițiile legii speciale până la data plății integrale a debitului. În temeiul art. 353 C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă în cursul urmăririi penale prin ordonanța procurorului nr. 3040/P/2010 din 14 martie 2011. În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1.300 RON, cheltuieli judiciare avansate în urmărirea penală și în primă instanță de fond.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă, solicitându-se desființarea sentinței în ceea ce privește cuantumul sumei până la concurența căreia s-a instituit măsura sechestrului asigurător. S-a arătat astfel că în mod greșit nu au fost avute în vedere și obligațiile fiscale accesorii și s-a solicitat ca măsura sechestrului asigurător să fie instituită până la concurența prejudiciului și a accesoriilor ce se vor calcula, conform legii, până la data plății efective a debitului. Prin decizia penală nr. 157 din 20 decembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-parte civilă Ministerul Finanțelor Publice – A.N.A.F.

– D.G.F.P. Neamț împotriva sentinței penale nr. 117/P din 20 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Neamț. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că în mod justificat prima instanță a menținut măsura sechestrului asigurător astfel cum a fost instituită de organul de urmărire penală. Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț reiterând motivele invocate în fața primei instanțe de control judiciar. Recurenta-parte civilă apreciază că în mod greșit, deși a constatat existența prejudiciului adus bugetului general consolidat în cauză, în cuantum de 17.348 RON, la care se adăugau obligațiile fiscale accesorii, instanța de fond a instituit sechestrul doar până la concurența sumei de 17.348 RON.

În final, față de motivele de casare detaliate în scris în memoriul depus la dosar, a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței pronunțată de instanța de fond în ceea ce privește soluția dată în latură civilă, iar prin hotărârea ce se va pronunța să se admită integral pretențiile formulate de partea civilă, astfel cum au fost precizate în cererea de constituire ca parte civilă, în sensul instituirii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor inculpatului și ale părții responsabile civilmente până la concurența sumei de 17.348 RON și a accesoriilor ce se vor calcula conform legii la data plății efective a debitului. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte apreciază că situația de fapt reținută de instanța de fond a fost corect stabilită în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, fiind just încadrată juridic, în mod corect reținând instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Prima instanță, din coroborarea mijloacelor de probă administrate în mod corect a reținut că prejudiciul cauzat statului de către inculpatul N.O. se ridică la suma de 17.348 RON dispunându-se obligarea lui la plata acestui prejudiciu, precum și la plata accesoriilor fiscale calculate până la data plății integrale.

Partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț s-a constituit parte civilă cu suma de 17.348 RON. Prin ordonanța procurorului din 14 martie 2011, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale inculpatului până la concurența sumei de 17.463 RON. Potrivit dispozițiilor art. 353 alin. (1) C. proc. pen., instanța, în cazul când admite acțiunea civilă, examinează potrivit art. 163 și urm. C. proc. pen. necesitatea luării măsurilor asigurătorii privind reparațiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior. Partea civilă nu a formulat contestație în temeiul art. 168 C. proc. pen.

împotriva ordonanței procurorului prin care s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului întrucât nu s-a instituit această măsură și pentru sumele ce constituie penalitățile și așa fiind prima instanță nu avea posibilitatea să dispună din oficiu modificarea măsurii sechestrului asigurător potrivit art. 353 alin. (1) C. proc. pen. instanța putând dispune doar luarea măsurii sechestrului în situația în care nu a fost dispusă anterior. Așa fiind, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a menținut măsura sechestrului asigurător astfel cum a fost instituită de organul de urmărire penală. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin D.G.F.P. Neamț împotriva deciziei penale nr. 157 din 20 decembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, privind pe inculpatul N.O. Obligă recurenta-parte civilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul N.O., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 aprilie 2012.