ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1162/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1162/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 117/P din 20

octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul penal nr.

2024/110/2011, s-a dispus condamnarea inculpatului N.O. pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile

fără a fi marcate fiscal, prevăzută de art. 296

1

din Legea nr.

571/2003, republicată, cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.,

la pedeapsa de 3 luni închisoare.

A fost condamnat același inculpat pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. a) din

Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la

pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)

C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente și

s-a aplicat inculpatului N.O. pedeapsa rezultantă, mai grea, de 6 luni

închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a

interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 alin. (2), art. 82 și 71

alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

principale și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani

și 6 luni.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea

beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii

unei infracțiuni în perioada termenului de încercare.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C.

pen., s-a dispus măsura de siguranță a confiscării speciale a cantității de

40.000 țigarete aflată la Camera de corpuri delicte a Poliției Roman.

În temeiul art. 346 și art. 14 C. proc. pen.,

s-a admis acțiunea civilă formulată prin constituire de parte civilă de către

Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Neamț și, în consecință:

A fost obligat inculpatul să plătească părții

civile suma de 17.348 RON, creanță datorată la bugetul de stat, precum și la

plata accesoriilor fiscale care se vor calcula în condițiile legii speciale

până la data plății integrale a debitului.

În temeiul art. 353 C. proc. pen., s-a

menținut măsura sechestrului asigurător dispusă în cursul urmăririi penale prin

ordonanța procurorului nr. 3040/P/2010 din 14 martie 2011.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de

avocat ales.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1.300 RON,

cheltuieli judiciare avansate în urmărirea penală și în primă instanță.

Pentru a hotărî astfel, prima instanța a avut

în vedere că:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Roman nr. 3040/P/2010 din 15 martie 2011 s-a dispus punerea în

mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului N.O., pentru

săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal de produse

accizabile fără a fi marcate fiscal, prevăzută de art. 296

1

din

Legea nr. 571/2003, republicată, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010 și de

evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Prin actul de sesizare, s-a reținut în

sarcina inculpatului că la data de 30 octombrie 2010, a deținut în afara

antrepozitului fiscal 40.000 țigarete care nu aveau aplicate timbre românești,

fără documente de proveniență, pe care le avea achiziționate de la persoane

rămase neidentificate, la prețuri mai mici, în această manieră de a acționa,

inculpatul ascunzând sursa impozabilă.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Neamț, secția penală, cu nr. 2024/103/2010.

Deși legal citat, inculpatul N.O. nu s-a

prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală, apărarea sa fiind

realizată prin avocat ales, L.S.

Analizând probele administrate în urmărirea

penală și în cercetarea judecătorească, respectiv: procesul-verbal de

consemnare a actelor premergătoare din 1 noiembrie 2010, proces-verbal de

constatare a infracțiunii flagrante din 30 octombrie 2010, procese-verbale de

efectuare a perchezițiilor, dovezi de ridicare a bunurilor, respectiv de

predare la Camera de corpuri delicte a Poliției mun. Roman, înscrisuri

doveditoare, declarațiile martorilor asistenți B.R. și P.C., s-au reținut

următoarele considerente de fapt și de drept:

În data de 30 octombrie 2010, în jurul orelor

23:00, inculpatul N.O. a fost oprit în trafic pentru control în timp ce

conducea autoturismul marca Nissan pe raza comunei S., județul Neamț.

Ca urmare a controlului efectuat asupra

autoturismului de către organele de poliție, au fost descoperiți trei saci din

plastic care conțineau 2.000 pachete de țigări fără timbre fiscale românești și

fără documente privind proveniența acestora.

Inculpatul a declarat că a achiziționat

cantitatea de țigări respectivă de la o persoană rămasă neidentificată din

municipiul Botoșani, la prețuri mici, în vederea revânzării lor, cunoscând că în

acest mod nu exercită acte de comerț în mod legal.

Bunurile respective au fost ridicate în

vederea confiscării, iar prejudiciul material cauzat prin fapta inculpatului a

fost evaluat de către Direcția Regională pentru Accize și Taxe Vamale Iași la

suma de 17.348 RON.

Reținând această situație de fapt, în drept,

instanța reține că actele materiale care se rețin în sarcina inculpatului N.O.

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de deținere în afara

antrepozitului fiscal de produse accizabile fără a fi marcate fiscal, prevăzută

de art. 296

1

din Legea nr. 571/2003, republicată, modificată prin

O.U.G. nr. 54/2010, și de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. a) din

Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., infracțiunile respective

aflându-se în concurs real.

Sub aspectul laturii subiective, rezultă

evident din materialitatea faptelor că inculpatul a acționat cu intenție, având

cunoștință despre proveniența ilicită a țigărilor, despre lipsa timbrelor

fiscale și despre ascunderea în acest mod, cu bună știință, a sursei

impozabile.

La individualizarea judiciară a pedepselor

stabilite pentru infracțiunile aflate în concurs real, astfel cum au fost

comise de către inculpat, în cadrul criteriilor generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere: gradul de pericol

social concret al faptelor configurat în principal prin valoarea relativ redusă

a prejudiciului care s-a cauzat, poziția procesuală sinceră a inculpatului de

recunoaștere a faptelor în timpul urmăririi penale și lipsa antecedentelor

penale.

De asemenea, s-a constatat că se pot reține

în cauză circumstanțe atenuante privind persoana inculpatului, în condițiile

art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., având în vedere comportamentul

social corespunzător al inculpatului anterior comiterii faptelor care se rețin

în cauză, astfel că pedepsele care se stabilesc pentru infracțiunile concurente

se coboară sub minimul special prevăzut în textul sancționator.

În aceeași măsură, instanța a reținut că sunt

întrunite în cauză cerințele dispozițiilor art. 81 alin. (2), art. 82 C. pen.

privind suspendarea condiționată a executării pedepsei și în cazul concursului

de infracțiuni, având în vedere în primul rând față de vârsta tânără a

inculpatului că scopul reeducativ al pedepsei ce se aplică în cauză, se poate

realiza și fără executare efectivă.

De asemenea, în temeiul art. 35 și art. 65,

66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timp

de 1 an, după executarea pedepsei rezultante de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 2 C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata

executării pedepsei principale.

În temeiul art. 81 alin. (2), art. 82 și art.

71 alin. (5) C. pen., pentru considerentele analizate anterior privind

modalitatea de individualizare a executării pedepsei, s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata

termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea

beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii

unei infracțiuni în perioada termenului de încercare.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C.

pen., s-a dispus și măsura de siguranță a confiscării speciale a cantității de 40.000

țigarete aflată la Camera de corpuri delicte a Poliției Roman, cantitatea

respectivă de țigări deținută de către inculpat în vederea comercializării

ilegale, fiind în mod evident folosită în comiterea infracțiunilor concurente

comise în cauză.

În latura civilă, s-a constatat că Ministerul

Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, s-a

constituit parte civilă în cauză, împotriva inculpatului, cu suma de 17.348

RON, creanță datorată la bugetul de stat, precum și la plata accesoriilor

fiscale care se vor calcula în condițiile legii speciale până la data plății

integrale a debitului.

Prejudiciul invocat de către partea civilă se

află în legătură de cauzalitate clară cu infracțiunile care se rețin în sarcina

inculpatului, astfel că în temeiul art. 346 și art. 14 C. proc. pen., raportat

la art. 119 și art. 120 C. proc. fisc., modificat prin O.U.G. nr. 39/2010, s-a

admis acțiunea civilă formulată prin constituire de parte civilă de către

Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

Neamț și, în consecință a fost obligat inculpatul să plătească părții civile

suma de 17.348 RON, creanță datorată la bugetul de stat, precum și la plata

accesoriilor fiscale care se vor calcula în condițiile legii speciale până la

data plății integrale a debitului.

În temeiul art. 353 C. proc. pen., s-a

menținut măsura sechestrului asigurător dispusă în cursul urmăririi penale prin

ordonanța procurorului nr. 3040/P/2010 din 14 martie 2011.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1.300 RON,

cheltuieli judiciare avansate în urmărirea penală și în primă instanță de fond.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

partea civilă, solicitându-se desființarea sentinței în ceea ce privește

cuantumul sumei până la concurența căreia s-a instituit măsura sechestrului

asigurător. S-a arătat astfel că în mod greșit nu au fost avute în vedere și

obligațiile fiscale accesorii și s-a solicitat ca măsura sechestrului

asigurător să fie instituită până la concurența prejudiciului și a accesoriilor

ce se vor calcula, conform legii, până la data plății efective a debitului.

Prin decizia penală nr. 157 din 20 decembrie

2011, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a respins

ca nefondat apelul declarat de apelanta-parte civilă Ministerul Finanțelor

Publice – A.N.A.F. – D.G.F.P. Neamț împotriva sentinței penale nr. 117/P din 20

octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Neamț.

În conformitate cu dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul la cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de apel a reținut, în esență, că în mod justificat prima instanță a menținut

măsura sechestrului asigurător astfel cum a fost instituită de organul de

urmărire penală.

Împotriva acestei decizii în termen legal a

declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Neamț reiterând motivele invocate în fața primei

instanțe de control judiciar. Recurenta-parte civilă apreciază că în mod

greșit, deși a constatat existența prejudiciului adus bugetului general

consolidat în cauză, în cuantum de 17.348 RON, la care se adăugau obligațiile

fiscale accesorii, instanța de fond a instituit sechestrul doar până la

concurența sumei de 17.348 RON. În final, față de motivele de casare detaliate

în scris în memoriul depus la dosar, a solicitat admiterea recursului,

modificarea în parte a sentinței pronunțată de instanța de fond în ceea ce

privește soluția dată în latură civilă, iar prin hotărârea ce se va pronunța să

se admită integral pretențiile formulate de partea civilă, astfel cum au fost

precizate în cererea de constituire ca parte civilă, în sensul instituirii

sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor inculpatului și ale părții

responsabile civilmente până la concurența sumei de 17.348 RON și a

accesoriilor ce se vor calcula conform legii la data plății efective a

debitului.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei

recurate, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte

apreciază că recursul declarat în cauză nu este fondat urmând a fi respins ca

atare pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte apreciază că situația de fapt

reținută de instanța de fond a fost corect stabilită în urma analizei

coroborate a tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului

penal, fiind just încadrată juridic, în mod corect reținând instanța de fond că

sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub

aspectul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Prima instanță, din coroborarea mijloacelor

de probă administrate în mod corect a reținut că prejudiciul cauzat statului de

către inculpatul N.O. se ridică la suma de 17.348 RON dispunându-se obligarea

lui la plata acestui prejudiciu, precum și la plata accesoriilor fiscale

calculate până la data plății integrale.

Partea civilă Ministerul Finanțelor Publice

prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț s-a constituit parte civilă

cu suma de 17.348 RON.

Prin ordonanța procurorului din 14 martie

2011, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile

ale inculpatului până la concurența sumei de 17.463 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 353 alin. (1) C.

proc. pen., instanța, în cazul când admite acțiunea civilă, examinează potrivit

art. 163 și urm. C. proc. pen. necesitatea luării măsurilor asigurătorii

privind reparațiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior.

Partea civilă nu a formulat contestație în

temeiul art. 168 C. proc. pen. împotriva ordonanței procurorului prin care s-a

instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului întrucât

nu s-a instituit această măsură și pentru sumele ce constituie penalitățile și

așa fiind prima instanță nu avea posibilitatea să dispună din oficiu

modificarea măsurii sechestrului asigurător potrivit art. 353 alin. (1) C.

proc. pen. instanța putând dispune doar luarea măsurii sechestrului în situația

în care nu a fost dispusă anterior.

Așa fiind, Înalta Curte constată că în mod

corect prima instanță a menținut măsura sechestrului asigurător astfel cum a

fost instituită de organul de urmărire penală.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte

urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să

respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin D.G.F.P. Neamț

împotriva deciziei penale nr. 157 din 20 decembrie 2011 a Curții de Apel Bacău,

secția penală, cauze minori și familie, privind pe inculpatul N.O.

Obligă recurenta-parte civilă la plata sumei

de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu pentru inculpatul N.O., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 13

aprilie 2012.