ÎCCJ, Secția penală

Deliberând pe fond asupra recursului în casație de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 474 din 18 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția penală, s-au dispus următoarele:

1.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul O.D., la:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală

În temeiul art. 296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320/ A C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la:

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în regim de detenție.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicata perioada reținerii și arestării preventive începând cu data 08 septembrie 2011 și până în data de 07 octombrie 2011.

2.

În temeiul art. 296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320/ A C. proc. pen. a fost condamnată inculpata A.A.M., la:

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 81 - 82 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. se atrage atenția condamnatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei in cazul săvârșirii unei noi infracțiuni in interiorul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale se suspenda si executare pedepsei accesorii.

3.

În temeiul art. 296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320/ A C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul L.A.V., la:

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 81 - 82 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. se atrage atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni in interiorul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale se suspenda si executare pedepsei accesorii.

4.

În temeiul art. 296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.D, la:

- 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 81 - 82 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 8 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. se atrage atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni in interiorul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale se suspendă si executare pedepsei accesorii.

În temeiul art. 346 C. proc. pen. a fost admisă acțiunea civilă formulată de parte civilă prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov. în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen.:

- obligă inculpatul O.D. să achite în favoarea părții civile Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara suma de 60.814 lei reprezentând diferență contravaloare accize.

- obligă inculpata A.A.M. să achite în favoarea părții civile Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara suma de 54.704 lei reprezentând contravaloare accize sumă din care se va scădea partea achitată până la acest moment.

- obligă inculpatul L.A.V. a să achite in favoarea părții civile Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara suma de 46.115,38 lei reprezentând contravaloare accize sumă din care se va scădea partea achitată până în acest moment.

- obligă inculpatul L.D. a să achite in favoarea părții civile Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov  suma de 188.202 lei.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.D. a sumei de 1659 lei consemnată la C.E.C.B. prin recipisa de consemnare din data de 22 septembrie 2011 în baza ordonanței procurorului din data de 21 septembrie 2011.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea autoturismului marca M.B.S. cu numărul de înmatriculare x, proprietatea inculpatului O.D. întrucât acesta a servit la săvârșirea infracțiunilor.

În temeiul art. 118 lit. c) C. pen. s-a dispus confiscarea și valorificarea cantităților de alcool ridicate de la inculpații O.D., A.A.M., L.A.V. și L.D.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile aparținând inculpatului O.D. luată prin ordonanța procurorului din data de 23 noiembrie 2011.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații să achite in favoarea statului următoarele sume cu titlu de cheltuieli judiciare: 5.000 lei inculpatul O.D., 3.000 lei inculpatul L.D., 1.500 lei inculpații A.A.M. și inculpatul L.A.V.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 1117/P/2010 emis la data de 23 aprilie 2013 și înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 25 aprilie 2013 sub număr Dosar nr. 5275/30/2013 inculpații O.D., A.A.M., L.A.V. și L.D. au fost trimiși în judecată/ pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și art. 296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Mijloace de probă propuse de acuzare: proces verbal de sesizare din oficiu; procese verbale întocmite de organele de urmărire penală; declarații învinuiți/ inculpat; declarații martori; fotocopii înscrisuri; recipisă consemnare sume la C.E.C. ordonanță instituire măsuri asigurătorii, note de redare a convorbirilor telefonice;procese verbale de redare a aspectelor rezultate ca urmare a punerii în aplicare a autorizaților de înregistrare în mediu ambiental procese verbale de percheziție și planșele foto; procese verbale de prelevare;adeverințe de reținere a bunurilor; certificate de analiză; rapoarte de inspecție fiscală și decizii de impunere;caziere judiciare.

Latura civilă a cauzei penale: Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara a calculat valoarea accizelor datorate de inculpatul O.D. pentru cantitatea de 4.060 litri alcool etilic (2.000 litri aflați în microbuzul său și 2.060 litri depozitați la adresa din mun. Timișoara, str. Livezilor) la suma de 122.966 lei (vol. 5 f. 43-44). Pentru inculpatul L.D. - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov a calculat un prejudiciu în cuantum de 188.202 lei cu titlu de accize (la care se adaugă dobânzi în cuantum de 5.345 lei), pentru cantitatea de 6.116 litri alcool etilic (vol. 5 f. 76-88). Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara a calculat accizele datorate de inculpata A.A.M., în cuantum de 54.704 lei, pentru cantitatea de 1.800 litri alcool etilic pentru și pentru inculpatul L.A.V. în sumă de 46.115,38 lei pentru cantitatea de 1.550 litri alcool etilic; Valoarea totală a accizelor datorate de inculpatul O.D. și ceilalți 7 învinuiți este în sumă de 456.974,37 lei.

Măsuri asigurătorii luate în cursul urmăririi penale: La data de 21 septembrie 2011, prin ordonanță s-a dispus consemnarea sumei de 1.659 lei la orice unitate CEC, la dispoziția Tribunalului Timiș, suma fiind găsită în microbuzul marca M.B. cu numărul de înmatriculate x aparținând inculpatului O.D. cu ocazia percheziției autoturismului (vol. l, f. 113-115). La data de 23 septembrie 2011 prin ordonanță s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra autoturismelor marca z aparținând inculpatului O.D. în vederea reparări pagubei comise prin infracțiunile de care este acuzat (vol. l f. 117-126). Au fost ridicate in vederea confiscării cantitățile de alcool identificate cu ocazia perchezițiilor domiciliare din data de 20 septembrie 2011 precum și a bunurilor ridicate de la aceștia cu aceeași ocazie (recipiente, girofar, stație emisie-recepție, etc., acestea fiind descrise în procesele verbale de percheziție).

Instanța de fond a fost sesizată cu judecarea prezentei cauze la data de 25 aprilie 2013 inculpații fiind trimiși în judecată în stare de libertate. La primul termen de judecată înainte de a proceda la începerea cercetării judecătorești, inculpații O.D., A.A.M. și L.A.V. au solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată reglementată de art. 320

1

C. proc. pen.

Aceștia au declarat că recunosc în totalitate faptele reținute în rechizitoriu/ cunosc și își însușesc probele administrate la urmărire penală, nu solicită administrarea de probe, cu excepția unor înscrisuri în circumstanțiere și că doresc ca judecata să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală.

Instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru a face aplicarea acestei proceduri simplificate de judecată în condițiile în care a fost legal sesizată cu infracțiunile arătate, nu au fost identificate incidente de natură ca conduce la nulitatea urmăririi penale, inculpații și-

au exprimat opțiunea pentru aplicarea acestei proceduri anterior începerii cercetării judecătorești,

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., probele sunt suficiente pentru a-

și forma o părere cu privire la latura penală a cauzei, astfel că a admis solicitarea acestora, urmând

a se pronunța asupra fondului cauzei după finalizarea cercetării judecătorești privind pe inculpatul L.D., care nu a recunoscut săvârșirea faptelor și vinovăția sa, nesolicitând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Instanța de fond a mai reținut că, la data de 05 iunie 2013, partea civilă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara a depus o precizare referitoare la pretențiile civile în cuantum de 122.966 lei plus obligații de plată accesorii (majorări de întârziere, penalități etc.).

În cursul cercetării judecătorești efectuată cu privire la inculpatul L.D., au fost administrate următoarele probe: au fost audiați inculpații O.D., A.A.M., L.A., cu privire la aspectele ce vizează activitatea ilicită care se

reproșează inculpatului L.D., precum și martorii G.Z.F., declarația fila 93, C.A.M. declarația fila 94, M.C., declarația fila 95.

Inculpatul L.D. nu a dat declarație, inițial în fața instanței de fond. Ulterior, acesta a revenit asupra poziției sale procesuale; apărarea sa se bazează, pe de o parte, pe faptul că infracțiunea care i se impută nu intră în sfera ilicitului penal întrucât, la data constatării faptelor, deținerea produselor care au făcut obiectul controlului era incriminată ca și contravenție. Pe de altă parte, neagă faptul că acele cantități de alcool, identificate cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul său, îi aparțin, susținând ipoteza că aparțin unei persoane căreia i-a închiriat spațiul și pe care nu o poate identifica.

În urma efectuării cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul O.D. s-a ocupat o perioada mai mare de timp, aproximativ 2 ani de valorificarea de alcool etilic, fără a declara veniturile realizate în urma acestor activități, fără a fi autorizat ca antrepozitar fiscal în modalitatea procurării de alcool etilic de la diverși furnizări la un preț mai mic, transportării și depozitării in diverse locații și vânzării la un preț mai mare. În anul 2011 inculpatul a stabilit o relație de colaborare cu numitul G.Z., administrator al SC R.D. SRL din localitatea Cefa, jud. Bihor. Astfel, inculpatul, în baza unei înțelegeri prealabile cu G.Z., se deplasa la depozitul SC R.D. SRL cu microbuzul marca M. cu numărul de înmatriculare X. În microbuz avea două recipiente de câte 1.000 litri fiecare. Numitul G.Z. ocolea contoarele de la tancurile cu alcool etilic ale societății cu ajutorul unui „furtun care ieșea dintr-un perete

”

și încărca alcoolul în cele două recipiente din microbuz. Pentru alcoolul achiziționat inculpatul O.D. plătea acestuia suma de 11 lei/ litru. Alcoolul ridicat in această formă era vândut la diverse persoane cunoscute de inculpatul O.D. cu prețul de 14 - 15 lei pe litru și care le valorificau la un preț mai mare și față de persoane anume indicate de inculpatul O.D.

Principalele locuri de depozitare pentru alcoolul etilic erau locuința inculpatei A.A.M. din Arad (persoană care îl cunoștea pe inculpat de 2 ani cu astfel de preocupări) și locuința din Timișoara, str. Livezilor, aparținând surorii sale M.A. Numitele C.A.M. și M.C. fiicele inculpatei A.A.M. aveau rolul de a-i semnaliza eventuala prezență pe traseu a echipajelor aparținând Poliției, Gărzii Financiare, Vamă, etc.

Inculpatul O.D. recunoaște că a vândut alcool inculpaților din prezentul dosar, persoane la care au fost efectuate percheziții domiciliare în data de 20 septembrie 2011. Totodată menționează în cursul urmării penale, că pe numitul G.Z., furnizorul său de alcool l-a cunoscut prin intermediul inculpatului L.D. că primul transport de alcool a fost efectuat pentru acest inculpat, iar ulterior a continuat pe cont propriu colaborarea cu G.Z.; inculpatul O.D. a confirmat în cursul judecății aceste aspecte relevante în ce privește faptele care se reproșează inculpatului L.D.

Prin rechizitoriu, față de numitul G.Z. s-a disjuns cauza pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 296

1

alin. (1) lit. m) din Legea nr. 571/2003, respectiv de „folosire a conductelor mobile furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel utilizarea rezervoarelor necalibrate precum și amplasarea înaintea contoarelor a unor canale sau robinete prin care se pot extrage cantități de alcool sau distilate necontorizate

”

continuându-se cercetările de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta. Acesta a fost audiat în calitate de făptuitor de către procuror, prilej cu care a negat susținerile acuzării. De asemenea, acesta a fost audiat și în fața instanței de fond, menținându-și această poziție procesuală. Față de faptul că această persoană are în prezent calitatea în învinuit, fiind cercetat pentru aceleași fapte într-un alt dosar,  beneficiind de garanțiile

procedurale privind dreptul de a nu contribui la propria învinuire, dar și față de susținerile sale privind nerecunoașterea unei implicări în săvârșirea faptelor de mai sus, instanța de fond a apreciat că declarația acestui martor nu poate fi valorificată în prezenta cauză urmând a se raporta, în stabilirea stării de fapt la celelalte mijloace de probă.

Martorul B.I., paznic la SC R.D. SRL Bihor arată, în cursul urmăririi penale, că în dimineața zilei de 20 septembrie 2011, în jurul orelor 06:00, numitul G.Z. a venit la sediul antrepozitului fiscal de producție. Imediat după acesta a sosit la poarta întreprinderii un microbuz alb, marca M., cu numere de T.M., numitul G.Z. cerându-i să lase microbuzul să intre în întreprindere. G.Z. s-a deplasat apoi în „spatele fabricii de alcool, unde se află magazia de alcool iar autoutilitara M. s-a dus după el”. După aproximativ 15-20 min. microbuzul a ieșit pe poarta întreprinderii iar numitul G.Z. a intrat în birou.

Declarația martorului Bordaș Ioan se coroborează cu declarația inculpatului O.D., precum și cu procesele verbale ale organelor de urmărire penală, întocmite ca urmare a punerii în aplicare a autorizațiilor de înregistrare audio-video în mediu ambiental, care surprind traseul efectuat de inculpat in dimineața zile de 20 septembrie 2011.

De asemenea, martorele C.A.M. și M.C. confirmă, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, că au avut rolul de „antemergători” ai inculpatului O.D., pe traseul dintre localitățile Cefa și Arad care le-a solicitat să îl anunțe în ipoteza în care pe traseul respectiv observă mașini care aparțin Poliției, Gărzii Financiare, Vamă, dar și faptul că în discuțiile cu inculpatul O.D. acesta făcea referite la un furnizor căruia îi spunea „ungurul”. De asemenea, notele de redare ale convorbirilor telefonice interceptate în cauză evidențiază discuțiile purtate de inculpat cu martorele, (vol. 2, f. 105-106, 111, 119, 149, 170, 154-155).

Inculpata A.A.M. recunoaște faptele așa cum sunt descrise în actul de acuzare. Menționează că inculpatul O.D. aducea la ea acasă aproximativ de 300-400 litri alcool (vol. l, f. 52-53, 96).

Numitul I.P. declară că îl cunoaște pe inculpatul O.D. și recunoaște că a cumpărat alcool etilic de la acesta, cu sume cuprinse între 15 și 16 lei/ litru. Ulterior, arată că vindea mai departe alcoolul, realizând un mic profit. Declară că se aproviziona cu cantitatea de aproximativ 150-200 litri odată și banii îi dădea inculpatului după ce vindea alcoolul (vol. l, f.57,93-94).

Numita C.G. declară că îl cunoaște pe inculpatul O.D. și recunoaște că a cumpărat de la acesta alcool etilic. Arată că a cumpărat în data de 15 septembrie 2011 cantitatea de 300 litri alcool, de la inculpat, la propunerea acestuia, pentru suma de 4.700 lei (rezultă un preț de 15,6 lei per litru). În data de 19 septembrie, la propunerea inculpatului, a cumpărat din nou cantitatea de 300 litri, pentru același preț de 4.700 lei. Notele de redare ale convorbirilor telefonice interceptate în cauză, dovedesc caracterul de permanență al aprovizionării cu alcool de la inculpatul O.D. (vol. 2, f. 145, 147, 161).

Inculpatul L.A.V. declară, în cursul urmăririi penale, că acea cantitate de alcool găsită la locuința sa în data de 20 septembrie 2011, cu ocazia percheziției domiciliare, aparține unei persoane necunoscute pe nume „loji”, care i-a oferit învinuitului suma de 1 000 lei pentru a-i depozita la locuința sa alcoolul respectiv. Nu îl cunoaște pe inculpat și nu a cumpărat alcool de la acesta (vol. l, f. 56, 91). In cursul judecății acesta recunoaște faptele așa cum au fost descrise in actul de sesizare, solicitând aplicarea instituției prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Numitul B.T., audiat in cursul urmăririi penale, declară că nu a cumpărat alcool de la inculpatul O.D. și că acea cantitate de 60 litri găsită la domiciliul său cu ocazia percheziției domiciliare din data de 20 septembrie 2011, a cumpărat-o din P-ța 700 din Timișoara pentru uzul propriu. Țigaretele netimbrate sau cu timbru de Serbia le-a cumpărat de asemenea din P-ța 700 din Timișoara, în vederea valorificări lor ulterioare (vol. l, f.79). Afirmațiile sale, în sensul că nu a cumpărat alcool de la inculpatul O.D., sunt contrazise de notele de redare ale convorbirilor telefonice interceptate în cauză (vol. 2, f. 100, 169).

În ce privește pe inculpatul L.D., așa cum s-a arătat mai sus, acesta a negat faptul că alcoolul etilic găsit în recipienții din plastic, aflați în anexa locuinței sale cu ocazia percheziției domiciliare, i-ar aparține. Deși susține că aceste produse aparțin unei persoane pe nume M., care a închiriat garajul său, nu a propus audierea acestei persoane și nici nu a indicat date de natură a demonstra existența unui raport contractual privind dreptul de folosință al acestui imobil. Instanța de fond a reținut că activitatea ilicită a acestui inculpat este demonstrată de declarația inculpatului O.D. care se coroborează cu datele din procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare din data de 20 septembrie 2011, mijloc de probă care relevă existența unei cantități însemnate de alcool etilic la domiciliul acestuia, respectiv 6.116 litri, cantitate care este evident nu putea fi obținută cu ocazia unui singur transport efectuat de inculpatul O.D., a cărui autovehicul era adaptat cu recipienți care însumau 2000 litri alcool etilic. De asemenea, declarațiile inculpatului O.D. se coroborează cu procesul verbal întocmit de organele de urmărire penală ca urmare a punerii în aplicare a autorizației de înregistrare în mediu ambiental, care evidențiază faptul că, în data de 29-30 iulie 2011, autoturismul inculpatul O.D. după un traseu în localitatea Cefa s-a oprit la locuința inculpatului L.D. din localitatea Cugir, precum și notele de redare a unor convorbiri telefonice care confirmă discuții telefonice purtate de inculpatul O.D. din raza unei celule telefonice din localitatea Cugir, str. Griviței. În ce privește activitatea ilicită a acestui inculpat, instanța de fond a mai avut în vedere împrejurarea că inculpatul L.D. are calitatea de administrator la o societate comercială având ca obiect de activitatea comerț cu produse alimentare, element care apare ca o motivație în achiziționarea produselor de această natură în vederea obținerii de venituri suplimentare. Mai mult, din procesul verbal de percheziție, se poate remarca faptul că, pe lângă cei 30 recipienți de plastic de culoare neagră de 200 litri conținând alcool etilic, la domiciliul inculpatului s-au evidențiat 40 recipienți din sticlă, de 0,50 litri fiecare, închise etanș în care se aflau un lichid de culoare maro cu inscripția „M.

”

butură spirtoasă cu aromă de coniac și 60 recipienți din sticlă de 0,5 litri fiecare, închise etanș, în care se afla un lichid de culoare roz, având eticheta „S.” băutură spirtoasă cu aromă de frăguță. Aceste băuturi, de asemenea, nu erau marcate, aspect care demonstrează o preocupare a inculpatului de valorificare a acestor produse.

În consecință, instanța de fond a apreciat că prezumția de nevinovăție este răsturnată și în ceea ce privește inculpatul L.D., iar apărările sale nu au fost de natură să demonstreze lipsa de temeinicie a probelor apărării. Relativ la acest inculpat, s-a observat că, deși susține că bunurile identificate în garajul său nu îi aparțin, a propus efectuarea unei expertize pentru a demonstra faptul că băutura identificată cu prilejul percheziției face parte din altă categoria organică decât cea la care se referă textul incriminator și totodată o expertiză financiar contabilă pentru a demonstra că modul de calcul al accizelor nu este corect. Deși proba cu expertiză financiară a fost respinsă, s-a încuviințat depunerea unei expertize extrajudiciare de către inculpat pentru a demonstra susținerile sale cu privire la diferența dintre substanța alcool etilic și băutură spirtoasă din punct de vedere al compoziției, al concentrației, gustului, înscrisul regăsindu-se în dosar la filele 167-218).

Urmare a examinării înscrisurilor depuse, coroborat cu probele de mai sus, instanța de fond a menționat următoarele cu privire la apărările inculpatului:

În ce privește calificarea faptei de a deține la domiciliul său la data de 20 septembrie 2011 cantitatea de 6.116 litri alcool etilic și 67,5 litri băuturi spirtoase instanța de fond a înlăturat apărările inculpatului cu privire la greșita calificare a faptei ca și infracțiune.

Inculpatul arată că, la momentul săvârșirii faptei, textul prev. de alt 296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 avea un alt conținut, in acesta neregăsindu-se încriminarea deținerii in afara antrepozitului fiscal de alcool etilic, sancționarea deținerii de alcool etilic regăsindu-se în corpul textului art. 220 alin. (1) lit. c) C. proc. fisc., care incriminează fapta ca și contravenție.

Instanța de fond a menționat însă următoarele: data de 20 septembrie 2011 infracțiunea prevăzută de art. 296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 avea următorul conținut „Deținerea de

către orice - persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a

produselor accizabile supuse marcării, potrivit texului VII, fără a fi marcate sau cu marcaje

necorespunzătoare ori cu marcaje false peste limita a 200 litri băuturi spirtoase, produse

intermediare de alcool peste 300 litri

”

Acest text a fost completat prin O.U.G. nr. 125/2011, în sensul că au fost completată lista băuturilor accizabile care intră sub incidența textului în sensul introducerii alcoolului etilic pur peste limita de 40 litri și altor băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste limita de 300 litri. Fapta contravențională arătată de inculpat are următorul text: „deținerea în afara antrepozitului fiscal sau

comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului

titlu fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute de

art. 296

1

alin. (1).

În opinia instanței de fond, diferența dintre conținutul contravenției și conținutul infracțiunii constă în împrejurarea că, în cazul infracțiunii, legiuitorul a prevăzut posibilitatea săvârșirii acesteia de „orice persoană” precum și faptul că, intră în sfera ilicitului penal depășirea unei anumite cantități de produse accizabile. Ambele condiții sunt îndeplinite în cazul inculpatului L.D., întrucât acesta a săvârșit infracțiunea in calitatea de persoană fizică fără a avea o calitate specială de subiect juridic fiscal iar cantitatea deținută depășește cu mult limita oricărei băuturi accizabile descrisă in textul încriminator. Instanța de fond a reținut, dimpotrivă, că pentru a fi subiect activ al contravenției invocate se impunea ca acesta să aibă calitatea de contribuabil, respectiv antrepozitar sau persoană obligată să respecte obligațiile impuse antrepozitarului cu privire la marcarea produselor accizabile, ipoteză neincidentă în cauză în condițiile în care inculpatul, nu numai că nu a deținut o autorizație in calitate de antrepozitar fiscal, dar a desfășurat activități specifice de deținere de produse accizabile și prelucrarea a acestora în vederea comercializării fără a solicita de la autoritățile competente autorizarea ca antrepozitar sau marcarea produselor și fără a fi îndreptății la aceste beneficii. în consecință, se apreciază de către instanță că, în condițiile în care activitatea sa de deținere și achiziționare a produselor s-a desfășurat în întregime „la negru

”

, nu se poate vorbi despre aplicarea unor sancțiuni contravenționale, care se aplică persoanelor care au calitatea de contribuabil și au săvârșit abateri în raport cu normele de drept administrativ fiscal.

Instanța de fond a mai reținut că, prin modificarea adusă art. 296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 prin O.U.G. nr. 125/2011 legiuitorul nu a făcut decât să identifice mai clar categoriile de băuturi accizabile care fac parte din obiectul material al infracțiunii, categoria de produse alcool etilic, putând fi sancționată și anterior aplicării acestei dispoziții întrucât acesta este un produs accizabil supus marcării potrivit art. 162 C. fisc. In consecință, instanța nu poate reține faptul că, la data de 20 septembrie 2011 deținerea de alcool etilic nu era încriminată ca infracțiune, întrucât textul anterior permitea sancționarea ca infracțiune a deținerii de produse accizabile supuse marcării din categoria băuturilor spirtoase și altor produse intermediare de alcool, categorie de produse care cuprind o gamă mult mai largă de băuturi care au în componența lor alcool etilic.

În final, instanța de fond a mai menționat că nu se poate înlătura din conținutul încadrării juridice a infracțiunii reținute in sarcina inculpatului L.D. forma continuată a acesteia, deși cantitatea de 6.116 litri de alcool etilic a fost identificată în garajul acestuia la data de 20 septembrie 2011. Din materialul probator administrat, a rezultat că această cantitate mare nu a putut fi transportată de inculpatul O.D. cu prilejul unui singur transport, întrucât autovehiculul utilizat și adaptat în acest sens avea o capacitate maximă de 2.000 litri. În aceste condiții apare evident că pentru a se produce acest rezultat s-au realizat mai multe acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul infracțiunii de mai sus, la diferite intervale de timp, dar în realizarea unei rezoluții infracționale unice.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului L.D., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate de textul incriminator, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatei și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. In ce privește acest inculpat, a considerat că acest cuantum exprimă o pedeapsă justă, corectă, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate prin săvârșirea infracțiunii, cât și din punctul de vedere al nevoii de reeducare. Gradul de pericol social al faptei săvârșite rezultă din pericolul social generic al infracțiunii (care se reflectă in limitele de pedeapsă din textul incriminator) raportat la dimensiunile fenomenului de operațiuni ilicite cu alcool în raport cu sistemul de valori acceptat de societate privitor la acest tip de infracțiuni. Instanța de fond mai reține că, în conștiința publică s-a acreditat ideea că acest tip de infracțiuni nu pot fi prevenite, și au devenit foarte extinse, element care poate constitui, în fapt, o încurajare atât pentru persoanele care cumpără astfel de produse cât și pentru cele care pot fi interesate să transforme acest tip de activități intr-un mod de existență. Gradul de pericol social rezultă de asemenea din împrejurările săvârșirii infracțiunii, inculpatul fiind cel care l-a pus in legătură pe inculpatul O.D. cu furnizorul de alcool G.Z. demonstrând că a avut o participare legat de activități ilicite cu alcool și anterior acestui moment. La stabilirea acestei pedepsei instanța de fond a mai avut în vedere persoana inculpatului, vârsta acesteia, faptul că nu are antecedente penale, că nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, încercând să nege un fapt foarte evident precum identificarea cantității de alcool în propriul garaj. În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond, având in vedere cuantumul pedepsei aplicate, întinderea activității ilicite care se impută acestui inculpat, vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale a apreciat că simpla condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment și că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate.

S-a mai reținut, pe latură civilă, că inculpatul L.D. a propus efectuarea unei expertize financiar contabile, care a fost respinsă de instanță, pentru a explicita modul de calcul al prejudiciului, susținând că înțelege să conteste prejudiciul, dar fără a preciza care sunt neregularitățile modului de calcul și dacă urmare a opiniei sale nu ar exista prejudiciu sau acesta s-ar diminua. Instanța de fond a reținut că prejudiciul a fost calculat in conformitate cu regulile reglementate de Codul fiscal și normele de aplicare a acestuia care se aplică tuturor contribuabililor.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, părțile civile Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara, Direcția Generală

a Finanțelor Publice Brașov și inculpații O.D. și L.D.

Prin decizia penală nr. 359/A din 23 aprilie  2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția penală, s-au dispus următoarele:

I. Au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, părțile civile Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Direcția

Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, precum și de inculpatul O.D. și în consecință:

În baza art. 65 din Vechiul C. pen. a fost aplicată inculpatului O.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din Vechiul C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei, pe lângă pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic art. 41 alin. (2) Vechiul C. pen. și art. 320

1

din Vechiul Cod de procedură penală.

În baza art. 81 din Vechiul C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, iar în baza art. 82 Vechiul C. pen. stabilește un termen de încercare de 4 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, iar în baza art. 359 Vechiul Cod de procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Vechiul C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni în interiorul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) Vechiul C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei principale se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 Vechiul C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv pe perioada 20 septembrie 2011 - 07 octombrie 2011.

S-a înlăturat dispoziția de confiscare a autoturismului marca M., cu număr de înmatriculare X, având cartea de identitate X.

În baza art. 14 Vechiul C. proc. pen. și art. 346 Vechiul Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul O.D. să achite în favoarea părții civile Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara suma de 9.113 lei cu titlul de penalități de întârziere.

În baza art. 14 Vechiul Cod de procedură penală și art. 346 Vechiul Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul L.D. să achite în favoarea părții civile Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov suma de 188.202 lei reprezentând accize alcool etilic și 5.345 lei accesorii accize alcool etilic.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

II. A fost respins ca nefondat apelul inculpatului L.D.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat L.D. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

În motivarea apelului Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș s-a arătat că sentința Tribunalului Timiș este nelegală deoarece instanța în mod greșit față de inculpatul O.D. nu a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev. de art. 65 alin. (2) C. pen., aceasta fiind obligatorie pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru infracțiunea de evaziune fiscală. De asemenea s-a arătat că sentința atacată este nelegală și sub aspectul deducerii în mod greșit din pedeapsa aplicată a inculpatului a perioadei reținerii și arestării preventive începând cu data de 08 septembrie 2011 și până în data de 07 octombrie 2011, corect fiind a fi dedusă perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 20 septembrie 2011 și până la 07 octombrie 2011.

Prin memoriul depus la data de 11 februarie 2014 A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Timișoara a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii sub aspectul laturii civile, și rejudecând, să se dispună obligarea inculpatului la plata către autoritatea vamală a sumei rămasă neachitată în cuantum de 60.814 lei plus obligații de plată accesorii aferente acesteia până la data plății integrale a prejudiciului.

A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Brașov a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței atacate, apreciată ca fiind netemeinică și nelegală, în sensul obligării inculpatului L.D. la plata sumei de 5435 lei cu titlu de accesorii accize alcool etilic, accesorii ce urmează a fi calculate de la data săvârșirii faptei și până la plata integrală a prejudiciului.

În motivarea apelului, inculpatul L.D. a solicitat să se dispună achitarea sa în baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală - respectiv înlăturarea aplicării art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce privește latura civilă se solicită lăsarea nesoluționată a acesteia. în subsidiar, în ceea ce privește latura civilă/ se arată că se impune respingerea acesteia ca inadmisibilă, respectiv nefondată. în detalierea motivelor de apel se arată că s-a invocat la instanța de fond nelegalitatea sesizării deoarece la data de 07 octombrie 2011 prin rezoluție s-a început urmărirea penală - deci procesul penal - fără punerea în mișcare a acțiunii penale, iar la data de 18 ianuarie 2013 i-a fost prezentat materialul de urmărire penală. între aceste două momente încadrarea juridică dată faptei a fost aceea de 296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 un singur act material. Astfel în cauză nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice de către procuror. De asemenea, inculpatul mai arată că textul incriminator (la momentul comiterii faptei) nu avea conținutul redat în rechizitoriu și nici cel reținut de către instanță, ci era următorul: „constituie infracțiune deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României de produse accizabile supuse marcării potrivit titlului VII fără a fi marcate necorespunzător ori cu marcaje

false

(...)

băuturi spirtoase peste 2.000 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri

”

.

Ca

atare nici la momentul 07 octombrie 2011 data rezoluției de începere a urmăririi penale și nici la 20 septembrie 2011, momentul percheziției sau iulie 2011 momentul prezumat al achiziționării, textul legal nu face vre-o referire la alcool etilic. De asemenea se arată că pe toată durata procesului inculpatul a avut două apărări principale ca teze probatorii, una pe aspecte de chimie alimentară și una pe aspecte financiar fiscale. Prin apărarea pe aspecte de chimie alimentară a încercat să demonstreze fără dubiu că nu există nici măcar vre-o asemănare și că cele două tipuri de produse, alcool etilic și băuturi spirtoase sunt nu numai așa cum rezultă din denumire, dar și organic produse cu caracteristici și proprietăți diferite; Apărarea pe aspecte financiar fiscale a urmărit a face dovada că sunt produse diferite, noțiuni diferite și deci obiect de legiferare diferit, inclusiv cerințele de autorizare în antrepozit fiind diferite, având și regim diferențiat din punct de vedere fiscal. în ceea ce privește dovezile administrate se consideră că fapta în sine nu a fost dovedită, iar instanța nu avea de verificat decât dacă inculpatul deținea o cantitate de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal și nu la verificarea provenienței acesteia.

Cu privire la criticile de legalitate și temeinicie a sentinței atacate, instanța de apel a menționat următoarele:

Un prim motiv de apel invocat de către inculpatul L.D. viza nelegalitatea sesizării instanței de judecată. în acest caz, curtea de apel a apreciat că prima instanță analizat în mod real și corect această cerere a inculpatului (fila 82 dosar) și a constatat că nu sunt regăsite niciunul din cazurile prev. de art. 332 C. proc. pen. pentru a se putea dispune restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale. Astfel, privitor la acest inculpat a fost începută urmărirea penală fără a se pune în mișcarea acțiunea penală, iar la data de 18 aprilie 2013, după finalizarea urmăririi penale, procurorul a adus la cunoștință inculpatului învinuirea și încadrarea juridică dată infracțiunii, respectiv art. 296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., încadrare față de care inculpatul a formulat cereri la acel moment procesual. Instanța de fond a fost sesizată cu o stare de fapt și o încadrare juridică așa cum a fost apreciată de procuror, și cunoscută de inculpat la momentul sesizării instanței. Faptul că în dispozitivul rechizitoriului nu s-a făcut preluarea textului art. 41 alin. (2) C. pen. și la rubrica privind punerea in mișcarea a acțiunii penale, deși a fost indicată la rubrica privind trimiterea in judecată din rechizitoriu, nu

poate fi interpretată ca o nelegalitate a actului de sesizare în sensul dat de acest text, fiind evident că e doar o eroare scriptică care nu poate conduce la nulitatea actului/ cu atât mai mult cu cât dreptul inculpatului de a lua la cunoștință de acuzații și de starea de fapt care i se reproșează a fost respectat. Cum alte aspecte referitoare la restituirea cauzei la procuror nu au mai fost invocate și nici instanța de apel nu a găsit alte cazuri pentru care s-ar putea trimite cauza la procuror, s-a concluzionat că prima instanță a procedat în mod corect cu privire la această cerere.

Referitor la faptul că de la momentul comiterii presupusei fapte și până la momentul trimiterii în judecată textul art. 296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 a suferit modificări și astfel cel târziu la data efectuării percheziției și a descoperirii cantităților de alcool etilic fapta presupus comisă de către inculpat nu era incriminată, curtea de apel a apreciat că instanța de fond a analizat în mod corect succesiunea în timp a modificărilor legislative suferite de textul legii mai sus arătat și a apreciat în mod corect că precizarea referitoare la limita de 40 litri alcool etilic, ce se regăsește în varianta legii din momentul trimiterii în judecată, a fost introdusă pentru a identifica mai clar categoriile de băuturi accizabile care fac parte din conținutul infracțiunii. Mai mult decât atât astfel cum a arătat și prima instanță, sancționarea ca și infracțiune a deținerii de băuturi spirtoase și a altor produse intermediare ce conțineau alcool, la vremea respectivă, a determinat legiuitorul să procedeze la incriminarea faptei și în situația în care o persoană deținea „peste 40 litri alcool etilic” în afara antrepozitului fiscal. Această precizare a legii a fost necesară tocmai datorită faptului că din alcoolul etilic, deținut de cele mai multe ori peste limita a 40 litri, se preparau în marea majoritate a cazurilor tocmai acele „băuturi spirtoase sau produse intermediare de alcool”, de cele mai multe ori, fără a se respecta normele de igienă sau sanitare putând duce de la cele mai banale intoxicații și până la variate boli cronice în cazul consumului de astfel de băuturi. Că este astfel se poate observa cu ușurință și în prezenta speță atunci când cu ocazia percheziției au fost identificate pe lângă cantitate de 6.116 litri alcool etilic și produsul rezultat în urma preparării alcoolului, respectiv cantitatea de 67,5 litri băutură spirtoasă, adică acea băutură ce nu putea fi comercializată pe teritoriul României fără a fi supusă marcării și accizării. Inculpatul L.D. a procedat la prepararea unor astfel de băuturi, tocmai din alcoolul etilic achiziționat și a deținut cantitățile de alcool peste limita legală și în afara antrepozitului fiscal. Limita de 40 litri alcool etilic a fost introdusă tocmai pentru a diferenția pe individul care dorea să-și prepare pentru consum propriu, diferite cantități de băuturi spirtoase sau produse intermediare de alcool, și persoanele care doreau să dezvolte o afacere sau doreau să obțină sume de bani, din prepararea unor astfel de băuturi, atât pentru consum propriu cât și pentru vânzare, pentru care legea prevedea atât condiții de deținere, a alcoolului etilic sau a altor băuturi spirtoase și produse intermediare din alcool, cât și condiții de accizare a acestora în cazul comercializării. Cum inculpatul nu a îndeplinit condițiile de deținere a unor astfel de produse supuse accizării, curtea constată că prima instanță în mod corect a stabilit că fapta comisă de către inculpatul L.D. constituie infracțiunea prev. de art. 296

1

alin. (1) din Legea nr. 571/2003.

Referitor la aplicabilitatea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. curtea de apel a apreciat, ca și prima instanță, că dispozitivele deținute de inculpat și capacitățile acestuia de transport nu-i permiteau achiziționare dintr-o dată a întregii cantități de alcool ce a fost descoperită la imobilul său cu ocazia percheziției astfel că reținerea dispozițiilor mai sus arătate a fost făcută în mod legal.

Curtea de apel a apreciat neîntemeiată și critica inculpatului referitoare la modul de calcul și valoarea accizelor atâta timp cât aceste valori și modul de calcul sunt stabilite de lege și nu există nici o specificație care să deroge de la aceasta, pentru situația în care produsele accizabile sunt deținute sau nu în mod legal.

De asemenea, s-a apreciat că prima instanță a procedat la efectuarea analizei între fapta ce putea atrage sancționarea contravențională și fapta ce putea atrage răspunderea penală și a constatat legal că dispozițiile contravenției priveau numai pe persoana subiect juridic fiscal, calitate pe care inculpatul L.D. nu o avea la vremea respectivă.

Aplicarea unui mod de calcul diferențiat a accizei (mai scăzut), pentru cei care dețin în mod ilegal alcool, nu ar duce decât la încurajarea infracționalității și ar determina și pe deținătorii legali de astfel de produse să se poziționeze la limita legii, în vederea obținerii unor sume mai mari ca urmare a aplicării unei impozitări mai reduse.

Nici critica referitoare la dubla sancționare a inculpatului (prin aplicarea unei sancțiuni penale și prin aplicarea unui impozit ridicat) nu a fost apreciată ca întemeiată de către instanța de apel atâta timp cât sancțiunea penală vizează comiterea unei infracțiuni, iar aplicarea accizei pentru produsele deținute ține de domeniul laturii civile a acțiunii alăturate acțiunii penale. Chiar și în situația în care inculpatul L.D. ar fi fost achitat de către instanță pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, tot ar fi trebuit a fi obligat la plata accizei pentru produsele alcoolice deținute, cel puțin la același nivel cu un deținător legal de astfel de produse, legea neprevăzând posibilitatea deținerii unor astfel de cantități de alcool etilic, băuturi spirtoase sau produse derivate din alcool, în cantitățile deținute de către inculpatul L.D., fără a fi supuse accizării.

Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, curtea de apel l-a găsit întemeiat cu consecința admiterii pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (1) și (2) din vechiul C. pen. pedeapsa complementară a interziceri unor drepturi se aplică pe lângă pedeapsa principală stabilită de instanță de cel puțin 2 ani, în situațiile în care această pedeapsă este obligatorie.

Din cuprinsul sentinței penale apelate rezultă faptul că inculpatul O.D. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 situație în care trebuia să aplice pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi pe lângă pedeapsa principală, textul legii prevăzând în mod expres acest lucru.

Cu privire modalitatea de deducere a reținerii și a arestului preventiv, curtea de apel a reținut din conținutul mandatului de arestare preventivă, aflat la fila 74 vol. 1 dosar urmărire penală precum și din ordonanța de reținere aflată la fila 67 dosar urmărire penală faptul că inculpatul a fost reținut și ulterior arestat preventiv începând cu data de 20 septembrie 2011. Din Încheierea penală nr. 403/PI din 03 octombrie 2011 a Tribunalului Timiș aflată la filele 75, 76 vol. I dosar urmărire penală modificată prin decizia Curții de Apel Timișoara rezultă faptul că inculpatul a fost pus în libertate ca urmare a admiterii recursului, prin Decizia penală nr. 1571/R din 07 noiembrie 2011 astfel că perioada ce urmează a fi dedusă este cea cuprinsă între 20 septembrie 2011 - 07 octombrie 2011.

Referitor la apelul declarat de A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, instanța de apel a apreciat că este făcut în termen având în vedere următoarele:

Prin notele de ședință depuse la dosar la data de 21 noiembrie 2013 A.N.A.F. - D.G.F.P. Brașov s-a reorganizat începând cu data de 01 august 2013 devenind D.G.R.F.P. Brașov cu sediul în Brașov str. Mihail Kogălniceanu și cu toate acestea la momentul pronunțării instanța a dispus comunicarea minutei hotărârii, astfel cum rezultă din fila 245 dosar, la vechea adresă din Brașov, str. Stadionului, județul Brașov, astfel că declararea apelului la data de 11 februarie 2014 apare ca fiind făcut în termen, astfel că instanța urmează a-l analiza pe fond.

Referitor la latura civilă, curtea de apel a constatat că prima instanță nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat unde se arată că „Majorările de întârziere se calculează - pentru fiecare zi de întârziere,

începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei

datorate, inclusiv.

”

Având în vedere faptul că dispozițiile art. 119 din ordonanța mai sus

arătată prevăd faptul că neplata la scadență a obligațiilor fiscale generează calculul majorărilor și penalităților de întârziere, instanța urmează a admite apelul acestei părți civile și v-a obliga inculpatul ca pe lângă plata sumei de 188.202 lei reprezentând accize alcool etilic să fie obligat inculpatul și la plata sumei de 5.345 lei accesorii accize alcool etilic.

Referitor la apelurile declarate de inculpatul O.D. și A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Timișoara instanța de apel le-a analizat împreună având în vedere că vizează aceleași aspecte respectiv plata sumelor de bani reprezentând acciză alcool etilic precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere, constatând următoarele:

Astfel cum mai sus s-a