ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1016/2014

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1016/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 16 din data de 30 ianuarie 2013 pronunțată de către Tribunalul Satu Mare, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320

C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.I.I., pentru săvârșirea infracțiunii asimilate contrabandei, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate mai sus inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul M.I.I., de sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, faptă prevăzută și pedepsită de art. 296

alin. (1) literal din Legea nr. 571/2003.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. a dispus confiscarea cantității de 2500 pachete de țigări marca J.L., de proveniență "duty free" - Ucraina, găsite asupra inculpatului M.I.I. la data de 10 septembrie 2012, țigări ridicate în cursul urmăririi penale conform "dovezii" de reținere a obiectelor din data de 11 septembrie 2012.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea autoturismului marca S.O., de culoare gri, cu numărul de înmatriculare X, ce a fost folosit de către inculpatul M.I.I. la săvârșirea infracțiunii de contrabandă, ridicat în cursul urmăririi penale conform "dovezii" de reținere a obiectelor din data de 11 septembrie 2012.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător, luată în cursul urmăririi penale asupra cantității de 2500 pachete de țigări marca J.L. de proveniență "duty free" - Ucraina și asupra autoturismului marca S.O., de culoare gri, cu numărul de înmatriculare X, prin Ordonanța procurorului din data de 11 septembrie 2012 în Dosar nr. 339/P/2012.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) raportat la art 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul M.I.I., la plata sumei de 24.324 RON, precum și a penalităților aferente, de la data săvârșirii faptei și până la data plății efective, în favoarea părții civile Statul Român, prin A.N.A.F. București, reprezentată prin D.R.A.O.V. Cluj, cu titlu de despăgubiri civile materiale.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1.000 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M.I.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de: contrabandă fapte prevăzute și pedepsite de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal, evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1), lit. a) din Legea 241/2005 și deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, faptă prevăzută și pedepsită de art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată și completată de O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

În sarcina inculpatului Parchetul a reținut că, în data de 10 septembrie 2012, în jurul orelor 23.45, un echipaj al poliției de frontieră din cadrul S.T.P.F. Satu Mare a oprit pentru control pe comunicația Satu Mare - Zalău, în localitatea Ardud, județul Satu Mare, autoturismul marca S.O., culoare gri, având aplicate plăcuțele cu numărul de înmatriculare X condus de inculpatul M.I.I. Ca pasager în autovehicul, călătorea cetățeanul român D.A.B.

Existând suspiciuni cu privire la deținerea unei cantități de țigări provenind din contrabandă, în interiorul autoturismului, persoanele și autoturismul în cauză au fost conduse la sediul S.T.P.F. Satu Mare, pentru efectuarea unui control amănunțit.

În urma controlului amănunțit efectuat asupra autovehiculului, a fost descoperită, ascunsă în locașuri special amenajate în caroseria autoturismului, create pentru disimularea țigărilor și a face de neobservată marfa transportată, la un eventual control al organelor legal abilitate, sub bancheta din spate (locaș realizat prin decuparea tablei contrar elementelor constructive), în spoilerul din spate și pavilionul autoturismului, cantitatea de 2500 pachete țigări marca J.L., cu marcaje fiscale ucrainene.

Trecând la soluționarea cauzei pe baza actelor și lucrărilor aflate în dosarul de urmărire penală al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare nr. 339/P/2012, precum și a probelor administrate în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele:

La termenul de judecată din 15 ianuarie 2012, instanța de fond a constatat regularitatea actului de sesizare, conform dispozițiilor art. 300 alin. (1) C. proc. pen., după care inculpatul M.I.I., prezent fiind în ședință publică, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, arătând că recunoaște în totalitate starea de fapt reținută în sarcina sa și că este de acord ca judecata să aibă loc exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

După ce instanța de fond a admis solicitarea inculpatului, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320

C. proc. pen., a trecut la judecata cauzei în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției.

În fapt, s-a reținut că, în data de 10 septembrie 2012, în jurul orei 23.45, un echipaj al poliției de frontieră din cadrul S.T.P.F. Satu Mare a oprit pentru control pe comunicația Satu Mare - Zalău, în localitatea Ardud, județul Satu Mare, autoturismul marca S.O., culoare gri, având aplicate plăcuțele cu numărul de înmatriculare X condus de inculpatul M.I.I.. Ca pasager în autovehicul, călătorea cetățeanul român D.A.B.

În cursul urmăririi penale, prin Încheierea penală nr. 38 din 11 septembrie 2012 pronunțată de către Tribunalul Satu Mare, față de inculpatul M.I.I. s-a dispus arestarea preventivă pe o durată de 29 zile, de la 11 septembrie 2012 până la 9 octombrie 2012 inclusiv, pentru săvârșirea infracțiunii asimilate contrabandei, prevăzute și pedepsite de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal.

În data de 11 septembrie 2012, organele de urmărire penală au instituit măsura sechestrului asigurător asupra cantității de 2500 pachete țigări J.L., cu marcaje fiscale Duty Free Ucraina, precum și asupra autoturismului marca S.O., de culoare gri, cu numărul de înmatriculare X.

Prin Adresa din 11 septembrie 2012 inspectorii vamali din cadrul D.R.A.O.V. Cluj au stabilit că prejudiciul cauzat Statului Român prin deținerea cantității de 2500 pachete țigări marca J.L., de proveniență Duty Free Ucraina, este de 24.324 RON.

Față de această sumă, D.R.A.O.V. Cluj s-a constituit parte civilă, conform prevederilor legale în vigoare.

Starea de fapt reținută în sarcina inculpatului este dovedită cu următoarele probe și mijloace de probă aflate în Dosarul de urmărire penală nr. 339/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare: - Proces-verbal de constatare întocmit de organele poliției de frontieră din cadrul S.T.P.F. Satu Mare; - Proces-verbal de sesizare din oficiu; - Planșă fotografică nr. ... cuprinzând aspectele fixate prin fotografiere cu ocazia cercetării la fața locului în data de 11 septembrie 2012; - rapoartele polițiștilor de frontieră; - dovada de ridicare a cantității de 2500 pachete țigări și a autovehiculului marca S.O. de la inculpatul M.I.I.; - Adresa din 11 septembrie 2012 a D.R.A.O.V. Cluj; - declarație olografă M.I.I. din 11 septembrie 2012; - Proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare pentru învinuitul M.I.I.; - declarația învinuitului M.I.I. seria ...; - declarația învinuitului M.I.I. seria ...; - declarația inculpatului M.I.I. seria ...; - Proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere a planșei fotografice nr. ...; - declarația martorului D.A.B. seria ...; - Proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere a planșei fotografice nr. ...; - Proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere a planșei fotografice nr. ...; - Adresa I.T.P.F. Sighetu Marmației, intrări, ieșiri prin Punctul de Trecere al Frontierei Diakovo a învinuitului M.I.I.; - Nota de investigații din data de 8 octombrie 2012; - Proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare seria ... pentru învinuitul B.M.V.; - Proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare seria ... pentru învinuitul B.M.V.; - declarația învinuitului B.M.V. seria ...; - declarație olografă B.F.A.; - procese-verbale de percheziție din 10 octombrie 2012.

În cursul procedurilor judiciare inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere cu privire la fapta ce s-a reținut în sarcina sa, manifestând totodată o conduită cooperantă.

Vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată prin actul de sesizare, este reliefată fără echivoc de împrejurările rezultate din declarațiile de recunoaștere ale acestuia, coroborate cu celelalte probe și elemente cu valoare probatorie administrate în cauză.

Astfel, cu ocazia audierii în calitate de învinuit, inculpatul M.I.I. a declarat că a cumpărat cantitatea de 2500 pachete țigări de la o persoană pe nume "M.", pe care l-a cunoscut în urmă cu aproximativ 3 ani în localitatea Tășnad, plătindu-i acestuia suma de 12.500 RON pentru cantitatea de țigări achiziționată.

Totodată, inculpatul M.I.I. declară că, în data de 10 septembrie 2012, s-a deplasat în localitatea Cionchești cu autovehiculul marca S.O., care este proprietatea cumnatului său, M.M. Cumnatul său cunoaște faptul că autovehiculul aflat în proprietate sa are locașuri special amenajate pentru ascunderea țigărilor.

Inculpatul M.I.I. arată că, în loc. Cionchești a fost așteptat la drumul principal de "M.", într-un autovehicul marca V. de culoare vișiniu, urmându-l iar apoi au intrat în curtea unei case, unde erau depozitați 5 saci de rafie cu țigări. A desfăcut sacii și apoi a așezat pachetele de țigări în locașurile special amenajate ale autovehiculului.

Inculpatul M.I.I. a identificat, cu ocazia prezentării pentru recunoaștere după planșa fotografică, persoana "M." ca fiind învinuitul B.M.V., ca fiind cel care, la data de 10 septembrie 2012, în localitatea Cionchești, i-a vândut cantitatea de 2500 pachete țigări marca J.L., față de această persoană urmărirea penală fiind disjunsă.

Potrivit declarației date în cursul urmăririi de către martora D.A.B., reiese că, în cursul zilei de 10 septembrie 2012, în jurul orei 18.00, a pornit din localitatea Oradea împreună cu inculpatul M.I.I. spre localitatea Satu Mare, fără a cunoaște scopul acestei deplasări. Astfel, în jurul orei 20.30, au ajuns într-o localitate din apropierea municipiului Satu Mare, fără a reține numele localității respective, au oprit în dreptul unei case, unde ea a coborât din autoturism și a rămas pe marginea părții carosabile, iar inculpatul M.I.I. a intrat cu autoturismul în curtea casei.

Aceasta mai arată că a așteptat acolo aproximativ o oră, timp în care a observat "niște saci albi" și "că se lucrează la mașină", după care inculpatul M.I.I. a ieșit cu autoturismul din curte, a urcat și s-au deplasat spre casă. La aproximativ 25 de minute, au fost opriți de către un echipaj al poliției de frontieră și ulterior conduși la sediul Serviciului Teritorial al Poliției de Frontieră Satu Mare, unde în urma controlului efectuat asupra autoturismului a fost descoperită o însemnată cantitate de țigări.

Totodată numita D.A.B., cu ocazia prezentării pentru recunoaștere după planșa fotografică, l-a indicat pe învinuitul B.M.V. ca fiind persoana care i-a așteptat la imobilul din localitatea Cionchești, jud. Satu Mare și cu care inculpatul M.I.I. a intrat în curtea imobilului cu autovehiculul marca S.O.

În drept: fapta inculpatului M.I.I. de a prelua, deține și transporta un număr de 2500 pachete de țigări marca J.L. de proveniență Ucraineană, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii asimilate contrabandei, faptă prevăzută și pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 "sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1), respectiv cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi, colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, infracțiunea asimilată contrabandei, prevăzută și pedepsită de art. 270 alin. (3) al Legii nr. 86/2006 s-a realizat în trei dintre formele alternative reglementate de norma de incriminare, respectiv preluarea, deținerea și transportul produselor ce ar trebui plasate sub un regim vamal, cunoscând ca acestea provin din contrabandă sau sunt destinate contrabandei, iar în ceea ce privește latura subiectivă, fapta s-a comis cu intenție directă, inculpatul cunoscând ce anume va prelua, deține și transporta și faptul că produsele accizabile preluate provin din contrabandă.

Referitor la săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, faptă prevăzută și pedepsită de art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, instanța de fond întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea în cauză a inculpatului M.I.I., pentru următoarele rațiuni juridice:

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constituie infracțiunea de evaziune fiscală, ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

Este adevărat că sustragerea de la controlul vamal a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cu scopul de a nu plăti taxe vamale, se constituie într-o formă de ascundere a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, însă nu trebuie ignorat faptul că, prin incriminarea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, legiuitorul a căutat să asigure colectarea taxelor și impozitelor, obiectul juridic fiind astfel reprezentat de "relațiile sociale referitoare la colectarea taxelor și impozitelor", în timp ce prin incriminarea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006, legiuitorul a căutat să asigure atât colectarea taxelor și impozitelor, cât și protejarea frontierei de stat, unde se exercită controlul asupra a tot ce intră sau iese din țară:

Se poate observa astfel ca, infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006 are un obiect juridic complex, constând atât în colectarea taxelor și impozitelor, cât și protejarea frontierei de stat, împrejurări care reliefează că sfera acesteia de reglementare circumscrie și valorile sociale protejate de textul legal al art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, respectiv colectarea taxelor și impozitelor.

În altă ordine de idei, s-a reținut că, în raport cu caracteristicile concrete ale situației faptice, elementul material al infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, respectiv ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, se concretizează în cauză, în sustragerea de la controlul vamal.

Prin urmare, modul în care a legiuitorul a înțeles să incrimineze faptele în discuție, conferă infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006 statutul de infracțiune specială în raport cu infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, context în care, în aplicarea principiului "specialia generalibus derogant", speței îi este incidența incriminarea prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006.

Întemeiat pe considerentele mai sus expuse, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului M.I.I. de sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Pe de altă parte, s-a reținut că dispozițiile art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, incriminează deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete.

Prin incriminarea acestei infracțiuni s-a urmărit să se asigure colectarea taxelor și impozitelor care constituie venituri la bugetul de stat, obiectul juridic al acestei infracțiuni fiind reprezentat de "colectarea taxelor și impozitelor".

Infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 are un obiect juridic complex așa cum s-a arătat mai sus. Obiectul juridic nu este identic la cele două infracțiuni, acesta fiind mai extins la infracțiunea asimilată contrabandei, întrucât prin această infracțiune se protejează nu numai colectarea taxelor și impozitelor, ci și frontiera de stat.

La fel și elementul material este mai larg la infracțiunea asimilată contrabandei. Astfel, la infracțiunea prevăzută de Codul fiscal, elementul material este reprezentat de deținerea și comercializarea produselor accizabile supuse marcării, pe când la infracțiunea asimilată contrabandei, prevăzută de Codul vamal elementul material este reprezentat de colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care provin din contrabandă.

Întrucât prin fapta inculpatului M.I.I. se aduce atingere ambelor valori sociale, respectiv colectarea taxelor și impozitelor și protejarea frontierei de stat, în sarcina acesteia a fost reținută doar infracțiunea asimilată contrabandei, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii asimilate contrabandei, prevăzută și pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare, s-au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., după cum urmează: gradul mediu de pericol social ce a rezultat din modul și împrejurările concrete în care au fost comise faptele; contextul faptic în care inculpatul a realizat actele de executare; atitudinea de recunoaștere și regret în privința săvârșirii faptelor manifestată pe tot parcursul procedurilor judiciare; limitele speciale de pedeapsa prevăzute în textul incriminator; posibilitățile concrete de reeducare ale inculpatului evaluate prin prisma situației juridice, sociale și comportamentale; atitudinea de conștientizare a consecințelor produse prin fapta sa și regretul celor întâmplate.

Față de cele ce preced, constatând că inculpatul M.I.I. este judecat în cadrul procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției prevăzută de art. 320

C. proc. pen., la pronunțarea condamnării s-a ținut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse cu o treime conform art. 320

alin. (7) C. proc. pen., motiv pentru care, în temeiul art. 345 alin. (1), (2) C. proc. pen., instanța de fond i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, raportat la atitudinea bună din cursul procesului penal, instanța de fond, a constatat că scopul preventiv și sancționator al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins și fără privare de libertate, condiții în care, în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate mai sus inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În soluționarea laturii penale a cauzei, instanța de fond a dispus totodată, în baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., confiscarea cantității de 2500 pachete de țigări marca J.L., de proveniență "duty free" - Ucraina, găsite asupra inculpatului M.I.I. la data de 10 septembrie 2012, țigări ridicate în cursul urmăririi penale conform "dovezii" de reținere a obiectelor din data de 11 septembrie 2012 și totodată, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea autoturismului marca S.O., de culoare gri, cu numărul de înmatriculare X, ce a fost folosit de către inculpatul M.I.I. la săvârșirea infracțiunii de contrabandă, ridicat în cursul urmăririi penale conform "dovezii" de reținere a obiectelor din data de 11 septembrie 2012.

În vederea asigurării aducerii la îndeplinire a măsurilor de siguranță dispuse mai sus, instanța de fond a menținut măsura sechestrului asigurător, luată în cursul urmăririi penale asupra cantității de 2500 pachete de țigări marca J.L. de proveniență "duty free" - Ucraina și asupra autoturismului marca S.O., de culoare gri, cu numărul de înmatriculare X, prin Ordonanța procurorului din data de 11 septembrie 2012 în Dosarul nr. 339/P/2012.

Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat că D.R.A.O.V. Cluj s-a constituit parte civilă în cauză, conform prevederilor legale în vigoare, cu suma de 24.324 RON.

Reținând că sunt întrunite în cauză cerințele legale pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, Tribunalul, în baza art. 14 alin. (3) lit. b) raportat la art. 346 C. proc. pen.ă, coroborat cu art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul M.I.I., la plata sumei de 24.324 RON precum și a penalităților aferente, de la data săvârșirii faptei și până la data plății efective, în favoarea părții civile Statul Român, prin A.N.A.F. București, reprezentată prin D.R.A.O.V. Cluj, cu titlu de despăgubiri civile materiale.

S-a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. privitoare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în caz de condamnare.

Împotriva hotărârii penale mai sus arătate, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, inculpatul apelant M.I.I. și apelantul M.M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a solicitat prin intermediul motivelor de apel de la dosarul cauzei admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică și nelegală.

S-a apreciat hotărârea de achitare a instanței pentru cele două infracțiuni menționate mai sus ca fiind nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond a dispus achitarea inculpatului deși în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

De asemenea, s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului, respectiv 1 an și 6 luni închisoare, dispunându-se totodată suspendarea condiționată a executării acesteia nu este judicios dozată și raportat la modul de comitere a faptei și gradul de pericol social al acesteia, multitudinea de infracțiuni de acest gen care se comit în zonă, justifică aplicarea unei pedepse mai severe și cu privare de libertate.

Hotărârea instanței a fost apreciată nelegală și prin aceea că, deși inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cursul urmăririi penale și parțial și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond nu a dedus această perioadă a arestului preventiv din pedeapsa aplicată.

Inculpatul apelant M.I.I. a solicitat prin intermediul apărătorului ales admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice din cele 3 infracțiuni pentru care acesta a fost trimis în judecată în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, să se înlăture dispoziția de achitare.

S-a solicitat și ridicarea controlului judiciar instituit în sarcina inculpatului.

Ca modalitate de executare a pedepsei s-a solicitat menținerea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Cu privire la persoana inculpatului s-a arătat faptul că inculpatul este căsătorit, are trei copii, din care unul este minor în vârstă de 1 an.

Sub aspectul laturii civile s-a solicitat înlăturarea dispozițiilor privind obligarea la plata taxelor și accizelor, având în vedere faptul că în cazul în care sunt confiscate țigările acestea nu se mai datorează. Mai mult, ele sunt datorate la intrarea în țară, ceea ce nu are legătură cu inculpatul.

Apelantul M.M. a solicitat prin intermediul apărătorului ales admiterea apelului și restituirea către acesta a autoturismului utilizat de către inculpat la comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. S-a arătat faptul că apelantul nu a avut cunoștință despre modificările aduse autoturismului de către inculpat.

În ședința publică din 13 iunie 2013, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M.I.I. din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Prin Decizia penală nr. 88/A din 26 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și de inculpatul M.I.I. împotriva Sentinței penale nr. 16 din 30 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.

Au fost înlăturate dispozițiile privind condamnarea inculpatului M.I.I. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. și respectiv achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și prev. și ped. de art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului M.I.I. din infracțiunile prev. și ped. de art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, prev. și ped. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2003 în infracțiunea prev. și ped. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.I.I. la o pedeapsă de:

- 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului apelant M.I.I. durata reținerii și arestării preventive din 11 septembrie 2012 până în 23 octombrie 2012.

Au fost menținute dispozițiile sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul penal declarat de M.M. împotriva aceleași sentințe.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul M.M. să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare în apel.

Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, a excepției invocate de instanță, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 371 și art. 378 C. proc. pen., Curtea constată că acesta este netemeinică și nelegală sub aspectul încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul apelant a fost trimis în judecată, considerent pentru care apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și de către inculpatul apelant M.I.I. vor fi admise, potrivit dispozitivului prezentei.

Astfel, în sarcina inculpatului apelant M.I.I. s-a reținut că, în data de 10 septembrie 2012, în jurul orelor 23.45, un echipaj al poliției de frontieră din cadrul S.T.P.F. Satu Mare a oprit pentru control pe comunicația Satu Mare - Zalău, în localitatea Ardud, județul Satu Mare, autoturismul marca S.O., culoare gri, având aplicate plăcuțele cu numărul de înmatriculare X condus de inculpatul M.I.I. În urma controlului amănunțit efectuat asupra autovehiculului, a fost descoperită, ascunsă în locașuri special amenajate în caroseria autoturismului, create pentru disimularea țigărilor și a face de neobservată marfa transportată, la un eventual control al organelor legal abilitate, sub bancheta din spate (locaș realizat prin decuparea tablei contrar elementelor constructive), în spoilerul din spate și pavilionul autoturismului, cantitatea de 2500 pachete țigări marca J.L., cu marcaje fiscale ucrainene.

Inculpatul apelant M.I.I. a arătat, atât în declarațiile din faza de urmărire penală, cât și în declarația dată în fața instanței de fond că știa că țigările marca J.L. provin din Ucraina, deci din contrabandă.

Parchetul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea în concurs a infracțiunilor de prevăzute și pedepsite de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal, art. 9 alin. (1), lit. a) din Legea 241/2005 și art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Potrivit art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, sunt asimilate infracțiunii de contrabandă colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate comiterii acesteia.

În fapt, infracțiunea asimilată contrabandei este o formă de tăinuire a mărfurilor care provin din contrabandă, având același obiect juridic ca și infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006.

Atât infracțiunea de contrabandă, cât și cea asimilată acesteia, au ca obiect juridic atât colectarea taxelor și impozitelor, cât și protejarea frontierei de stat.

Infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 are drept scop asigurarea colectării taxelor și impozitelor.

Pe de altă parte, deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcări fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete constituie infracțiunea prevăzută de art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, infracțiune ce are drept obiect juridic asigurarea colectării taxelor și impozitelor, în fapt această infracțiune nefiind decât o formă specială de evaziune fiscală, o modalitate concretă de sustragere de la plata taxelor și impozitelor.

Infracțiunea de evaziune fiscală reglementează, la modul general, sustragerea de la plata taxelor și impozitelor prin Legea nr. 241/2005, formularea din lege fiind una generală tocmai pentru a putea fi încadrate și sancționate în baza acestei legi diferite modalități de sustragere de la plata taxelor dar, în același timp, prin legi speciale, s-au incriminat modalitățile concrete de sustragere de la plata taxelor, condiții în care infracțiunile prevăzute de aceste lege nu sunt decât forme specifice de evaziune fiscală.

Astfel fiind, Curtea a constatat că în sarcina inculpatului apelant nu pot fi reținute toate cele trei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, pentru că am fi în ipoteza sancționării unei persoane de trei ori, pentru aceeași faptă.

Sub acest aspect a reținut că infracțiunea prevăzută de art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 este o formă specifică a celei de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, iar infracțiunea asimilată contrabandei este o infracțiune specială față de cea de evaziune fiscală.

Față de cele arătate, Curtea a înlăturat dispozițiile privind condamnarea inculpatului apelant la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. pentru comiterea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. și respectiv achitarea pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și de art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului apelant din infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 296

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2003 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Curtea a reținut și că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 320

alin. (1) - (4) C. proc. pen., inculpatul apelant recunoscând în fața instanței de fond, anterior citirii actului de sesizare, în totalitate, fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței și nu a solicitat administrarea de probe.

Astfel fiind Curtea, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 320

alin. (1) - (4) C. proc. pen., a admis cererea formulată de inculpatul apelant, de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției, urmând ca în cauză să se facă aplicarea dispozițiilor art. 320

alin. (7) C. proc. pen.

Astfel fiind, Curtea, în baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320

alin. (7) C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului apelant la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Apreciind că pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. nu este necesară executarea efectivă de către inculpatul apelant a pedepsei, în baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului apelant asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Având în vedere că față de inculpatul apelant s-a luat în cursul urmăririi penale măsura arestării preventive, Curtea, a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive din 11 septembrie 2012 până în 23 octombrie 2012.

Totodată, pentru a asigura în continuare o bună desfășurare a procesului penal, Curtea a respins cererea formulată de inculpatul apelant privind ridicarea controlului judiciar instituit prin Decizia penală nr. 863/R/2012 a Curții de Apel Oradea.

Au fost menținute dispozițiile sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.

Curtea a constatat și faptul că prima instanță a soluționat, în mod corect, latura civilă a cauzei, dispunând obligarea inculpatului M.I.I., la plata sumei de 24.324 RON precum și a penalităților aferente, de la data săvârșirii faptei și până la data plății efective, în favoarea părții civile Statul Român, prin A.N.A.F. București, reprezentată prin D.R.A.O.V. Cluj, cu titlu de despăgubiri civile materiale.

Cu privire la apelul declarat de către M.M., Curtea a constatat că acesta este nefondat urmând a fi respins ca atare.

Potrivit art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. se confiscă bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.

În declarația dată de către inculpatul apelant în cursul urmăririi penale acesta a arătat faptul că proprietarul autoturismului, apelantul M.M., avea cunoștință despre modificările aduse autoturismului. Chiar dacă ulterior acesta a revenit și a arătat că de fapt proprietarul autoturismului nu cunoștea despre modificări este greu de crezut acest aspect, cu atât mai mult cu cât acestea nu putea fi efectuate fără cunoștința proprietarului.

Astfel, s-a apreciat că, în mod corect, a dispus instanța de fond confiscarea autoturismului marca S.O., ce a fost folosit de către inculpatul apelant M.I.I. la săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

Fiind în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul M.M. a fost obligat să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare în apel.

Împotriva Deciziei penale nr. 88/A din 26 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, au declarat recurs M.M. și inculpatul M.I.I.

Inculpatul M.I.I. a depus motivele de recurs la data de 17 ianuarie 2014, cu respectarea termenului prev. de art. 385

alin. (2) C. proc. pen. anterior și prin invocarea cazului de casare prev. de art. 385

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen. anterior, a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile, constând în obligarea sa la 24.324 RON către A.N.A.F. și cu privire la greșita respingere a cererii privind ridicarea sechestrului asigurător.

În susținerea motivelor de recurs a arătat că potrivit art. 256 alin. (1) lit. d) C. vam., prin confiscare, datoria fiscală se stinge motiv pentru care eventualul prejudiciu reprezentat de accizele aferente pentru cantitatea de țigări confiscată este integral recuperat (stins).

De asemenea, a solicitat să se țină seama de faptul că potrivit prevederilor C. vam., țigaretele confiscate sunt distruse sau valorificate, prin urmare, în situația în care ar fi obligat la plata accizelor, ar însemna ca țigaretele să fie timbrate și să îi fie restituite.

Numitul M.M. a depus motivele de recurs cu depășirea termenului prev. de lege, la 28 februarie 2014 (data poștei), în condițiile în care primul termen a fost la 24 ianuarie 2014 și, prin invocarea cazului de casare prev. de art. 385

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen. anterior, a criticat hotărârea, apreciind că ambele instanțe au făcut o greșită aplicare a legii.

În susținerea motivelor de recurs a arătat că, în calitate de cumnat al inculpatului M.I.I., i-a împrumutat acestuia la sfârșitul lunii iulie - începutul lunii august 2012 autoturismul marca S.O. pentru a se putea deplasa cu acesta și nu a avut cunoștință că inculpatul a făcut anumite modificări la autoturism fără a-l încunoștința, modificări care oricum nu erau vizibile și care au fost descoperite doar după câteva ore de căutări chiar de către lucrătorii de poliție.

De asemenea, a arătat că nu a avut nici o calitate în acest dosar nefiind audiat nici la urmărire penală, nici cu ocazia judecării în primă instanță. În apel, deși a solicitat, în mod expres, audierea, a fost respinsă această cerere.

Totodată, a învederat că instanța de apel i-a respins cererea de audiere a martorului care cunoștea în ce condiții a fost împrumutat autoturismul inculpatului, precum și împrejurarea că modificările nu erau vizibile și nu a avut cunoștință de acestea.

De altfel, în ipoteza în care s-ar aprecia că a avut cunoștință de modificările efectuate la mașină pentru transportul de țigări netimbrate, atunci trebuia să aibă calitatea de complice, deoarece l-a ajutat pe inculpat, prin încredințarea autoturismului, la săvârșirea infracțiunii.

A solicitat a se avea în vedere că atât cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, cât și cu ocazia audierii în primă instanță, inculpatul a declarat că nu i-a comunicat că a efectuat modificări la mașină și despre transportul acelor țigarete.

Prin urmare, a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător și restituirea autoturismului proprietate personală marca S.O., de culoare gri.

Recursurile formulate de inculpați au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 iulie 2013, stabilindu-se termen de judecată, la data de 24 ianuarie 2014.

Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la 7 martie 2014, era în vigoare noul C. proc. pen. ale cărui dispoziții sunt de imediată aplicare, a fost necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac, iar Înalta Curte nu mai are competența funcțională de a judeca recursul.

Situația tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competența de soluționare, cât și dispozițiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, în conformitate cu dispoziția tranzitorie anterior menționată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs."

Prin urmare, constatând că recursul, în prezenta cauză, se află în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte a apreciat că este competentă să soluționeze calea de atac, fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior în materia recursului.

Cu privire la prevederile C. proc. pen. anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunțării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispozițiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești.

Examinând recursurile formulate de M.M. și inculpatul M.I.I. conform dispozițiilor art. 385

C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru următoarele motive:

Cu titlu preliminar, se impun următoarele considerații de ordin teoretic referitoare la limitele examinării cauzei în calea de atac a recursului.

Din analiza conținutului cazurilor de casare expres prevăzute de art. 385

alin. (1) C. proc. pen. anterior, rezultă că, prin limitarea obiectului judecății în recurs, legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, legislația procesuală a instituit regula casării exclusiv în ceea ce privește chestiunile de nelegalitate, menționate în art. 385

alin. (1) C. proc. pen. anterior, recursul devenind așadar, o jurisdicție exercitabilă numai în cazuri strict determinate, astfel că judecata nu mai poate purta asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii.

Sub acest aspect, se constată că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 26 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013, fiind supusă casării exclusiv în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

În afara restrângerii efectului devolutiv al recursului prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, există și o altă limitare, prevăzută de art. 385

alin. (2

) C. proc. pen. anterior, potrivit căreia instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

pct. 12, 15 (când a influențat asupra hotărârii în favoarea inculpatului), 16 și 17

din C. proc. pen. anterior, dacă motivul de recurs, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu excepția cazurilor de casare care, potrivit art. 385

alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Cu privire la această ultimă chestiune, din verificarea actelor dosarului rezultă că M.M. nu a depus motivele de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată din 24 ianuarie 2014, deși citarea acestuia s-a realizat cu mențiunea depunerii motivelor de recurs în termenul prev. de art. 385

alin. (2) C. proc. pen. anterior.

În concret, se constată că motivele scrise de recurs au fost transmise prin poștă la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 28 februarie 2014 (ștampila oficiului poștal), nefiind respectat termenul prevăzut de textul de lege menționat.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că M.M. și-a subsumat criticile formulate cazului de casare prev. de art. 385

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen. anterior.

Cazul de casare prev. de art. 385

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen. anterior, a fost exclus din categoria acelora care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de recurs, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385

alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție, ținând seama de prevederile art. 385

alin. (2

), precum și de cele ale art. 385

alin. (3) C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumeră printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17

al art. 385

C. proc. pen. anterior, nu poate examina critica recurentului M.M. deși se circumscrie acestui caz de casare.

De altfel, critica recurentului nu poate fi examinată prin prisma nici unuia dintre cazurile de casare prev. de art. 385

alin. (1) C. proc. pen. anterior.

Inculpatul M.I.I. a depus motivele de recurs la data de 17 ianuarie 2014, cu respectarea termenului prev. de art. 385

alin. (2) C. proc. pen. anterior și prin invocarea cazului de casare prev. de art. 385

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen. anterior, a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul soluționării laturii civile, constând în greșita sa obligare la despăgubiri civile, în cuantum de 24.324 RON, către A.N.A.F. și cu privire la greșita respingere a cererii privind ridicarea sechestrului asigurător.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în sarcina recurentului inculpat M.I.I. s-a reținut că la data de 10 septembrie 2012, în jurul orelor 23.45, un echipaj al poliției de frontieră din cadrul S.T.P.F. Satu Mare a oprit pentru control pe comunicația Satu Mare - Zalău, în localitatea Ardud, județul Satu Mare, autoturismul marca S.O., culoare

§ Cauze similare