ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2092/2014

Asupra recursului de față:

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 229 din 8 octombrie 2013, Tribunalul Satu Mare, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile de contrabandă, prevăzută și pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006; evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și infracțiunea de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, sau marcate necorespunzător sau cu marcaje false, prevăzută și pedepsită de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, în infracțiunea prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

În baza art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul I.I.,cetățean român, studii medii, fără ocupație, fără antecedente penale,  pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, sau marcate necorespunzător sau cu marcaje false, la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art 81 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilind termen de încercare o perioadă de 3 ani, conform prevederilor art. 82 C. pen.

În baza art 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-au învederat inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea cantității de 5500 pachete de țigări care se află depuse la Camera Corpurilor Delicte a Serviciului Teritorial al Poliției de Frontieră Satu Mare.

În baza art 14 C. proc. pen. și a art 346 C. proc. pen. s-a respins constituirea de parte civilă formulată de partea civilă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, cu sediul în Oradea, str. A., nr. 4, jud. Bihor.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli, judiciare către stat.

A reținut tribunalul că, pin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare emis la data de 5 aprilie 2013 în Dosar nr. 842/P/2011 al acestei unități, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P.O., cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de contrabandă, faptă prev. și ped. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006; evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 1.000 țigarete, faptă prev. și ped. de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; și I.I., cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de: contrabandă, faptă prev. și ped. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006; evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 1.000 țigarete, faptă prev. și ped. de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În sarcina inculpaților, prin rechizitoriu, s-a reținut în esență următoarea stare de fapt:

În data de 27 noiembrie 2011 inculpatul P.O. a fost identificat pe str. G., în timp ce conducea autoturismul marca C., culoare gri, iar la controlul efectuat în autoturism s-au descoperit un număr de 2.000 pachete țigări marca V., cu timbru fiscal ucrainean. Fiind întrebat de proveniența țigărilor inculpatul a declarat că la barul T. situat în str. U. din mun. Satu Mare, o persoană necunoscută i-a predat mașina pentru a fi condusă până în Cartierul Solidarității, contra sumei de 100 lei.

Autoturismul și țigările găsite în acesta au fost ridicate și indisponibilitate la sediul IJPF Satu Mare.

Autoturismul figurează înmatriculat pe numele numitului K.G., care declară că în cursul anului 2009 i-a lăsat numitului T.P. drept garanție pentru o sumă de bani împrumutată, nu au făcut demersuri pentru transcrierea autoturismului, iar numitul T.P. în cursul lunii iulie 2011 a vândut unei persoane necunoscute.

Direcția regională pentru accize și operațiuni vamale Cluj se constituie parte civilă în cauză cu sumă de 59.551 lei privind neplata taxelor și impozitelor, prejudiciu creat bugetului de stat, pentru cantitatea de 2.000 pachete țigări V.

Întrucât declarația inculpatului privind modul de dobândire a țigărilor nu poate fi acceptată ca plauzibilă, în cadrul investigațiilor efectuate s-a stabilit faptul că înainte cu câteva minute de a fi oprit, inculpatul a ieșit cu autoturismul din curtea Hotelului A., situat pe str. W., și continuându-se investigațiile în curtea respectivului hotel, s-a identificat autoturismul marca F., culoare albă, în care organele de poliție au mai găsit depozitată cantitatea de 5.500 pachete țigări V.

În legătură cu aceste țigări, inculpatul I.I. a declarat faptul că el a găsit țigările în pădurea Hera din apropierea localității Rona de Sus, jud. Maramureș, nu știe cine le-a depozitat în locul respectiv, a încărcat în autoutilitară iar ulterior a parcat-o în parcarea Hotelului A. Tot acesta declară că, lucrând la Hotelul A., administrat de o rudenie - P.S., făcea deplasări ocazionale la domiciliu cu autoutilitara respectivă.

Din verificările efectuate rezultă că autoutilitara marca F. aparține numitului P.V. și a fost predată spre folosință administratorilor Hotelului A., aceștia fiind rudenii.

În cursul cercetărilor, atât autoutilitara cât și țigările identificate în aceasta au fost ridicate și indisponibilizate la IJPF Satu Mare.

Direcția regională pentru accize și operațiuni vamale Cluj se constituie parte civilă în cauză cu suma de 59.551 lei privind neplata taxelor și impozitelor, prejudiciu creat bugetului de stat, pentru cantitatea de 5.500 pachete țigări V.

După ce instanța a constatat regularitatea actului de sesizare, conform dispozițiilor art. 300 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul în prezența apărătorului său ales în cauză la termenul de judecată din data de 23 septembrie 2013, acesta a solicitat soluționarea cauzei pe baza recunoașterii vinovăției, în condițiile art. 320

1

C. proc. pen.

În declarația dată în fața instanței aflată la dosar, acesta a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, nu solicită administrarea altor probe, cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală, fiindu-i prezentat materialul de urmărire penală pe care și le însușește.

După ce instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art 320

1

C. proc. pen. a trecut la judecata cauzei pe baza recunoașterii vinovăției de către inculpat.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că fapta inculpatului de a transporta în autoturismul aparținând verișoarei sale P.S., cantitatea de 5500 pachete de țigări, marca V., fără timbru fiscal, de proveniență ucrainiană, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

În acest context, tribunalul a reținut că prin actul de sesizare inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea atât a infracțiunii prevăzute de art. 296 din C. fisc. dar și pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și a celei prevăzute de Codul vamal, și anume art. 270 alin. (3) care sancționează faptele de contrabandă și a celor asimilate.

Apreciind că fapta săvârșită de către inculpat și recunoscută de către acesta întrunește elementele constitutive ale unei singure infracțiuni, tribunalul, din oficiu, a pus în discuția părților, în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunile de contrabandă, prevăzută și pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006; evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și infracțiunea de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, sau marcate necorespunzător sau cu marcaje false, prevăzută și pedepsită de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, în infracțiunea prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

Analizând în paralel infracțiunea de contrabandă, cea de evaziune fiscală și cea prevăzută în art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, tribunalul a constatat că deși există unele similitudini în ceea ce privește conținutul constitutiv, acestea se deosebesc în mod fundamental în unele aspecte esențiale.

Obiectul juridic al infracțiunii de contrabandă îl constituie regimul vamal ca valoare socială majoră și relațiile sociale ce apar și se desfășoară în raport cu acesta.

Prin săvârșirea acesteia sunt, în principal, periclitate relațiile sociale referitoare la operațiunile vamale, formalitățile specifice și drepturile statului în legături cu importul sau exportul de mărfuri.

Obiectul material al infracțiunii îl constituie bunul sustras controlului vamal și taxării sale, putând fi în principiu orice marfă sau obiect supus controlului vamal.

Evaziunea fiscală incriminată în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constă în "ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale".

Obiectul juridic al acestei infracțiuni este reprezentat de relațiile sociale privitoare la stabilirea corectă a stării de fapt fiscale, colectarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor și îndeplinirea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabililor și a altor persoane.

Obiectul material, în ipoteza unei ascunderi juridice a sursei impozabile, îl constituie declarația de impunere sau evidențele financiar contabile al căror conținut a fost alterat de către contribuabil.

În cazul în care are loc o ascundere fizică obiectul material îl constituie bunul sustras obligațiilor fiscale privind în materialitatea sa.

Pentru a se putea discuta despre săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu ascunderea unui bun este necesar ca de bunul respectiv să fie legată obligația fiscală.

Noțiunea de sursă impozabilă sau taxabilă include venitul, profitul, valoarea adăugată, adică resursa din care se plătește în fapt impozitul sau taxa.

În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, din analiza Codului fiscal aceasta se referă la obligațiile fiscale care decurg din săvârșirea acesteia reprezentată de plata impozitului pe venit, plata pe valoare adăugată, și plata accizelor și taxelor speciale.

Față de cele arătate se poate considera în mod firesc că acest impozit este datorat implicit și de persoanele care obțin venituri din acte de comerț. Totuși, având în vedere că desfășurarea actelor de comerț cu produse accizabile în cadrul nereglementat a fost calificat de legiuitor drept infracțiune, toate veniturile realizate din aceste fapte sunt supuse confiscării speciale, în temeiul art 118 alin. (1) lit. d) C. pen., astfel încât nu mai subzistă temeiul economic al aplicării unui asemenea impozit.

În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, obligativitatea plății acesteia pentru operațiuni de comerț de către persoana fizică rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 125 - 127 din C. fisc., aceasta se naște și este exigibilă odată cu punerea în liberă circulație a mărfii.

Deși ambele infracțiuni vatămă în mod generic bugetul de stat, prin crearea pericolului nerealizării resurselor acestora, totuși cele două infracțiuni au obiecte juridice distincte.

De asemenea, în ceea ce privește conținutul constitutiv al celor două infracțiuni există diferență notabilă, rezultând din natura diferită a acestora.

A apreciat tribunalul că infracțiunea de contrabandă este o infracțiune complexă în conținutul său constitutiv fiind absorbit implicit și conținutul infracțiunii de evaziune fiscală, acestea neputând fi reținute în concurs ideal, aceeași fiind și argumentația în ceea ce privește reținerea infracțiunii prev. de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 care incriminează deținerea în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără să fie marcate sau marcate necorespunzător peste limita a 10.000 țigarete.

Un alt argument ar fi și acela de normare a acestor activități, în sensul în care reglementarea specială a circuitului acestor produse accizabile este realizată prin prevederile Codului fiscal, care sancționează încălcările normelor stabilite prin această lege, incriminând ca și infracțiune încălcările acestui regim special.

Pentru aceste considerente tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei într-o singură infracțiune, în raport de circumstanțele concrete ale săvârșirii acesteia, în sensul în care acuzarea nu a dovedit decât deținerea acestor produse supuse, în mod normal unui regim de accizare, într-o singură infracțiune, cea prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

S-a reținut că săvârșirea acestei fapte de către inculpat, rezultă cu prisosință din probele administrate în faza de urmărire penală și anume proces-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare, procesul-verbal de constatare, cel de percheziție a autovehiculului, declarațiile inculpatului, precum și ale martorilor audiați în cursul urmăririi penale.

În consecință, instanța a reținut comiterea de către inculpatul I.I. cu vinovăție, a infracțiunii reținute în sarcina acestuia și a dispus condamnarea sa la pedeapsa cu închisoarea.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art 72 C. pen., și anume limitele de pedeapsă prevăzute de normele de incriminare a acestei infracțiuni, gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Fără a reține alte împrejurări care să atenueze sau să agraveze răspunderea penală a inculpatului, tribunalul i-a aplicat acestuia pedeapsa de 1 an închisoare.

În ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului, tribunalul a apreciat că scopul preventiv și punitiv al pedepsei, astfel cum acesta rezultă din prevederile art. 52 C. pen., poate fi atins în cazul inculpatului și fără privare de libertate. În acest sens s-a avut în vedere persoana inculpatului, care a conștientizat consecințele faptelor comise, recunoscând comiterea acestora și descriind modul de săvârșire a acestora.

Fiind îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei urmând a se fixa termen de încercare de 3 ani, în condițiile art. 82 C. pen.

Tribunalul a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. privind pedepsele accesorii și va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., iar urmare a suspendării condiționate a pedepsei principale, a dispus și suspendarea pedepsele accesorii mai sus indicate, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul nerespectării măsurilor și obligațiilor impuse, respectiv în cazul săvârșirii de noi infracțiuni pe durata termenului de încercare stabilit.

S-a dispus, de asemenea, confiscarea întregii cantități de țigări ridicate de la inculpat, în vederea distrugerii de către antrepozitarii fiscali autorizați.

Ca urmare a confiscării cantității de țigări, obiect al infracțiunii speciale prevăzute de Codul fiscal, tribunalul a apreciat că prejudiciul calculat de către partea civilă este unul prezumat, estimativ, atâta vreme cât produsul accizabil nu a fost eliberat spre consum, pe cale de consecință lipsind condiția exigibilității prejudiciului, în condițiile în care operează confiscarea specială, instanța a respins constituirea de parte civilă în cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civilă Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, solicitând desființarea sentinței în sensul schimbării încadrării juridice a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului prin hotărârea atacată în infracțiunea prev. și ped. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și admiterea acțiunii civile, astfel cum a fost formulată.

În motivarea apelului, astfel cum a fost precizat, a susținut partea civilă că fapta comisă de inculpatul intimat este cea asimilată contrabandei, prevăzută de art 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006. În fapt, infracțiunea asimilată contrabandei este o formă de tăinuire de mărfuri de provin din contrabandă, având același obiect juridic ca și infracțiunea de contrabandă, ambele având ca obiect juridic atât colectarea taxelor și impozitelor, cât și protejarea frontierei de stat.

Sub aspectul laturii civile s-a arătat că prejudiciul cauzat bugetului de stat, în speță prin deținerea țigărilor care provin din afara Uniunii Europene și au fost introduse ilegal în comunitate se compune din: taxe vamale, accize și TVA, sens în care s-a făcut referire la art. 202 din Regulamentul (CCE) nr. 2913 din 92 de instituire a Codului vamal comunitar, la dispozițiile art. 4 pct. 13 din Legea nr. 86/2006, art. 206

5

lit. b), art. 206

6

și art. 206

7

, art. 131 alin. (1) și art. 136 din Legea nr. 571/2003.

De asemenea, s-a făcut referire la cauza C-230/08 a Curții Europene de Justiție, potrivit căreia în condițiile în care mărfurile au fost puse sub sechestru ca urmare a introducerii ilegale pe teritoriul comunității, odată ce au trecut de primul birou vamal situat pe acel teritoriu, cu privire la acestea se datorează accize și TVA, neavând relevanță dacă inculpatul este sau nu plătitor de TVA, sens în care s-a făcut referire la cauzele C158/98 și C111/92 ale CJE.

S-a mai precizat că, în raport de prevederile art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 74/2013, pentru litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, AJSTAF și direcțiile regionale ale finanțelor publice se subrogă în toate drepturile și obligațiile Autorității Naționale a Vămilor și dobândesc calitatea procesuală a acestora.

Prin Decizia penală nr. 150/A din 12 decembrie 2013. Curtea de Apel a admis apelul declarat de partea "vătămată și civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, cu sediul în Cluj-Napoca, Piața Avram Iancu nr. 19, județul Cluj împotriva Sentinței penale nr. 229 din 08 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o desființează în sensul că:

A înlăturat dispoziția de condamnare a inculpatului I.I. la pedeapsa principală de 1 an închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

A înlăturat dispoziția de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, evaziune fiscală prevăzută de art 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător sau cu marcaje false, prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 în infracțiunea de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi. marcate sau marcate necorespunzător sau cu marcaje false, prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

În baza art 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracțiunile de contrabandă prevăzută de art 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător sau cu marcaje false, prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 în infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul I.I. la o pedeapsă de:

- 1 an 4 luni închisoare.

În baza art 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

A menținut dispoziția de suspendare condiționată a executării pedepsei principale și accesorii și majorează termenul de încercare de la 3 ani la 3 ani 4 luni.

În baza art 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 84 C. pen. și art 85 C. pen. a căror nerespectare are drept consecință revocarea respectiv anularea suspendării condiționate.

A înlăturat dispoziția de respingere a acțiunii civile formulată de partea civilă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj.

A obligat inculpatul la plata sumei de 59.551 lei și accesoriile aferente de la data de 27 septembrie 2011 până la plata integrală a debitului.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 371 și art. 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este temeinică sub aspectul reținerii stării de fapt, dar netemeinică și nelegală sub aspectul încadrării juridice a faptei comise de inculpat și a soluționării laturii civile a cauzei.

Astfel, din probele administrate în faza de urmărire penală a rezultat că, existând suspiciuni că în incinta Hotelului A. există țigări de contrabandă, s-a solicitat prezența unui echipaj de la DJAOV Satu Mare, cu câine dresat, pentru descoperirea urmelor din tutun, împreună cu care s-a procedat la efectuarea unui control la Hotelul A.

La ora 16,40, câinele a descoperit în parcarea acestui hotel autoutilitara marca F., de culoare albă, care era parcată și încuiată, în habitaclul căreia s-au observat mai multe colete învelite în folie neagră.

Cu ocazia efectuării percheziției, în autoturism a fost descoperită în compartimentul pentru marfă cantitatea de 5.500 parchete țigări marca V. roșu timbru fiscal ucrainean în valoare de 23.375 lei, ambalate în unsprezece colete învelite în folie neagră.

În urma activităților specifice efectuate de către lucrătorii Biroului CMIIT a fost identificat inculpatul I.I., care avea asupra sa cheile de contact de la autoturismul F.

Inculpatul I.I., atât în declarația dată în faza de urmărire penală, cât și în cele date în fața instanțelor, a susținut că a găsit țigările într-o pădure la ieșirea dinspre localitatea Petrova, jud. Satu Mare, în care căuta ciuperci, că a încărcat baxurile de țigări în mașina F., cu care se deplasa și că s-a întors în mun. Satu Mare și a lăsat mașina în parcarea hotelului A., neprecizând ce avea de gând să facă cu țigările.

Prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, inculpatul I.I. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de contrabandă prevăzută de art 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător sau cu marcaje false, prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, iar tribunalul, prin sentința atacată, a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător sau cu marcaje false, prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

Curtea a apreciat că în cauză suntem în prezența infracțiunii asimilate contrabandei, prev. și ped. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Astfel, art 270 alin. (3) C. vam. (Legea nr. 86/2006) incriminează, printre altele, deținerea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate comiterii acesteia, asimilând faptele enumerate cu infracțiunea de contrabandă.

Art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Codul fiscal (Legea nr. 571/2003), incriminează deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul Românei a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete.

Art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 reglementează ca infracțiune de evaziune fiscală ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile comise în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 are drept scop asigurarea colectării taxelor și impozitelor, la fel ca infracțiunea de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, acesta din urmă nefiind decât o formă specială de evaziune fiscală, o modalitate concretă de sustragere de la plata taxelor și impozitelor.

La rândul ei, infracțiunea asimilată contrabandei, prev. și ped. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, este o infracțiune specială față de cea de evaziune fiscală.

Curtea a precizat că potrivit art. 71 C. vam., mărfurilor străine introduse în țară li se atribuie o destinație vamală, iar potrivit art. 4 pct. 19 lit. a) din același Cod, destinația vamală poate fi plasarea mărfurilor sub un regim vamal iar regimul vamal, conform art. 4 pct. 20 lit. a), poate fi punerea în liberă circulație.

Punerea în circulație a mărfurilor supuse dreptului de import dă naștere datoriei vamale la import, conform art. 223 alin. (1) C. vam., aceasta, într-o procedură legală de introducere a mărfurilor în țară, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 86/2006.

Totuși, chiar și introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse dreptului de import dă naștere datoriei vamale la import, conform art. 224 alin. (2) C. vam.

Debitor al acestei datorii este și orice persoană care a cumpărat sau a deținut mărfurile în cauză și care știa sau trebuia să știe, în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal, conform art. 224 alin. (3) lit. c) C. vam.

În consecință, a rezultat că în momentul introducerii, chiar ilegale, pe teritoriul României de produse (bunuri sau mărfuri) accizabile care totodată trebuie supuse unui regim vamal se nasc în persoana autorului faptei două obligații fiscale, respectiv datoria vamală și acciza. Acestea sunt, de altfel, expresii ale valorilor sociale ocrotite prin cele două legi speciale, Codul fiscal și cel vamal inclusiv prin norme cu caracter penal.

În aceste condiții, fapta inculpatului de a deține în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării peste limitele prevăzute de lege, respectiv 2.000 pachete țigări V., cu timbru fiscal ucrainean, constituie infracțiunea prevăzută în art. 279 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Cât privește latura civilă a cauzei, curtea a constatat că, astfel cum s-a statuat prin deciziile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele C-230/08 și C-459/07 - ambele hotărâri preliminare - pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul vamal al Comunității trebuie să intervină înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu.

De asemenea, prin decizia dată în cauza C-230/08, s-a stabilit că articolul 5 alin. (1) al treilea paragraf și art. 6 alin. (1) din Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse, astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/99/CE a Consiliului din 30 decembrie 1996, trebuie interpretate în sensul că mărfurile care sunt puse sub sechestru după ce au fost introduse ilegal pe teritoriul Comunității, și anume din momentul în care au ieșit din zona în care se află primul birou vamal situat în interiorul teritoriului respectiv, și care sunt distruse simultan sau ulterior de autorități, fără a fi ieșit vreun moment din posesia acestora nu sunt considerate într-un regim de "suspendare a accizelor", în sensul dispozițiilor coroborate ale art. 5 alin. (2) primul paragraf și ale art. 6 alin. (1) lit. c) din directivă, precum și ale art. 84 alin. (1) lit. a) și ale art. 98 din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 955/99 și ale art. 867a din Regulamentul (CCE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1662/1999 al Comisiei din 28 iulie 1999, astfel încât faptul generator al accizei pentru aceste mărfuri se produce și, prin urmare, acciza devine exigibilă.

Prin aceeași decizie s-a stabilit că și taxa pe valoare adăugată este exigibilă cu privite la aceste mărfuri, introduse ilegal pe teritoriul unui stat membru și, implicit, pe teritoriul Comunității.

Curtea a precizat că Curtea de Justiție a Uniunii Europene a consacrat principiul supremației dreptului european în hotărârea Costa împotriva Enel iar în cauza C-283/81 a statuat că, fără a fi direct obligatorii, dezlegările date prin hotărâri preliminare se impune tuturor instanțelor naționale privind respectivele probleme de drept comunitar.

Astfel fiind, în mod evident, confiscarea produselor introduse ilegal în țară nu duce la stingerea datoriei vamale și nici a celei fiscale, condiții în care, în urma admiterii apelului declarat de partea civilă, s-a desființat sentința, s-a înlăturat dispoziția privind respingerea acțiunii civile formulate de partea civilă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj și s-a admis acțiunea civilă, în sensul că s-a dispus obligarea inculpatului intimat la plata sumei de 59.551 lei și accesoriile aferente de la data de 27 septembrie 2011 până la plata integrală a debitului, reprezentând taxe vamale - 8.700 lei, accize - 36.402 lei și TVA - 14.449 lei, plus accesoriile aferente de la data comiterii faptei și până la plata efectivă, în raport de dispozițiile art. 110 C. proc. fisc., potrivit cărora pentru neachitarea la scadență a obligațiilor se datorează majorări de întârziere.

A mai arătat Curtea că, de altfel, DRAOPV Cluj s-a constituit parte civilă față de inculpatul intimat doar cu această sumă și nu și cu suma de 81.207 lei, așa cum se susține prin apelul declarat de DGRFP Cluj-Napoca.

Suma de 81.208 lei este suma cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă atât față de inculpatul intimat, cât și față de inculpatul P.O., față de care, prin încheierea dată în ședința publică din 23 septembrie 2013, instanța de fond a dispus disjungerea cauzei.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.I.

A susținut că în mod greșit instanța de apel a obligat inculpatul la plata taxelor și accizelor rezultate ca urmare a săvârșirii faptei reținute în sarcina sa.

Totodată, a solicitat admiterea recursului formulat și casarea hotărârii pronunțate de instanța de apel sub aspectul laturii civile.

Examinând cauza în temeiul art. 385

6

alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

9

C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același Cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute expres de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior, prevede că, este supusă casării hotărârea care este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Cu privire la motivul de recurs invocat de către inculpat, și anume că în mod greșit instanța de apel a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 59.551 lei și accesoriile aferente de la data de 27 septembrie 2011 până la plata integrală a debitului, Înalta Curte apreciază acesta este nefondat.

În mod judicios, Curtea de Apel a constatat că, confiscarea produselor introduse ilegal în țară nu duce la stingerea datoriei vamale și nici a celei fiscale, astfel cum s-a statuat prin deciziile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele C-230/08 și C-459/07, ambele hotărâri preliminare, pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul vamal al Comunității trebuie să intervină înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu.

În speță, inculpatul a fost prins în jud. Maramureș, având asupra sa 5.500 pachete de țigări V., pe care încerca să le vândă. Față de această împrejurare, în mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză se impune achitarea de către inculpat a obligațiilor fiscale, reprezentând prejudiciu creat bugetului de stat.

Abordarea juridică de profunzime pentru inculpatul recurent face trimitere la împrejurarea că instanța de recurs este învestită și în același timp obligată în a realiza o analiză a speței și din perspectiva regulii constituționale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.

În situația în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeași faptă, dar modifică tratamentul sancționator, de principiu legislațiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie și cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.

Pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată recurentul inculpat în analiza aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen. Înalta Curte va raporta și va determina pe de o parte dacă și cum anume sunt încadrate juridic acuzațiile și faptele inculpatului în legea nouă și apoi va compara sancțiunile prevăzute de legile speciale și noul C. pen. pentru aceste infracțiuni și dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea inițială.

Astfel, Înalta Curte constată că în prezent acțiunea incriminatoare a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. se regăsește și poate fi calificată în drept în conținutul art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 raportat la art. 175 C. proc. pen.

Analiza acestui prim criteriu relevă și reflectă că acțiunile incriminatoare circumscrise textelor de lege precizate se regăsesc și în noile dispoziții legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile.

Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancțiunea prevăzută de noul C. pen. pentru această infracțiune și dacă se circumscrie unor limite mai reduse în raport de reglementarea inițială.

Din această perspectivă, realizând o corespondență juridică pe marginea dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. este de constatat că, sub aspect sancționator legea nouă nu prevede limite de pedeapsă mai reduse, astfel că nu se impune aplicarea dispozițiilor legii penale noi, legea penală mai favorabilă fiind legea penală veche.

În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță abilitată în a trata exclusiv chestiunile de drept aduse în discuție, în lipsa constatării incidenței vreunui caz de casare de la art. 385

9

C. proc. pen., într-o analiză inclusiv din oficiu, coroborat cu tratamentul juridic din perspectiva regulii constituționale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen., constatată o deplină legalitate a hotărârii pronunțate de Curtea de Apel.

Față de toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva Deciziei penale nr. 150/A din 12 decembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva Deciziei penale nr. 150/A din 12 decembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2014.

Procesat de GGC - NN