ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1941/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1941/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 72 din 1 iulie 2013

a Tribunalului Caraș-Severin pronunțată în Dosar nr. 3601/115/2013, în baza

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b), pct. 16 din

Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 74,

art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.B., pentru comiterea

infracțiunii de inițiere/constituire/aderare de/la un grup infracțional

organizat, la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare.

În baza art. 71, 64

C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute prin art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării

pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 alin.

(1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute

prin art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3

ani după executarea pedepsei principale cu închisoarea, ca pedeapsă

complementară.

În baza art. 270

alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, art. 320

1

C. proc.

pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74, art. 76 lit.

c) C. pen. același inculpat a fost condamnat, pentru comiterea infracțiunii de

contrabandă calificată, în forma continuată, la pedeapsa de 2 (doi) ani

închisoare.

În baza art. 71, 64

C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute prin art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării

pedepsei,ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 alin.

(1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute

prin art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3

ani după executarea pedepsei principale cu închisoarea, ca pedeapsă

complementară.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dat spre executare inculpatului, pedeapsa

rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2

(doi) ani închisoare, în baza art. 82 C. pen., s-a fixat pentru condamnat un

termen de încercare de 4 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării

executării pedepsei, în conformitate cu acele dispoziții.

În baza art. 71, 64

C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute prin art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării

pedepsei, ca pedeapsă accesorie, pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii astfel

aplicate, pe durata termenului de încercare.

În baza art. 65 alin.

(1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute

prin art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3

ani, ca pedeapsă complementară aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsă

complementară ce se va executa în condițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 350

alin. (1) și (3) lit. b) C. proc. pen., s-a revocat măsura obligării de a nu

părăsi țara, respectiv România a inculpatului S.B., măsură preventivă

instituită prin încheierea din 19 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul

Caraș-Severin în Dosar nr. 3601/115/2013.

În baza art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b), pct. 16 din Legea nr.

39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea 39/2003, și a art. 320

1

C. proc. pen., art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul

B.G., pentru comiterea infracțiunii de inițiere/constituire/aderare de/la un

grup infracțional organizat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 71, art.

64 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute prin art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării

pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 270

alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274, teza a II-a din Legea nr.

86/2006, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea 39/2003 și a art. 320

1

C. proc. pen., art. 74, 76 lit. d) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., același inculpat a fost condamnat, pentru infracțiunea de contrabandă

calificată în forma continuată, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 71, art.

64 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute prin art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării

pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dat spre executare inculpatului, pedeapsa

rezultantă de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1

(un) an închisoare, în baza art. 82 C. pen., s-a fixat pentru condamnat un

termen de încercare de 3 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării

executării pedepsei, în conformitate cu acele dispoziții.

În baza art. 71, art.

64 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute prin art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării

pedepsei, ca pedeapsă accesorie, pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii astfel

aplicate, pe durata termenului de încercare.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reținerii și al arestării

preventive, cu începere de la data de 22 mai 2013 și până la zi.

În baza art. 350

alin. (1) și (3) lit. b) C. proc. pen., s-a revocat măsura arestării preventive

a inculpatului B.G., instituită conform încheierii nr. 23 din 23 mai 2013

pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosar nr. 3176/115/2013 și s-a dispus

punerea în libertate a acestuia de sub puterea mandatului de arestare

preventivă nr. 10 din 23 mai 2013 emis de Tribunalul Caraș-Severin în cauza

Dosar nr. 3176/115/2013, în condițiile în care nu este reținut, deținut preventiv

sau aflat în executarea unei pedepse privative de libertate (în alte cauze).

Prin aceeași sentință

penală, pentru infracțiunea prev.de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 2 lit. b), pct. 16 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 74, art. 76 lit. c) C. pen., respectiv infracțiunea prev.

de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, art. 320

1

C. proc. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74, art.

76 lit. c) C. pen. au fost condamnați inculpații C.F., P.I., P.I.I., M.S.I.,

C.G., T.I., V.A.A., T.M.E., C.D. la pedeapsa rezultantă de câte 2 ani

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.;

M.N. la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza II-a și lit. b) C. pen.; C.M.C. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare

cu suspendarea sub supraveghere a executării, obligarea inculpatului la

măsurile de supraveghere și interzicerea drepturilor drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 14, 346

C. proc. pen., art. 1381 - 1395 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă și

inculpații au fost obligați să plătească părții civile A.N.A.F. - A.N.V. -

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara următoarele

sume - reprezentând taxe vamale, accize și T.V.A. - la care se vor adăuga

dobânzi și penalități de întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003, până la

achitarea integrală, după cum urmează: 30.475,0 RON pentru inculpatul S.B.;

3.757,00 RON pentru inculpata C.D.; 24.127,00 RON pentru inculpatul B.G.; 2.921,00

RON pentru inculpatul C.F.; 2.354,00 RON pentru inculpatul P.I.; 3.747,00 RON

pentru inculpatul M.S.I.; 1.462,00 RON pentru inculpatul C.G.; 1.660,00 RON

pentru inculpatul T.I.; 5.557,00 RON pentru inculpatul P.I.I.; 2.283,00 RON

pentru inculpatul C.M.C.

S-au respins

pretențiile formulate împotriva lui K.I., D.J. și K.A.I., pentru lipsă de

calitate procesuală în cauză.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a dispus menținerea/instituirea sechestrului asigurător,

confiscarea specială și s-a autorizat valorificarea următoarelor bunuri:

- de la inculpatul

S.B.: M. 81 pachete, M0. pachete, C. 26 pachete, N. 2 pachete, W. 24 pachete,

M. gold 11 pachete, T. blue slims 15 pachete ; W. 40 pachete, T. blue slims 60

pachete, M. 100 pachete;

- de la inculpatul

C.M.C.: M. 115 pachete, Mo. 56 pachete, J.L. 26 pachete, R. 10 pachete, C. 16

pachete;

- de la inculpatul

P.I.I.: C. 250 pachete; C. 210 pachete, T. Slims 100 pachete;

- de la inculpatul

T.I.: P.M. 100 pachete, F. 40 pachete;

- de la inculpatul

C.G.: M. 90 pachete, Mo. 54 pachete;

- de la inculpata

C.D.M.: J.L. 7 pachete, M. 7 pachete, M0. pachete, C. 6 pachete;

- de la inculpatul

M.S.I.: P.M. 300 pachete, M. 4 pachete, Mo. 6 pachete, 3 cartușe M. având în

interior polistiren;

- de la inculpatul

P.I.: M. 219 pachete, T. 12 pachete, C. 9 pachete;

- de la inculpatul

C.F.: M. 200 pachete, Mo.80 pachete, A. 4 pachete;

- de la inculpatul

B.G.: F. 168 pachete, P.M. 100 pachete, M. 140 pachete, sumele de 425 euro,

1200 RON;

- ridicate de la

inculpatul C.M.C.: un telefon marca N. 100 în care se afla cartela sim O., un

suport cartelă sim C., cartela sim O. un telefon mobil marca N. 1280 cu

acumulator în care se afla cartela sim C., un telefon marca N. C101 cu

acumulator în care se afla cartela sim C.;

- ridicate de la

inculpatul M.N.: suma de 1.050 RON precum și telefon marca S.  cu cartela sim

O. care avea tăiată seria și telefon marca N. cu cartela sim O.;

- ridicate de la

inculpatul B.G.: suma de 1.200 RON, 425 euro, precum și telefon marca N. 6700

ce conține o cartelă sim O. și telefon marca N. C2 ce conține cartela sim C.

- autoturismul O.C.

utilizat de C.M.C.;

- autoturismul V.P.

utilizat de V.A.A.;

- autoturismul V.P.

utilizat de P.I.

- autoturismul V.P.

utilizat de C.G.;

- autoturismul V.P.

utilizat de B.G.;

- autoturismul N.A.S.

utilizat de T.I.;

- autoturismul P.

utilizat de S.B.;

- autoturismele V.V.

și A. 80, ambele utilizate de P.I.I.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul întocmit la

data de 17 iunie 2013 în Dosar nr. 33-D/P/2012 de către Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul

Teritorial Caraș-Severin, au fost trimiși în judecată inculpații C.M.C., B.G.,

M.S.I., C.F., P.I., P.I.I., M.N., C.G., T.I.,V.A.A., T.M.E., S.B., C.D.M., sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional

organizat în vederea săvârșirii infracțiunii de contrabandă, faptă prev. și

ped. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea 39/2003 și

contrabandă, faptă prev. și ped. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din

Legea nr. 86/2006 cu aplic., art. 33 lit. a) și 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut prin

actul de sesizare, în esență, că în perioada 2012 și până în prezent numitul

C.M.C. în calitate de lider, împreună cu numiții B.G., M.S., V.A., P.I., T.E.,

C.M., C.F., C.G., P.I., S.B. și T.I., au constituit un grup infracțional

organizat implicat în săvârșirea infracțiunii de contrabandă cu țigări. Pe

parcursul activității la grup au aderat și numiții K.M., M.M., R.D., R.G., D.J.

și M.N., C.L.C., K.A., K.I. și K.A.I. care au sprijinit activitatea grupării.

Grupul infracțional organizat sus-menționat procura, transporta, depozita și

distribuia pe piața neagră țigări provenite din acte de contrabandă, introduse

în țară prin eludarea taxelor vamale.

Din analiza probelor

menționate mai sus tribunalul a constatat că starea de fapt reținută prin

rechizitoriu este conformă cu realitatea și adevărul, ea rezultând din

coroborarea informațiilor furnizate prin mijloacele de probă. Mai mult,

întrucât inculpații s-au prevalat de dispozițiile art. 320

1

C. proc.

pen., fapt care presupune și implică pronunțarea unei soluții în procesul penal

care să se întemeieze pe starea de fapt expusă în rechizitoriu și recunoscută

de către inculpați. S-a constatat că faptele inculpaților de a adera și

sprijini grupul infracțional organizat condus de C.M.C., grup ce a acționat în

mod coordonat pentru a obține foloase materiale injuste prin săvârșirea

infracțiunii de contrabandă, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din

Legea nr. 39/2003.

Faptele inculpaților

de a transporta, depozita și valorifica țigări, în perioada octombrie 2012 -

mai 2013, împreună cu ceilalți membri, cunoscând că acestea provin din

contrabandă, au fost încadrate în drept în infracțiunea de contrabandă în

modalitatea pedepsită de art. 270 alin. (3) rap la art. 274 din Legea nr.

86/2006.

Faptele reținute au

fost săvârșite în mod repetat în baza aceleiași rezoluții infracționale, fiind

deci aplicabile prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. și se află în concurs R.

de infracțiuni urmând a se aplica prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

Instanța de fond,

analizând actele materiale săvârșite de inculpați, respectiv constituirea unei

organizații criminale care prin modul său de structurare constituie o asociație

premeditată concepută până la cele mai mici detalii în ceea ce privește rolul

și modul de acțiune al membrilor săi, a apreciat că este evident că aceștia au

urmărit și au acceptat producerea rezultatului asocierii, respectiv comiterea

de infracțiuni grave. Faptul că inculpații au acționat cu intenție directă

calificată prin scop, a rezultat din însăși caracterele grupării criminale

inițiate și organizate de inculpați, cum ar fi: structură bine definită,

formată din mai mulți membri, membrii rețelei având sarcini și responsabilități

în funcție de pregătirea și abilitatea specifică a fiecăruia. Tot acest grup

infracțional se caracteriza prin ierarhie strictă și autoritate, membrii

grupului respectând autoritatea liderului. Se reține că liderul s-a impus

grupului nu prin violență ci prin aceea că el era singurul care avea putere

financiară dar și puterea de a apela la organele abilitate de control în cazul

în care nu-i era respectat monopolul asupra vânzării de țigări de contrabandă

în Piața Reșița sud; flexibilitate, rapiditate, capacitate de infiltrare și

ascunderea sursei de profit. Astfel, inculpații aveau posibilitatea de a se

aproviziona rapid cu țigări, de a le depozita chiar în zona pieței, și de a le

valorifica rapid, zilnic, asigurându-și singuri securitatea zonei de acțiune;

ermetism și conspirativitate. Caractere care derivă din necesitățile obiective

determinate de nevoia de autoprotecție. În acest scop inculpații îndeplineau

acțiuni de tip mafiot, cu titlul de exemplu fiind acțiunea de transport a

țigărilor care erau însoțite de mașini antemergătoare. Pentru conspirativitate

membrii grupării infracționale foloseau un număr mare de cartele telefonice,

iar în convorbiri anumite expresii convenționale. Membrii organizației și-au

asigurat prin mijloace proprii, mijloacele de transport necesare săvârșirii

faptelor; orientarea spre profit. Inculpații în mod cert au desfășurat

activitățile infracționale pentru a realiza venituri materiale ilicite,

niciunul din inculpați neavând vreun loc de muncă.

În ceea ce privește

infracțiunea de contrabandă, inculpații au acționat cu intenție directă având

reprezentarea că prin acțiunile lor eludează plata taxelor vamale, aceasta

reprezentând chiar scopul determinat urmărit de inculpați. De asemenea, din materialul

probator administrat în cauză a rezultat și implicarea în activitatea de

contrabandă de mare amploare prin colectarea de țigări din zona de frontieră și

transportarea în marea majoritate a cazurilor la Reșița pentru a le preda

liderului grupării, sau pentru a fi duse în apropierea locurilor de depozitare

pe raza localității Tâmova învinuiților R.D., K.M., M.M. și alții însă față de

aceștia urmărirea penală nu a fost finalizată până la această dată și de

asemenea pentru a evita temporizarea instrumentării dosarului, urmează a se

dispune față de aceștia disjungerea cauzei.

La individualizarea

pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă, gradul

ridicat de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpaților,

persoana inculpaților și împrejurările concrete în care s-au săvârșit faptele.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, cu privire la cuantumul obligațiilor bugetare privind

introducerea în țară a unor cantități de țigări prin sustragere de la controlul

vamal și de la plata taxelor vamale legale, s-a reținut de către instanță că

prejudicial adus bugetului de stat prin activitatea infracțională a fost

calculat a fi în sumă totală de 125.464 RON la care s-au adăugat obligații de

plată accesorii conform art. 119, 120 și următoarele din O.G. nr. 92/2003,

astfel: conform adresei Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale

Caraș-Severin nr. 2407/2013, prejudiciul cauzat bugetului de stat pentru

cantitatea de țigarete ridicate de la inculpați este în sumă totală de 26.469

RON, la care se vor adăuga obligații de plată accesorii conform O.G. nr.

92/2003; conform aceleiași adrese prejudicial cauzat bugetului de stat pentru

cantitatea de țigarete estimate conform declarațiilor de învinuit/inculpat

existente la dosarul cauzei, este în sumă totală de 98.995 RON, sumă la care se

vor adăuga obligațiile de plată accesorii conform O.G. nr. 92/2003.

Fiind audiați, la

termenul din 27 iunie 2013, inculpații C.M.C., B.G., M.S.I., C.F., P.I.,

P.I.I., M.N., C.G., T.I., V.A.A., T.M.E., C.D.M. și S.B. au înțeles să se

prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., în sensul că

recunosc în totalitate faptele, își însușesc probatoriul administrat în faza de

urmărire penală și sunt de acord cu achitarea prejudiciului cauzat bugetului de

stat.

Având în vedere

recunoașterea inculpaților în latura civilă a cauzei penale, recunoaștere ce se

coroborează cu probele administrate în faza urmăririi penale în latura civilă,

precum și evaluările prejudiciului așa cum au fost ele menționate în prezentele

considerente, instanța în baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 1381 - 1395 C.

civ., a admis în parte acțiunea civilă și a obligat pe inculpați să plătească

părții civile A.N.A.F. - A.N.V.- Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale Timișoara, sumele reprezentând taxe vamale, accize și T.V.A. la care a

adăugat dobânzi și penalități de întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003,

până la achitarea integrală. A respins pretențiile formulate împotriva lui

K.I., D.J. și K.A.I., pentru lipsă de calitate procesuală în cauză.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. a dispus menținerea/instituirea sechestrului asigurător, confiscarea

specială și a autoriza valorificarea bunurilor care au servit la comiterea

faptelor penale.

Împotriva Sentinței

penale nr. 72 din 1 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin au

declarat apel, în termenul legal, inculpații S.B. și B.G., apeluri înregistrate

la Curtea de Apel Timișoara la data de 24 iulie 2013.

În motivarea apelului

declarat de inculpatul S.B. s-a solicitat redozarea cuantumului despăgubirilor

civile, în sensul obligării inculpatului doar la repararea prejudiciului

efectiv cauzat părții civile în cuantum de 1.725 RON, astfel cum a fost

individualizat în anexa nr. 1 privind calculul drepturilor vamale datorate

bugetului de stat aflată la dosarul de urmărire penală. S-a criticat criteriul

de calcul folosit de instanța de fond la stabilirea despăgubirilor civile

pentru fiecare inculpat în parte, instanța nefăcând o raportare la numărul de

țigarete confiscate de la fiecare inculpat, în acest sens fiind edificator

faptul că la inculpatul S.B. s-au găsit un număr de 366 pachete țigări, la B.G.

408 pachete, iar la coinculpatul P.I. un număr de 650 pachete, însă

despăgubirile civile la care acest din urmă inculpat a fost obligat sunt de 5

ori mai mici decât la apelantul Sz. O altă critică adusă hotărârii este faptul

că inculpatul a fost obligat la plata sumei de 30.475 RON cu titlu de despăgubiri,

sumă care a depășit limitele constituirii de parte civilă. S-a solicitat a se

avea în vedere și împrejurarea că, din anexa nr. 2 aflată la dosar, cel mai

mare prejudiciu creat bugetului de stat ar reveni inculpatului D.J., respectiv

44.679 RON și cu toate acestea, organele de urmărire penală nu au dat niciun

fel de relevanță acestui fapt și au dispus scoaterea de sub urmărire penală a

acestuia.

Prin Decizia penală

nr. 213/A din 7 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins, ca

nefondate apelurile declarate de inculpații S.B. și B.G. împotriva Sentinței

penale nr. 72 din 1 iulie 2013 a Tribunalului Caraș-Severin.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul S.B. la 100 RON, iar

inculpatul B.G. la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus plata din

fondul Ministerului Justiției a sumei de 200 RON, reprezentând onorariu avocat

oficiu, către Baroul Timiș.

Analizând legalitatea

și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma motivelor de apel, precum și

din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a

apreciat că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, în deplină

concordanță cu starea de fapt și probatorul administrat în cauză.

S-a făcut precizarea

că hotărârea penală a fost atacată exclusiv cu privire la latura civilă a

cauzei, astfel că doar acest aspect a fost analizat de către instanța de apel,

ca făcând obiectul exercitării căii de atac.

S-a arătat că inculpații

au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă și

aderarea sau constituirea unui grup infracțional organizat, reținându-se în

actul de acuzare că în perioada 2012 - și până în prezent, numitul C.M.C. în

calitate de lider, împreună cu numiții B.G., M.S., V.A., P.I., T.E., C.M.,

C.F., C.G., P.I., S.B. și T.I., au constituit un grup infracțional organizat

implicat în săvârșirea infracțiunii de contrabandă cu țigări. Pe parcursul

activității, la grup au aderat și numiții K.M., M.M., R.D., R.G., D.J. și M.N.,

C.L.C., K.A., K.I. și K.A.I. care au sprijinit activitatea grupării. Grupul

infracțional organizat sus-menționat procura, transporta, depozita și

distribuia pe piața neagră țigări provenite din acte de contrabandă, introduse

în țară prin eludarea taxelor vamale, faptele fiind prevăzute de art. 7 alin.

(1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și de art. 270 alin.

(3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 33 lit. a) și 41

alin. (2) C. pen.

S-a constatat că

instanța de fond, urmare probelor administrate, dar și a recunoașterii faptelor

de către inculpați, a apreciat că fapta inculpaților S.B. și B.G., de a adera

și sprijini grupul infracțional organizat condus de C.M.C., grup ce a acționat

în mod coordonat pentru a obține foloase materiale injuste prin săvârșirea

infracțiunii de contrabandă, întrunește condițiile prev. de art. 7 alin. (1)

rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003.

Totodată, fapta

inculpaților S.B. și B.G. de a transporta, depozita și valorifica țigări, în

perioada aprilie 2013 - mai 2013, împreună cu ceilalți membri, cunoscând că

acestea provin din contrabandă, a fost încadrată în drept în dispozițiile art.

270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

Sub aspectul laturii

civile s-a reținut că, în cursul urmăririi penale, partea civilă A.N.A.F. -

Autoritatea Națională a Vămilor - D.R.A.O.V. Timișoara - Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Caraș-Severin s-a constituit parte civilă

pentru următoarele sume:

bugetului de stat pentru cantitatea de țigarete reținută conform

"situației bunurilor ridicate de la inculpați, prin nerespectarea

prevederilor art. 38 alin. (1), (2) și (4) și art. 40 din Regulamentul CEE nr.

2913/1992 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal

Comunitar, coroborate cu art. 64 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul

vamal al României, respectiv introducerea și deținerea ilegală de mărfuri pe

teritoriul vamal al comunității și identificate în România, precum și art. 206

61

din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în sumă totală de 26.469 RON

(repartizată pe fiecare inculpat în parte conform anexei 1), sumă ce reprezintă

drepturi vamale de import (2601 RON taxe vamale, 17870 RON accize și 5998 RON

TVA), la care se adaugă obligații de plată accesorii (dobânzi și penalități de

întârziere) calculate de la data comiterii faptei până la data achitării

integrale a sumei datorate.

bugetului de stat pentru cantitatea de țigarete estimată conform declarațiilor

învinuiților, prin nerespectarea prevederilor art. 38 alin. (1), (2), (4) și

art. 40 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 al Consiliului din 12 octombrie 1992

de instituire a Codului Vamal Comunitar, coroborate cu art. 64 alin. (1) din

Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, respectiv introducerea și

deținerea ilegală de mărfuri pe teritoriul vamal al comunității și identificate

în România, precum și art. 206

61

din Legea nr. 571/2003 privind

Codul fiscal, în sumă totală de 98.995 RON (repartizată pe fiecare inculpat în

parte conform anexei 2), sumă ce reprezintă drepturi vamale de import (6937 RON

taxe vamale, 71.288 RON accize și 21.310 RON TVA), sumă la care se adaugă

obligații de plată accesorii (dobânzi și penalități de întârziere) calculate de

la data comiterii faptei până la data achitării integrale a sumei datorate,

stabilite conform prevederilor art. 119,120 și urm. din O.G. nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală.

Autoritatea Națională

a Vămilor București, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Timișoara a menționat că, datoria vamală care a luat naștere urmare a

activității infracționale a inculpaților trimiși în judecată este de 98.995

RON, (compusă din taxe vamale - 6397 RON; accize - 71.288 RON și TVA - 21310

RON), repartizată pe persoanele trimise în judecată, solicitându-se a se face

aplicarea prevederilor art. 119, art. 120 și art. 120

1

C. proc.

fisc.

Instanța de apel a

reținut că dispozițiile art. 136 alin. (1) dispun că "în cazul în care, la

import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe

comunitare similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul

generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care

intervin faptul generator și exigibilitatea respectivelor taxe

comunitare".

Potrivit prevederilor

art. 139 din C. fisc. "în cazul în care, la import, bunurile sunt supuse

taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite

ca urmare a unei politici comune, faptul generator și exigibilitatea taxei pe

valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator și

exigibilitatea respectivelor taxe comunitare".

Art. 249 din

Directiva CE nr. 112/2006 (Directiva TVA), stabilește că directiva este

obligatorie pentru fiecare stat membru căruia i se adresează, lăsând

autorităților naționale competenta privind modalitatea de transpunere.

În opinia Curții,

este irelevant faptul că scopul activității este unul ilicit, indiferent de scopul

sau rezultatul activității respective. în sensul arătat sunt și cauzele C

158/98- Coffeshop Siberie și Cauza C 111/92-Wifried Lange, cauze în care Curtea

de Justiție a Uniunii Europene și-a fundamentat soluția pe faptul că principiul

neutralității se opune operării unor distincții de ordin general între

tranzacțiile legale și cele ilegale.

În conformitate cu

prevederile art. 9 din Directiva sus-menționată, persoana impozabilă înseamnă

orice persoană care în mod independent, desfășoară în orice loc activitate

economică indiferent de scopul sau rezultatele activității respective.

Cu privire la

perceperea de TVA în cazul activităților ilicite, instanța a reținut că

diferența de tratament fiscal în funcție de natura licită sau ilicită a

activităților desfășurate ar conduce implicit la încălcarea principiului

neutralității fiscale.

Instanța a avut în

vedere că art. 202 din regulamentul CEE nr. 2913/1992 al Comisiei de Instituire

a Codului vamal Comunitar, descrie modalitatea și momentul în care se naște o datorie

vamală. Dispozițiile legale sus-menționate prevăd că o datorie vamală la import

poate să ia naștere prin introducerea ilegală într-o altă parte pe acel

teritoriu a unor mărfuri amplasate într-o zonă liberă sau antrepozit liber.

În cadrul alin. (2) al

articolului indicat se stipulează că datoria vamală se naște în momentul în

care mărfurile sunt introduse ilegal. Mai mult, regulamentul mai sus amintit,

definește în cadrul alin. (3) al articolului 203, noțiunea de debitor vamal, în

care se integrează orice persoană care a dobândit sau deținut mărfurile în

cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe în mod normal, în momentul

cumpărării sau primirii mărfurilor că ele au fost sustrase de sub supraveghere

vamală. Raportând starea de fapt cuprinsă în actele de sesizare și reținută de

instanță în urma finalizării cercetării judecătorești, la prevederile legale

mai sus enunțate, instanța de apel apreciază că inculpații apelanți se include

în sfera debitorilor vamali.

Or, în condițiile în

care se recunoaște aplicabilitatea prevederilor regulamentului la care s-a

făcut mai sus referire, incidența noțiunii de datorie vamală și calitatea

inculpaților de debitori vamali, instanța a apreciat că toate aceste aspecte nu

fac decât să se opună admisibilității tezei încadrării infracțiunii de

contrabandă în sfera infracțiunilor de pericol și să plaseze acest tip de

infracțiuni în sectorul infracțiunilor economice, atâta timp cât nu se poate

contesta producerea unui prejudiciu.

Instanța a reținut că

art. 206

5

C. fisc. reglementează faptul generator al accizelor,

acesta fiind reprezentat conform lit. b) de importul produselor accizabile pe

teritoriul comunității. Conform art. 206

6

din același cod, accizele

devin exigibile în momentul eliberării pentru consum și în statul membru în

care se face eliberarea pentru consum, aceasta din urmă fiind definită potrivit

art. 206

7

lit. b) inclusiv prin importul de produse accizabile,

chiar și neregulamentar, cu excepția cazului în care produsele accizabile sunt

plasate, imediat după import, în regim suspensiv de accize.

În opinia Curții, din

interpretarea dispozițiilor art. 224 pct. 1 lit. a) și art. 234 alin. (3) C.

vam., reiese fără echivoc, că în cazul infracțiunii de contrabandă, obligația

de plată a taxelor vamale, ca drept de creanță al statului, instituie repararea

pagubei și se circumscrie cadrului legal privind obiectul, exercitarea și

rezolvarea acțiunii civile reglementat prin dispozițiile art. 14 și art. 346 C.

proc. pen.

Raportat la regulile

enunțate mai sus, instanța de apel a apreciat corect modul de soluționare de

către instanța de fond a laturii civile a cauzei, având în vedere perioada în

care au fost comise actele materiale ce se circumscriu laturii obiective a

infracțiunii de contrabandă recunoscută de cei doi inculpați apelanți și

situația defalcată a prejudiciului cauzat de fiecare inculpat și evidențiat de

către partea civilă la dosar urmărire penală.

Astfel, în baza art.

379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins, ca nefondate apelurile declarate

de inculpații S.B. și B.G. împotriva Sentinței penale nr. 72 din 1 iulie 2013 a

Tribunalului Caraș-Severin.

Împotriva deciziei

instanței de apel a declarat recurs inculpatul S.B., criticând-o sub aspectul

greșitei soluționări a laturii civile, solicitând reducerea cuantumului

despăgubirilor materiale la plata căruia a fost obligat, la suma de 1.725 RON,

astfel cum a fost individualizat în anexa nr. 1 privind calculul drepturilor

vamale datorate bugetului de stat.

A mai arătat că suma

de 30.475 RON la care a fost obligat inculpatul cu titlu de despăgubiri

depășește limitele constituirii de parte civilă, iar raportat și la numărul de

pachete de țigări găsite asupra sa, suma reținută de instanță este mai mare. A

invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen.

Examinând hotărârea

atacată în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul

declarat de S.B. este nefondat pentru următoarele considerente:

Astfel, acesta a fost

trimis în judecată alături de alți 12 inculpați, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat în vederea

săvârșirii infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la

art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă calificată în formă

continuată, prevăzută de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr.

86/2006 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut prin

actul de trimitere în judecată că prejudiciul adus bugetului de stat prin

activitatea infracțională a inculpaților este de 125.464 RON, din care

prejudiciul cauzat bugetului de stat pentru cantitatea de țigarete ridicate de

la inculpați, este de 26.469 RON, iar prejudiciul cauzat bugetului de stat

pentru cantitatea de țigarete estimate conform declarațiilor inculpaților este

de 98.995 RON, sume la care se adaugă obligațiile de plată accesorii conform

O.G. nr. 92/2003

Prin încheierea de

ședință din 27 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin Reșița, secția

penală, instanța a luat act de faptul că inculpații C.M.C., B.G., M.S.I., C.F.,

P.I., P.I.I., M.N., C.G., T.I., V.A.A., T.M.E., C.D.M. și S.B. au recunoscut

săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare, că înțeleg

să-și însușească toate probele administrate în faza de urmărire penală și recunosc

prejudiciul cauzat bugetului de stat conform sumelor reținute prin

rechizitoriu, aceștia beneficiind astfel de prevederile art. 320

1

C.

proc. pen.

Totodată, prin

declarația dată în fața instanței de fond la data de 27 iunie 2013, inculpatul

S.B. a arătat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare

a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în

circumstanțiere, consimțind ca judecata să aibă loc în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. A

mai precizat că recunoaște prejudiciul stabilit în sarcina sa.

Față de declarația

prin care inculpatul S.B. a consimțit ca judecata să aibă loc în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște, cu precizarea că

recunoaște prejudiciul stabilit în sarcina sa, acesta a beneficiat de

prevederile art. 320

1

C. proc. pen. referitor la reducerea

cuantumului pedepsei cu o treime, așa încât, criticile formulate cu privire la

cuantumul prejudiciului la care a fost obligat către partea civilă, apar ca

nefondate.

Examinând motivele

invocate de recurentul inculpat și din perspectiva cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., Înalta Curte

constată că acestea nu se circumscriu cazului de casare menționat.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.,

hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea

s-a făcut o greșită aplicare a legii, exercitarea controlului judiciar fiind

permisă așadar numai cu privire la chestiuni de drept, ce afectează legalitatea

hotărârilor recurate.

Or, critica formulată

de inculpat referitor la modul de stabilire a prejudiciului la acoperirea

căruia a fost obligat către partea civilă, vizează netemeinicia hotărârii, or,

reexaminarea situației de fapt nu mai poate forma obiectul judecății în recurs,

ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 2/2003.

Având în vedere cele

menționate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul S.B.

împotriva Deciziei penale nr. 213/A din 7 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara, secția penală este nefondat, urmând ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.B. împotriva Deciziei penale nr.

213/A din 7 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până

la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 5 iunie 2014.

Procesat

de GGC - NN