ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2758/2014

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2758/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr. 2758/2014

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 304 din 24 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, în baza art. 332 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale) și art. 33 lit. a) C. pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul A. în infracțiunea prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006, modificată și completată, (fapta din data de 10 februarie 2012) și infracțiunea prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 modificată și completată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (faptele din data de 28 decembrie 2012 și data de 30 decembrie 2012), iar în ceea ce îl privește pe inculpatul B. din infracțiunea prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, modificată și completată, în infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, modificată și completată.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, modificată și completată și art. 320

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pedeapsă complementară.

În baza art. 270 din Legea nr. 86/2006, modificată și art. 320

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară (fapta din data de 10 februarie 2012).

În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară (faptele din data de 28 decembrie 2012 și data de 30 decembrie 2012).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii și arestării preventive de la 20 martie 2012 la 18 mai 2012.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, modificată și completată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, modificată și completată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

În baza art. 37 alin. (1) și (3) din Legea nr. 126/1995, modificată și completată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 37 alin. (1) și (3) din Legea nr. 126/1995, modificată și completată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, i s-au interzis inculpatului C. drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C. durata reținerii și arestării preventive de la 20 martie 2012 la 27 martie 2012.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, modificată și completată, art. 320

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, modificată și completată, art. 320

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 86

C. pen. raportat la art. 86

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B. sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani.

În baza art. 86

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul B. s-a supus următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu conform planului stabilit de acest serviciu;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului B. asupra dispozițiilor art. 86

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. durata reținerii și arestării preventive de la 20 martie 2012 la 27 martie 2012.

În baza art. 38 C. proc. pen. s-a disjuns latura penală în ceea ce îi privește pe inculpații D. și H.

În baza art. 320

alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus și acțiunea civilă.

Inculpații A., B. și C. au fost obligați la plata a câte 2.800 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Giurgiu, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaților C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (mod. și compl.); art. 271 din Legea nr. 86/2006 (mod. și compl.), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale - faptele din 28 decembrie 2011, 30 decembrie 2011); art. 37 alin. (1) și (3) din Legea nr. 126/1995 (mod. și compl.) - art. 25 C. pen. rap. la art. 37 alin. (1) și (3) din Legea nr. 126/1995 (mod. și compl.), art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.; B., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (mod. și compl.); art. 271 din Legea nr. 86/2006 (mod. și compl.) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (mod. și compl.); art. 271 din Legea nr. 86/2006 (mod. și compl.); art. 37 alin. (1) și (3) din Legea nr. 126/1995 (mod. și compl.); art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și H. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (mod. și compl.), art. 271 din Legea nr. 86/2006 (mod. și compl.), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și în stare de arest a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (mod. și compl.); art. 271 din Legea nr. 86/2006 (mod. și compl.), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale - faptele din 28 decembrie 2011, 30 decembrie 2011 și 10 februarie 2012) ambele infracțiuni cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală și cele din faza cercetărilor judecătorești, instanța de fond a constatat că în cursul lunii decembrie 2011, în scopul obținerii unui beneficiu financiar, inculpații A., C., H. și D., s-au constituit într-un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii infracțiunii de contrabandă.

La nivelul decizional s-a situat inculpatul A., el fiind șeful de necontestat al grupării infracționale, el fiind cel care a finanțat activitățile ilicite și el coordona întreaga activitate a grupului.

La nivelul secund s-a situat inculpatul C., acesta fiind cel care executa direct dispozițiile primite de la inculpatul A. (acesta evita să fie identificat ca fiind beneficiarul principal al mărfurilor de contrabandă); inculpatul C. avea ca sarcini identificarea unor persoane dispuse să transporte mărfurile de contrabandă, precum și mijloacele de transport.

La nivelul imediat următor se afla inculpatul H., care avea sarcini asemănătoare celor avute de inculpatul C., dar de o importanță mai redusă.

La nivelul de execuție se află inculpații B. și D.

În afară de membrii grupului, erau folosite și alte persoane care nu făceau parte din grupul infracțional (numiții E. și F.).

Inculpatul A. a racolat membrii grupului din persoane apropiate acestuia și de încredere (inculpatul C. îi este cumnat, inculpatul H. îi este ginere, iar inculpatul D. îi este nepot), așa se explică de ce niciunul din membrii grupării nu l-au denunțat (mai puțin inculpatul B.).

Astfel, la data de 07 decembrie 2011, numitul G. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la existența unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de contrabandă.

În vederea probării activității infracționale, în cauză, a fost emisă ordonanța provizorie din 08 decembrie 2011, prin care s-a dispus autorizarea și înregistrarea convorbirilor telefonice ale unor persoane bănuite că fac parte din grupul infracțional (autorizația provizorie a fost confirmată prin încheierea nr. 15 COP din 12 decembrie 2011, emisă de Tribunalul Giurgiu).

De asemenea, prin încheierea din 14 decembrie 2011, s-a dispus autorizarea interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice a membrilor grupării, pentru o perioadă de 30 de zile.

În urma interceptărilor efectuate, s-a constatat că la nivelul municipiului Giurgiu, există două grupări infracționale, din care una condusă de inculpatul A. (cu privire la cealaltă grupare infracțională s-a constituit un alt dosar penal, înregistrat sub nr. x/P/2012).

Prin încheierea din 23 decembrie 2011, Tribunalul Giurgiu a dispus autorizarea interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor purtate de inculpatul A. de la telefonul cu numărul (...), pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 23 decembrie 2011 și până la data de 21 ianuarie 2012.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2012, Tribunalul Giurgiu, a dispus autorizarea interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpatul A. prin intermediul aparatului telefonic cu seria IMEI (...), pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 18 ianuarie 2012 până la data de 16 februarie 2012 [după punerea în executare a autorizației, s-a constatat că acesta a folosit telefonul cu numărul (...)

]

După punerea în executare a acestor autorizații, s-a constatat că inculpatul A. introduce prin P.T.F. Giurgiu, diverse cantități de materiale pirotehnice și țigări, fără drept, acesta primind comenzi în acest scop de la diverse persoane din Giurgiu și București. Din probele administrate în cauză s-a putut proba existența grupului infracțional, cât și săvârșirea a trei fapte de contrabandă, ce au avut loc în datele de 28 decembrie 2011, 30 decembrie 2011 și 10 februarie 2012.

Astfel, la data de 28 decembrie 2011, inculpatul A. împreună cu inculpatul C. au introdus, fără drept, în țară, prin P.T.F. Giurgiu, materiale pirotehnice pe care le-au depozitat la locuința inculpatului C.

În dimineața zilei de 28 decembrie 2011, inculpatul A. primise o comandă de la o persoană din municipiul București pentru a-i vinde 35 baxuri materiale pirotehnice, având anumite caracteristici.

În vederea efectuării transportului, au fost racolați de inculpatul C., numiții E. și F., taximetriști, care au încărcat mărfurile din curtea locuinței acestuia.

Pentru a fi siguri că nu se va întâmpla nimic neprevăzut, inculpatul A. s-a deplasat pe DN 5 - Giurgiu - București, înaintea celor doi taximetriști, pentru a-i avertiza de prezența poliției, pe traseu.

Pe raza localității Călugăreni, organele de poliție au oprit pentru control autoturismul X., condus de numitul E. și Q. condus de numitul F. și au constatat că aceștia nu dețineau autorizațiile prevăzute de Legea nr. 126/1995 (modificată și completată) pentru transportarea unor asemenea produse.

În autoturismul numitului E. s-au găsit 20 baxuri cu materiale pirotehnice, iar în autoturismul numitului F. s-au găsit 21 baxuri.

Inculpatul A. nu a recunoscut săvârșirea faptelor, însă din probele administrate în cauză, rezultă fără dubii, participația acestuia.

Astfel, la data de 28 decembrie 2011, ora 07,21 o persoană neidentificată îi solicită, telefonic, inculpatului A., un număr de 25 baxuri petarde cu "trei focuri" și 10 baxuri "cicobliț", iar inculpatul A. îi garantează că i le va livra, dar că urma să găsească mijlocul de transport.

La ora 08,08, inculpatul A. discută cu inculpatul C. pentru a se întâlni.

La ora 08,11, inculpatul C. îl întreabă pe inculpatul A. care este numărul de înmatriculare al autoturismului taxi care urma să transporte marfa și acesta din urmă înțelegând greșit începe să-i spună numărul de telefon al taximetristului "0786.", dar nu până la sfârșit, pentru că inculpatul C. îl corectează și îi precizează că dorește numărul de înmatriculare al autoturismului, iar răspunsul a fost "X". Din această convorbire rezultă că inculpatul A. cunoștea numărul de înmatriculare al autoturismului taxi condus de numitul E. și numărul acestuia de telefon, acest aspect rezultând și din convorbirile de la orele 09,03, 09,19 și 09,21.

Astfel, inculpatul A. aflat într-un alt autoturism se deplasează în direcția Giurgiu - București, pe DN 5 și îl avertizează pe numitul E. de prezența poliției pe traseu. În momentul când numitul E. a fost oprit de organele de poliție, inculpatul A. i-a transmis telefonic: "Bă, dacă e ceva, spui că e marfa unui bulgar, ai auzit?".

Din declarația numitului E. a rezultat că acesta folosește telefonul cu numărul (...), iar din procesul-verbal de constatare din 28 decembrie 2011, rezultă că autoturismul taxi condus de acesta are numărul de înmatriculare (...).

La orele 10,53 și 12,22, inculpatul A. a vorbit la telefon cu o persoană neidentificată "P.", căruia i se plânge că a fost depistat de organele de poliție și i s-a confiscat marfa; aspecte ce rezultă și din convorbirile de la ora 17,13 și 17,40.

Inculpatul C. a recunoscut că a încărcat baxurile cu materiale pirotehnice aflate în curtea sa în cele două autoturisme taxi, dar a susținut că inculpatul A. nu a avut nicio contribuție, că marfa era a unui cetățean bulgar pe care nu îl cunoaște și pe care l-a întâlnit întâmplător în piața din Giurgiu.

În dimineața zilei de 30 decembrie 2011, în jurul orei 02, polițiștii de frontieră au sesizat că un autoturism marca X. cu număr de înmatriculare (...), a intrat în țară și a ocolit punctul de control și s-a deplasat, pe contrasens, pe traseul destinat circulației autovehiculelor care au gabarit greu. Polițiștii au încercat să oprească autoturismul respectiv, dar conducătorul autoturismului a forțat ieșirea (în locul respectiv este amplasată o poartă și o barieră care însă fuseseră înlăturate) și a acroșat autoturismul în care se aflau polițiștii. După ce au urmărit autoturismul marca X., polițiștii l-au găsit abandonat în zona T.

Din verificarea interiorului acestuia, s-a constatat că autoturismul este înmatriculat în Bulgaria, iar cel care îl folosea se numește I., în portbagaj și pe bancheta din spate fiind găsite un număr de 175.000 bucăți petarde.

Din cercetări s-a constatat că cel care a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare (...) a fost inculpatul D., autoturismul fiind împrumutat, prin intermediul inculpaților C. și H. de la numitul I.; la momentul săvârșirii faptei, acesta având suspendat dreptul de a conduce autovehiculul pe drumurile publice.

Din declarația inculpatului H. din 30 decembrie 2011, a rezultat că acesta a cunoscut că autoturismul respectiv urma să fie folosit pentru transportul petardelor și chiar l-a însoțit pe inculpatul C. în Bulgaria (plecarea a avut loc în jurul orei 01,00).

Deplasarea a fost făcută cu autoturismul inculpatului A., condus de inculpatul H. (în care se afla și inculpatul C.), în timp ce în autoturismul condus de inculpatul D. se mai aflau J. și K.

Deși activitatea infracțională a fost organizată de inculpatul A., acesta nu a făcut deplasarea în Ruse, rămânând în Giurgiu, în zona de frontieră, pentru a coordona intrarea în țară. Inculpatul A. a procedat în acest mod, deoarece știa că există probabilitatea să fie supravegheat de organele de poliție deoarece mai săvârșise asemenea fapte și în trecut. Participația acestuia la săvârșirea faptei fiind evidentă și rezultă din interceptările efectuate în cauză.

În jurul orei 00,59, a avut loc o convorbire între inculpatul A. și două persoane neidentificate din care rezultă că mai multe persoane (acesta nu îl numește decât pe ginerele său - inculpatul H.) sunt în Bulgaria, dar el a rămas în România "eu sunt aici cu aia a lui, cu mașina lui, sunt aici în mașină, deoparte, pe partea noastră".

La ora 01,15, inculpatul A. l-a apelat pe inculpatul C. și îi spune să se deplaseze cu autoturismul către zona în care sunt polițiștii de frontieră și începând cu ora 01,41 începe să-i coordoneze pe cei din Ruse.

La ora 01,48, inculpatul C. întreabă dacă este deschisă bariera, pentru că mai devreme o deschiseseră ei, iar la ora 01,51 inculpatul A. confirmă, după care inculpatul C. i-a înmânat inculpatului H. telefonul pentru a vorbi cu inculpatul A., care îi confirmă încă o dată că bariera este înlăturată (loc pe unde autoturismul condus de inculpatul D. va reuși să scape de sub urmărirea poliției); discuțiile în legătură cu bariera și modalitatea de ieșire din punctul de frontieră continuând până în jurul orei 02,35, când inculpatul C. îl anunță pe inculpatul A. că polițiștii îl urmăresc pe inculpatul D.

La ora 02,40, inculpatul C. l-a asigurat pe inculpatul A. că autoturismul în care se aflau petardele este ascuns, iar învinuitul a reușit să se urce în autoturismul condus de inculpatul H. și în care se afla și inculpatul C.

În jurul orei 04,36, inculpatul C. a discutat cu inculpatul A. în legătură cu modalitatea de a recupera marfa, dar la ora 04,59, inculpatul C. a anunțat că polițiștii au găsit autoturismul abandonat de inculpatul D.

În jurul orei 08,00, sunt citați pentru a fi audiați de organele de poliție inculpații C., H. și D., aspecte ce fac obiectul discuțiilor telefonice dintre inculpatul A. și alte persoane.

La data de 20 martie 2012, a fost efectuată o percheziție la domiciliul inculpatului A., fiind găsite un număr de 8640 petarde, provenind din contrabandă.

În cursul lunii februarie 2012, inculpatul A. l-a racolat pe inculpatul B. pentru a transporta, fără drept, țigări, din Ruse - Bulgaria în România.

Primele date că aceștia colaborează în acest sens au rezultat din convorbirile purtate de inculpatul A. cu inculpatul B. la data de 09 februarie 2012, rezultând că au fost aduse mai multe pachete de țigări D. de către acesta din urmă din Bulgaria (situație de fapt rezultând din coroborarea convorbirilor telefonice purtate între orele 04,36 - 13,05 de inculpatul A.

La data de 10 februarie 2012, în jurul orei 04,

inculpatul A. îl apelează pe inculpatul B. și stabilesc să se întâlnească la vamă, s-au deplasat în Ruse - Bulgaria, iar în jurul orei 07,00, inculpatul B. a introdus în România cantitatea de 99.800 țigarete, marca "D.", fiind depistat de către organele de poliție.

La scurt timp după oprirea acestuia, din Bulgaria au sosit și inculpații A. și C. (a se vedea procesul-verbal din data de 10 februarie 2012).

Din convorbirile telefonice purtate de inculpatul A. după acest moment, reiese cum acesta se plângea cunoscuților că i s-au confiscat țigările în data de 10 februarie 2012.

Prin săvârșirea acestei fapte, a fost creat un prejudiciu bugetului consolidat al statului în valoare de 43.346 lei.

Prin ordonanțele din 30 martie 2012, față de inculpații A., C. și B., a fost luată măsura preventivă a reținerii pentru 24 de ore, iar prin încheierea din 21 martie 2012 s-a dispus de către Tribunalul Giurgiu, luarea măsurii preventive a arestării față de cei trei inculpați pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 21 martie 2012 până la 18 aprilie 2012.

Prin încheierea din 27 martie 2012, Curtea de Apel București a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive față de inculpații C. și B. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pentru o perioadă de 30 de zile.

Prin ordonanța din 25 aprilie 2012, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra autovehiculului marca O., model Z., seria (...), aparținând inculpatului B. și folosită la săvârșirea faptei din 10 februarie 2012.

Prin declarația dată în faza cercetării judecătorești inculpatul B. a arătat că înțelege să se prevaleze de prevederile art. 320

C. proc. pen., respectiv că recunoaște faptele pentru care a fost trimis în judecată așa cum au fost descrise în cuprinsul rechizitoriului din 16 mai 2012, respectiv a recunoscut că a introdus în țară țigarete fără drept, că are cunoștință de probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care și le însușește și pe baza cărora solicită să se judece.

Prin declarația dată în faza cercetării judecătorești inculpatul A. a arătat că înțelege să se prevaleze de prevederile art. 320

C. proc. pen., respectiv că recunoaște faptele pentru care a fost trimis în judecată așa cum au fost descrise în cuprinsul rechizitoriului din 16 mai 2012, că are cunoștință de probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care și le însușește și pe baza cărora solicită să se judece.

Prin declarația dată în faza cercetării judecătorești inculpatul C. a arătat că înțelege să se prevaleze de prevederile art. 320

C. proc. pen., respectiv că recunoaște faptele pentru care a fost trimis în judecată așa cum au fost descrise în cuprinsul rechizitoriului din 16 mai 2012, că are cunoștință de probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care și le însușește și pe baza cărora solicită să se judece.

Prin cererea aflată la dosar, A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 43.346 lei, reprezentând accize și T.V.A.

Coroborând întregul material probator administrat în cauză, tribunalul a reținut că în cursul lunii decembrie 2011, inculpații A., C., H. și D., s-au constituit într-un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de contrabandă (ulterior a aderat și inculpatul B.).

În baza acestei înțelegeri, la data de 28 decembrie 2011, inculpații A. și C. au introdus, fără drept, din Ruse - Bulgaria, prin P.T.F. Giurgiu materiale explozive (108.740 petarde) pe care le-au transportat cu ajutorul numiților E. și F. pe DN 5 Giurgiu - București, când au fost opriți de organele de poliție.

La data de 30 decembrie 2011, inculpații C., D. și H., au introdus, fără drept, prin P.T.F. Giurgiu, materiale explozive (175.000 petarde), fiind coordonați telefonic de inculpatul A.

La data de 10 februarie 2012, inculpatul B. a introdus prin P.T.F. Giurgiu, fără drept, cantitatea de 99.800 țigarete; cel care l-a determinat să săvârșească fapta fiind inculpatul A. (acesta din urmă fiind și beneficiarul transportului).

Prin actul de sesizare a instanței de judecată, respectiv rechizitoriul din data de 16 mai 2012, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea și a infracțiunii prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 modificată și completată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), respectiv faptele din datele de 28 decembrie 2011, 30 decembrie 2011 și 10 februarie 2012, însă tribunalul reține că această încadrare juridică dată acestor fapte nu corespunde probatoriului administrat în cauză.

Astfel, potrivit probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpatului B. care a relatat că pe data de 10 decembrie 2012, în timpul deplasării din Bulgaria de unde a cumpărat citrice, a luat legătura cu un cetățean bulgar așa cum i se spuse de către inculpatul A., cetățean bulgar de la care a primit țigările descoperite cu ocazia controlului vamal ascunse de el printre fructe, țigări ce îi erau destinate inculpatului A. cu care a ținut legătura și pe care l-a identificat în fotografiile prezentate de organele judiciare în persoana omului de legătură conform procesului-verbal din 10 februarie 2012, identificarea baxurilor de țigări ascunse printre fructe rezultând și din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 10 februarie 2012 de polițiștii din cadrul Serviciul Poliției de Frontieră Giurgiu, rezultă că în ceea ce privește această faptă din data de 10 februarie 2012, încadrarea juridică corectă este cea dată de art. 270 din Legea nr. 86/2006.

În ceea ce privește faptele din datele de 28 decembrie 2011 și 30 decembrie 2011, fapte ce constau în introducerea în țară, fără drept, de materiale explozive (108 .740 petarde la data de 28 decembrie 2011) și (175.000 petarde la data de 30 decembrie 2011), încadrarea juridică este cea dată de art. 271 din Legea nr. 68/2006, modificată și completată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Așa fiind, tribunalul a schimbat, potrivit art. 334 C. proc. pen., încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 modificată și completată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale) și art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006, modificată și completată (fapta din data de 10 februarie 2012) și infracțiunea prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 modificată și completată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (faptele din data de 28 decembrie 2012 și data de 30 decembrie 2012).

În ceea ce îl privește pe inculpatul B., tribunalul a reținut că acesta a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, modificată și completată, însă din cuprinsul materialului probator administrat în cauză, respectiv declarațiile acestui inculpat ce se coroborează cu procesele-verbale încheiate la data de 10 februarie 2012, dar și cu declarația inculpatului A., rezultă că acesta a introdus la data de 10 februarie 2012 doar țigări și nu materiale explozive sau alte bunuri la care se referă art. 271 din Legea nr. 86/2006, modificată și completată, încadrarea juridică corectă ce trebuie dată acestei fapte fiind cea prevăzută de art. 270 din legea menționată, sens în care se va dispune schimbarea încadrării juridice.

Pentru a reține astfel, tribunalul a avut în vedere declarațiile inculpaților A., C. și B., date în cursul procesului penal, declarații prin care aceștia au recunoscut faptele pentru care au fost trimiși în judecată, declarații ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză așa cum cer prevederile art. 69 C. proc. pen.

Declarațiile inculpaților A., C. și B. se coroborează cu înregistrările convorbirilor telefonice purtate în baza autorizațiilor nr. 291 din 23 decembrie 2011 și nr. 7 din 18 ianuarie 2012, aflate pe suport tip DVD, nota unilaterală din 10 februarie 2012 a Gărzii Financiare, secția Giurgiu, procese-verbale de efectuare a perchezițiilor imobiliare, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 978052 din 30 decembrie 2011, nr. 818538 din 18 ianuarie 2012 și nr. 818541 din 18 ianuarie 2012, denunțul numitului G., procese-verbale de constatare din 28 decembrie 2011, procesul-verbal de constatare din data de 30 decembrie 2011, procesul-verbal de constatare din data de 10 februarie 2012, declarațiile învinuiților E. și F., declarațiile inculpaților D. și H.

Tribunalul a reținut că declarațiile inculpaților de recunoaștere a săvârșirii faptelor se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, așa cum cer prevederile art. 69 C. proc. pen., probe ce înlătură prezumția de nevinovăție instituită de art. 5

C. proc. pen. în favoarea inculpatului.

Instanța de fond a constatat că, în drept, faptele inculpatului C. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003, modificată și completată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 271 din Legea nr. 86/2006, modificată și completată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) și (3) din Legea nr. 126/1995, modificată și completată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 37 alin. (1) și (3) din Legea nr. 126/1995, modificată și completată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.; ale inculpatului B. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003, modificată și completată, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, modificată și completată, și art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.; ale inculpatului A., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003, modificată și completată, art. 270 din Legea nr. 86/2006, modificată, art. 271 din Legea nr. 86/2006, modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, persoana inculpatului.

Referitor la pericolul social al faptelor săvârșite de inculpați, tribunalul a reținut că acesta este ridicat având în vedere că sunt fapte ce au produs un prejudiciu bugetului consolidat al statului, urmarea imediată mergând până la impactul negativ, de afectare a relațiilor sociale care ocrotesc încrederea în instituțiile statului și în ordinea de drept.

În ceea ce privește persoana inculpatului A., tribunalul a reținut că acesta a dat dovadă de o periculozitate sporită în condițiile în care s-a stabilit, pe baza probelor administrate în cauză, că a fost șeful de necontestat al grupării infracționale constituită la inițiativa sa, acesta fiind cel care a finanțat activitățile ilicite și a coordonat întreaga activitate a grupului, periculozitate ce rezultă și din aceea că inculpatul nu a furnizat date despre persoana de la care a achiziționat țigaretele și petardele și nici cu privire la persoanele cărora trebuiau livrate deși cunoștea aceste persoane întrucât a intermediat întreaga operațiune așa după cum rezultă din cuprinsul înregistrărilor convorbirilor telefonice, dar și atitudinea sinceră adoptată de acesta pe parcursul procesului penal, concretizată în recunoașterea și regretarea faptelor, lipsa antecedentelor penale, inculpatul fiind un infractor primar.

Față de cele arătate, tribunalul a apreciat că o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, la stabilirea acestui cuantum avându-se în vedere pe lângă elementele arătate mai sus și reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 ca urmare a reținerii prevederilor art. 320

C. proc. pen., este în măsură să-și atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului și reintegrarea sa în societate.

Întrucât, faptele săvârșite de inculpat sunt în concurs, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii și arestării preventive de la 20 martie 2012 la 18 mai 2012.

Referitor la inculpatul C., tribunalul a reținut că și acesta a dat dovadă de o periculozitate sporită în condițiile în care s-a stabilit, pe baza probelor administrate în cauză, că inculpatul s-a situat la nivelul secund în cadrul grupului infracțional, acesta fiind cel care executa direct dispozițiile primite de la inculpatul A. (acesta evitând astfel să fie identificat ca fiind beneficiarul principal al mărfurilor de contrabandă) și avea ca sarcini identificarea unor persoane dispuse să transporte mărfurile de contrabandă, precum și mijloacele de transport, periculozitate ce rezultă și din aceea că inculpatul este recidivist, acesta fiind condamnat anterior tot pentru o infracțiune extrem de gravă, dar și atitudinea sinceră adoptată de acesta pe parcursul procesului penal, concretizată în recunoașterea și regretarea faptelor.

Tribunalul a apreciat că o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, la stabilirea acestui cuantum avându-se în vedere pe lângă elementele arătate mai sus și reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 ca urmare a reținerii prevederilor art. 320

C. proc. pen., este în măsură să-și atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului și reintegrarea sa în societate.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, i s-a interzis inculpatului C. drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C. durata reținerii și arestării preventive de la 20 martie 2012 la 27 martie 2012.

În ceea ce îl privește pe inculpatul B., tribunalul a reținut că și acesta a dat dovadă de o periculozitate sporită în condițiile în care, în care în cadrul grupului infracțional avea sarcini asemănătoare celor avute de inculpatul C., însă de o importanță mai redusă, dar și atitudinea sinceră adoptată de acesta pe parcursul procesului penal, concretizată în recunoașterea și regretarea faptelor, lipsa antecedentelor penale, inculpatul fiind un infractor primar.

Față de cele arătate, tribunalul a apreciat că o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, la stabilirea acestui cuantum avându-se în vedere pe lângă elementele arătate mai sus și reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 ca urmare a reținerii prevederilor art. 320

C. proc. pen., este în măsură să-și atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului și reintegrarea sa în societate.

Întrucât, faptele săvârșite de inculpat sunt în concurs, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie.

Referitor la inculpații D. și H., tribunalul având în vedere că aceștia nu s-au prezentat la instanță pentru a preciza dacă înțeleg să se prevaleze de prevederile art. 320

C. proc. pen. și nici nu au depus la dosarul cauzei înscrisuri autentificate din cuprinsul cărora să rezulte că solicită aplicarea acestor prevederi deși au fost citați pentru toate termenele de judecată și în vederea soluționării cu celeritate a cauzei cu privire la ceilalți inculpați care au înțeles să se prevaleze de prevederile art. 320

C. proc. pen., în baza art. 38 C. proc. pen., a disjuns latura penală în ceea ce îi privește pe inculpații D. și H.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații A., C. și B. criticând-o ca fiind netemeinică, motivând că pedepsele aplicate sunt prea mari în raport de poziția lor sinceră în cursul cercetării judecătorești și au solicitat reducerea cuantumului acestora, iar pedepsele rezultante aplicate să fie suspendate condiționat sau sub supraveghere, conform art. 81 C. pen. și art. 86

C. pen., susținând că, astfel, se va atinge scopul pedepsei, așa cum acesta este prevăzut în art. 52 C. pen.

Curtea examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de critica formulată, dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat nefondate apelurile formulate.

În raport de poziția procesuală adoptată de inculpați până la începerea cercetării judecătorești și în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cunoscute și însușite de aceștia, curtea de apel a apreciat că în mod legal prima instanță a soluționat cauza penală prin aplicarea dispozițiilor art. 320

C. proc. pen. (judecata în cazul recunoașterii vinovăției) și a dispus condamnarea inculpaților.

La stabilirea pedepselor s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. inclusiv și persoana inculpaților, astfel că pedepsele aplicate, orientate spre minimul special, sunt, atât prin cuantum cât și modalitate de executare de natură a realiza scopul pedepsei, așa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen.

Față de circumstanțele reale în care au fost comise faptele de către inculpați, în mod organizat, în baza unei înțelegeri prealabile, prin comiterea mai multor acte materiale, contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea acestor infracțiuni, scopul urmărit, starea de recidivă în care inculpatul C. a comis faptele, instanța de apel a constatat că nu se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților și nici nu se justifică schimbarea modalității de executare a acestora.

Prin urmare, prin Decizia penală nr. 379/A din 17 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A., C. și B., împotriva Sentinței penale nr. 304 din data de 24 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Giurgiu.

A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar inculpații C. și B. la câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care onorariu avocat oficiu, parțial, câte 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpații C. și A. la data de 17 decembrie 2013, respectiv 19 decembrie 2013, în termen legal, fără a expune motivele.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 06 octombrie 2014 apărătorul ales al recurenților inculpați A. și C., a depus la dosar motivele de recurs, invocând dispozițiile art. 385

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen.

Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul A. s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor, reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului și stabilirea unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare a pedepsei să se facă aplicarea dispozițiilor art. 86

C. pen. anterior.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C., prin motivele scrise de recurs, s-a solicitat, prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen., reindividualizarea pedepsei aplicate prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuate prev. de art. 72 C. pen., reducerea pedepsei orientate spre minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare a pedepsei să se facă aplicarea dispozițiilor art. 86

C. pen. anterior.

Examinând cauza în temeiul art. 385

alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Drept urmare, față de data pronunțării deciziei atacate, respectiv 17 decembrie 2013, în speță sunt aplicabile prevederile C. proc. pen. din 1968, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Prin legea anterior menționată s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de art. 385

pct. 17

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Astfel, instanța de recurs nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăției și pedepselor aplicabile, analizând exclusiv dacă din punctul de vedere al legalității, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Potrivit dispozițiilor art. 385

alin. (1) și (2) C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

În cazul în care nu sunt respectate dispozițiile art. 385

alin. (1) și (2) C. proc. pen., în temeiul alin. (2) al aceluiași articol, instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385

alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu.

În speță, primul termen de soluționare a recursurilor a fost stabilit la data de 26 mai 2014, recurenții inculpați fiind înștiințați de acest termen, inclusiv despre obligația motivării recursurilor și consecințele nerespectării termenului, încă din data de 27 ianuarie 2014 (dovezile de îndeplinire a procedurii de citare).

Cu toate acestea, recursurile nu au fost motivate decât în ziua termenului de judecată din data de 06 octombrie 2014, așa încât sunt aplicabile dispozițiile art. 385

alin. (2

) C. proc. pen. potrivit cărora instanța de recurs nu poate lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.

Cazul de casare invocat de apărătorul ales al recurenților inculpați,prevăzut de dispozițiile art. 385

alin. (1) pct. 17

C. proc. pen., nu poate fi luat în considerare de către instanță din oficiu, în speță, nefiind incident niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385

pct. 1, 3 - 6, 13 și 14 C. proc. pen., care potrivit art. 385

alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu.

Chiar așa fiind, se constată că în realitate criticile nu vizau aspecte de drept, singurele care pot fi examinate de instanța de recurs, ci aspecte de fapt ce tindeau la modificarea soluției reținută de prima instanță și de către instanța de apel, situație care nu mai poate fi modificată de către instanța de recurs.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă în cauza dedusă judecății, se au în vedere următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din noul C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În speță, de la data săvârșirii infracțiunilor de către inculpați decembrie 2011 - februarie 2012 până la soluționarea recursurilor a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Ca atare, se pune problema determinării legii penale mai favorabile în cauza de față.

Prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 265/2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, s-a statuat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, fiind astfel consacrată teoria aplicării globale a legii penale mai favorabile.

În speță, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pedeapsă complementară, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a infracțiunilor de contrabandă prev. de art. 270 și art. 271 din Legea nr. 86/2006 modificată, cu aplicarea art. 320

alin. (7) C. proc. pen.

Determinarea legii penale mai favorabile și alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispozițiilor penale din legi succesive care își găsesc aplicarea în speță, utilizând așadar criteriul aprecierii in concreto.

Pentru a deveni aplicabile dispozițiile mai favorabile din legile succesive, în afara condiției de existență a unei situații tranzitorii, care a fost anterior constatată în cuprinsul acestor considerente, mai este necesar ca fapta ce face obiectul acuzației să fie infracțiune atât potrivit legii sub imperiul căreia a fost comisă cât și conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.

Prin dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 era incriminată inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 5 ani și 20 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

În alin. (2) se prevedea că pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.

Alin. (3) al articolului prevedea că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracțiuni.

În prezent, prin art. 367 alin. (1) C. pen. este incriminată sub denumirea marginală "Constituire a unui grup infracțional organizat", fapta de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 1 și 5 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

În alin. (3) al articolului este prevăzut că în situațiile în care faptele de la alin. (1) și (2) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică regulile de la concursul de infracțiuni.

Prin grup infracțional organizat, în conformitate cu dispozițiile alin. (6) al art. 367 C. pen., se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

Se impune precizarea că definiția dată grupului infracțional organizat din noul C. pen. înlătură doar cerința privitoare la scopul constituirii grupului constând în obținerea directă sau indirectă a unui beneficiu financiar sau material, fiind suficientă constituirea unui grup organizat doar în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, prin urmare, nici sub acest aspect nu se poate aprecia că noua dispoziție legală a eliminat vreun element de care depinde caracterul penal al faptei ori forma de vinovăție, dimpotrivă, a lărgit sfera noțiunii grupului infracțional organizat.

Așadar, abrogarea art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu echivalează cu o dezincriminare a faptei, operând de fapt o prel

§ Cauze similare